Cristian Tudor Popescu şi logica fecalei

Campania mediatică anti-Ridzi a ajuns la apogeu. Tonomatele mogulilor latră continuu, de multă vreme, pe o melodie compusă de strategii politici din troica PNL-PSD-PC. Ministrul Tineretului şi Sportului este acuzat că a cheltuit aiurea, în vreme de criză, mai multe sute de mii de euro. Deşi orice ziarist ştie că miza dezvăluirii este atacul asupra PDL şi, mai departe, a lui Traian Băsescu, presa reflectă doar furia interesată a detractorilor. Recent, Ion Cristoiu a făcut un gest surprinzător demascând ticăloşia acestui tip de campanie. Se pare că gestul lui Cristoiu e greu de acceptat de către tonomatele mogulilor. Astăzi am avut un prim exemplu.

Un individ care semnează cu numele de Cristian Tudor Popescu a publicat astăzi într-un cotidian central, sub titlul "O fosilă vie ridzicolă", un text demn de ultimul mitocan al breslei. Fost şef al CRP şi preferatul bizonilor în clasamente jurnalistice care mai de care mai lucitoare, pseudo-jurnalistul Popescu o ia rău de tot pe arătură şi se trezeşte vorbind ca la el în familie. Ba chiar se scarpină în colţul capului şi se întreabă, ca prostul satului, cu degetul vârât adânc în foalele nasului: "V-o puteţi închipui pe d-na Ridzi băşindu-se?".

După ce a slobozit interogaţia, Popescu îşi scutură, răscrăcărat, neuronul umed de efort. Are inspiraţie. Îşi dă drumul. El zice că scrie un editorial. Ce-i iese nu mai poate fi şters, însă, nici cu un întreg sul de hârtie igienică.

"Jurnalistul", premiat de Tatulici pentru căldările de spume aruncate pe sticlă, sare la gâtul ministrului Ridzi. Sare, pentru că aşa a văzut el că e moda zilele astea. Toată lumea dă în Ridzi, deci e cazul să dea şi el un şut. Plecând urechea la ce spun urechiştii mogulilor şi golanii de partid, Popescu o face albie de porci pe Monica Ridzi. Îşi deşartă zgomotos conţinutul burţii aşezate, ca un ghem, deasupra gâtului. "Mirosul emanat de doamna ministru m-a izbit prin sticla ecranului" - zice el. "A slobozit flatulenţa pe gură", continuă apoi, fericit de calamburul făcut, dar fără nici o logică demnă de luat în seamă.

Singura logică urmată de inginerul Popescu, în ciuda tristului său neuron zgribulit, este logica fecalei aruncate în ventilator. Icnind pe WC-ul din fundul Casei Presei Libere, vocea lui Cristian Tudor Popescu, întreruptă de gemetele facerii, compune o ultimă frază cu miros garantat:

"Văz în d-na Ridzi, putrezite, descompuse, dar încă vii, pe utemistele, utecistele, uaseceristele de frunte, chitite să ajungă, cu capul vârât între umeri, soldăţoaice credincioase ale partidului, o Aneta Spornic, o Ana Mureşan, o Suzana Gâdea. Plus, fireşte, şcoala pedelistă de mâncat fecale cu polonicul de argint, în care Emil Boc e maestru emerit".

Gândirea scremută a cufuritului Popescu mai face un ultim efort şi scoate la suprafaţă, victorioasă, încă un adjectiv de valoare pentru haita anti-Ridzi: "ridzicol". Apoi, satisfăcut de zoaiele scoase din el, se şterge la gură şi pe deşte cu faţa de masă, se scarpină în nas şi aşteaptă comentarii la editorial. A muncit destul, şi azi, pentru pachetul de lei sau euroi pe care mogulul îi îndeasă prin gaura de tonomat care i se iţeşte, cel puţin o dată pe lună, în burta neuronului orfan.

Individul descris mai sus a fost şeful Clubului Român de Presă vreme de foarte mulţi ani. A devenit, sau a fost dintotdeauna, un violator al codului deontologic al jurnalistului, începând cu mineriada din iunie 1990. Într-o ţară în care valorile continuă să fie inversate, impostorul Popescu e premiant. El face parte din colecţia de lux ("crema" presei) a mogului SOV, Sârbu sau a cui i-o mai plăti serviciile puturoase.

Convins că poate să afirme fără dovezi orice, oricum şi despre oricine, grobianul crescut pe moşia lui Tinu a pus umărul la decredibilizarea breslei şi a închis ochii la călcarea în picioare a deontologiei jurnalistice. Asta pentru că în timp ce el se ghiftuia cu fonduri din publicitate obţinută prin sudoarea limbii, sau cu premii la vârful CRP, mass media românească se prostitua, pe porţiuni, cu subspecii mafiote. Ulterior, profitând de autosuficienţa ipochimenului tare'n gâţi, mogulii au preluat hăţurile şi comanda. Cei care n-au putut fi cumpăraţi de moguli au devenit indezirabili şi au fost porcăiţi de toţi infiltraţii presei, cu meserii cât mai diverse: de la popi cu armata făcută la Grădiştea, la ingineri cu stagii în Pipera sau Băneasa.

Dan Badea