Fostul informator Sorin Roşca Stănescu ciripeşte public, dar fals, la...SIE

Specialistul nr. 1 în dezinformare al presei române, Sorin Roşca Stănescu, a lansat o nouă “gulgută” pe postul Realitatea TV. Fost informator al Securităţii, SRS i-a informat azi, în mod public, pe “ofiţerii SIE” că în Vancouver (Canada) există o firmă de “shipping” condusă de fiul lui Mihai Necolaiciuc (foto dreapta). “Naşul” a mai precizat că, la vedere, firma este condusă de un chinez şi, surpriză!, deţine 20 de vase “din FLOTA”. Ca dezinformarea să pară cât mai credibilă, SRS a simţit nevoia să adauge că fostul ministru al justiţiei, Monica Macovei, a tărăgănat procedura de extrădare a escrocului tocmai pentru a nu-i face un rău lui Traian Băsescu, "protector" (în mintea lui Roşca) al lui Necolaiciuc.

“Dezvăluirea” lui Sorin Roşca Stănescu n-a fost însoţită de vreo probă, ci a fost făcută în stilul iresponsabil care l-a consacrat. Evident, SRS a asociat apoi “dezvăluirea” cu numele lui Traian Băsescu, ceea ce a indus ideea că între Necolaiciuc şi Băsescu (cel care l-ar fi numit pe Necolaiciuc-senior la conducerea SNCFR) există o complicitate. Pentru Roşca a fost o misiune îndeplinită. Naraţiunea inculpatului din dosarul Rompetrol n-a fost însoţită de vreo dezbatere pe subiect, ceea ce înseamna că menirea ei era doar aceea de a fi lansată, nu şi justificată în vreun fel.

Urmează să vedem cine va pune botul la această nouă manipulare. Dacă nu va muşca nimeni, sunt convins că gulguta va fi plasată şi altor “tribune ale dezinformării” (ziare sau Antene).

Revenind la Necolaiciuc, toţi cei care cunosc activitatea acestui infractor ştiu că ea s-a derulat sub ministeriatul lui Miron Mitrea, iar unul dintre partenerii acestuia la jaful de la Ministerul Transporturilor este fostul puşcăriaş ialomiţean Dumitru Bucşaru.

Referitor la fiul lui Necolaiciuc, informatorul public nu a precizat dacă este vorba despre fiul dintr-o căsătorie anterioară în vârstă de 32 de ani, sau de cel conceput artificial, "cu multă greutate"- vorba avocatului Spânu, în urmă cu patru ani.

Site-ul Realitatea TV a preluat rapid, dar cu omisiuni, gulguta lui SRS, ceea ce înseamnă ca ordinul nu se discută...

Dan Badea

Adrian Nastase, capul mafiei din Parlamentul României, a fost din nou protejat

Toţi cei care au votat astăzi în Camera Deputaţilor pentru blocarea reînceperii urmăririi penale a lui Adrian Năstase, în dosarul Zambaccian1 (”termopane”), sunt membri ai aceluiaşi clan mafiot transpartinic. Aceasta este singura explicaţie logică a spiritului de haită cu care mafioţii purtători de imunitate au sfidat din nou Constituţia şi legile ţării, decretând că deputatul Adrian Năstase este deasupra legii.

Pentru cine mai voia dovezi că mafia nu are culoare de partid, să privească atent structura voturilor pro-Năstase. Astfel, din cele 116 voturi pentru declararea ca inadmisibilă a cererii Procurorului General referitoare la dosarul Zambaccian, 70 au provenit de la PSD, 34 de la PNL, 8 de la UDMR, două de la minorităţi şi un vot de la independentul Gabriel Oprea. Mafioţilor li s-au opus, inutil, 90 de PDL-işti, 6 minoritari, 2 PSD-işti (Surupăceanu şi Mocanu) şi 2 PNL-işti (Gorghiu şi Taloş); au existat şi 10 abţineri.

Mafioţilor PSD li s-au adăugat cei din PNL în frunte cu Călin Popescu Tăriceanu (fost asociat în afaceri cu spionul ungar Rudas Erno), Bogdan Olteanu (nepotul cominternistei Ghizela Vass), Mihai Voicu şi Tudor Chiuariu (fost jurist al lui Relu Fenechiu).


Solidaritatea de clan, dublată probabil de regulile interne ale mafiei politico-financiare, a făcut ca Naşul Adrian Năstase să scape din nou de obligaţia de a se prezenta în faţa anchetatorilor. Cum s-a văzut astăzi, Frăţiorii parlamentari au grijă unii de alţii.

Directorul SIE a deconspirat...numărul 76

Cotidianul ZIUA a publicat astăzi, sub semnătura lui Doru Dragomir, un articol prin care se lanseaza o noua dezinformare specifică presei făcute după ureche. Este vorba despre materialul ce poartă titlul „Averea spionilor” şi în care se afirmă că premierul Boc, ministrul Pogea şi Directorul SIE Ungureanu au deconspirat recent mai multe locaţii secrete ale SIE.

Precizez din start că nu sunt avocatul SIE, ba, daca ar fi să ne luăm după un material plasat şobolăneşte de Sorin Roşca Stănescu în ziarul pe care l-a condus vreme de vreo doua cincinale şi-un sfert, ar exista oarece informaţii că aş fi chiar agent al americanilor.

Odată precizarea făcută, mă simt obligat să atrag atenţia că singura deconspirare făcută în documentul bombă incriminat de ziaristul de la Ziua este numărul 76 (imobile), denumirea adunării conspirate dintre numerele 33 (terenuri) şi 43 (clădiri). Asta daca nu considerăm că afirmaţia „SIE deţine un imobil în Sectorul 1 Bucureşti, sau în Sinaia-Prahova ” este o deconspirare a bârlogului spionilor români. Evident, ca oameni cu bun simţ n-o să considerăm această afirmaţie adevărată. Dacă am face-o am fi ziarişti care publică în ziar şi nu pe blog. Prin urmare n-o facem şi, ca la logică, îi asociem valoarea de adevăr ZERO.

Ziaristul care publică la ziar, Doru Dragomir (foto dreapta), a descoperit în Monitorul Oficial din 15 iunie a.c. o Hotărâre de Guvern în a cărei Anexă au fost înşirate "41 de clădiri şi 33 de terenuri" (în realitate 43 de cladiri şi 33 de terenuri) aflate în administrarea Serviciului de Informaţii Externe. „Pocnitoarea” vopsită în bombă de presă poartă numele complet de „Hotărâre pentru modificarea valorii de inventar a unor imobile înscrise în domeniul public al statului şi aflate în administrarea Serviciului de Informaţii Externe”, iar în anexa ei sunt prezentate, întradevăr, informaţii de inventar cu privire la dimensiuni, vechime, valoare şi , selectiv, locaţie. Cee ce, de fapt, ţine de transparenţă, un concept pentru care ZIUA a vărsat multe tone de cerneală tipografică, este prezentat azi ca fiind o impardonabilă deconspirare.

„Practic, prin publicarea acestei anexe, SIE şi-a deconspirat mai multe locaţii strict secrete pentru care multe servicii de spionaj străine ar fi dat o avere” – zice autorul. A deconspira un sediu secret înseamna a arata locaţia exactă a acestuia, sau a oferi informaţii care, coroborate, să ducă la identificarea adresei acelui sediu. Ori, în documentul invocat nu se fac referiri decât la locaţii aproximative, cum ar fi “o clădire în Belciugatele”, sau “un teren în Sectorul 3 Bucuresti” etc. etc.



Mai sunt, e drept, şase locaţii exacte ale unor imobile ale SIE dar ele sunt publice (deconspirate) de multă vreme.

Să le luăm pe rând:

1. Şoseaua Bucureşti – Ploieşti nr. 280-284. Sediul oficial al SIE, cunoscut de când a fost preluat de la fosta Bancorex. Vechimea dezvăluirii e de notorietate, deci nu insist asupra ei.

2. Voluntari-Ilfov, str. Erou Iancu Nicolae nr. 90. Denumită “bârlogul din Pipera”, clădirea apare (cel puţin din 2007) în mai multe documente publice ca fiind un loc de livrare a unor produse contractate de SIE.

3. Voluntari, str. Erou Iancu Nicolae nr.156. Numit "agenţia imobiliară SIE-SRL", sediul apare pe internet în mai multe anunţuri de achiziţii publice făcute de SIE. În documentele publice, cu vechime de câţiva ani, "agenţia..." este denumită Direcţia Logistică. Iată un fragment dintr-un document public din 12.02.2007: "(...)Serviciul de la care se pot obţine informaţii privind utilizarea căilor de atac: Serviciul de Informaţii Externe - Direcţia de Logistică, Str. Erou Iancu Nicolae nr. 156, jud Ilfov, RO-077190 Voluntari. E-mail:logistic5@sie.ro. Tel. +40 21 208 38 68. Fax +40 21 208 38 41".

4. Bucureşti, Turgheniev nr.6-16. Apare într-o Hotărâre de Guvern nr 216 din 5 martie 2008, semnată de premierul Tăriceanu, ministrul Vosganian şi Directorul SIE Ungureanu. Terenul de la această adresă a fost trecut din proprietatea publică în cea privată a statului, în scopul retrocedării "către persoana îndreptăţită". În anexele 1 şi 2 se precizează clar faptul că la adresa respectivă este o locaţie a SIE.

5. Bucureşti, Aleea Teişani nr.8, sector 1. Şi aici s-a ajuns cu întîrziere de cel puţin 5 ani la...deconspirare. Culmea, în celebrul scandal privind filajul ratat asupra lui Nicu Gheară, chiar Ziua scria în 2004 ("SIE păcălit de "Vulpe" în cazul Gheară) ca la această adresă figurează o locaţie a SIE.

6. Bucureşti, B.dul Ion Mihalache nr.30. Şi "această" locaţie a SIE a fost deconspirată anterior de alţii, prinţul Sturdza-revendicatorul fiind unul dintre ei.

Acestea au fost cele şase sedii "deconspirate" de trioul Boc-Pogea-Ungureanu, după cum zice ziaristul care scrie la ziar, Doru Dragomir. Asta este, mai spune el, "o adevărată bombă care va avea efecte nebănuite pentru spionajul românesc şi o mină de aur pentru foarte multe persoane şi instituţii". Efecte nebănuite o să aibă, cred eu, depopularea ziarelor de ziarişti, nicidecum HG-ul semnat de adversarii patronului ziarului Ziua.

Şi uite aşa s-a mai scris (la ziar) o pagină a dezinformării prin presă.

Ce trebuie să înţeleagă "bizonul", adică ţinta textului publicat de Ziua? Musai că premierul Boc, ministrul Pogea şi Directorul SIE Ungureanu sunt trădători, pentru că aşa se poate traduce deconspirarea sediilor spionilor români. Păi ce, doar Pacepa a trădat în ţara asta?

Dan Badea

Despre ziarişti şi şobolani

Sorin Ovidiu Vîntu a făcut, luna trecută, încă o gafă de proporţii ce vine în continuarea aceleia prin care şi-a oficializat legătura cu papagalul-mercenar Cozmin Guşă. Renunţând la discreţia proverbială cu care şi-a acoperit afacerile, el a decis să se afişeze în public şi cu escrocul Maricel Păcuraru (foto dreapta), dovedind că efortul deosebit de până acum, de a-şi ascunde acestă relaţie, a fost inutil.

Concret, pe 12 mai 2009, Sorin Vântu a acceptat să figureze la vedere, într-o firmă, alături de fostul puşcăriaş Păcuraru. Asta vine după ce, vreme de mai mulţi ani, relaţia dintre cei doi a fost una conspirativă. Acum, brusc, Sorin Vîntu acceptă să apară asociat într-o firmă cu Păcuraru. Este vorba despre societatea PRESTIGE MEDIA ADVERTISING SRL, firmă în care cei doi deţin câte 50% din părţile sociale.

Cum se ştie deja, Maricel Păcuraru a fost paravanul lui Sorin Vîntu în mai multe afaceri, cea mai importantă fiind patronatul cotidianului GARDIANUL. Relaţia n-a fost recunoscută oficial de niciunul dintre cei doi (la înaintare fiind băgat un off-shore şi un mercenar arhicunoscut al cui plăteşte mai bine), chiar dacă presa a dezvăluit-o din timp, cu argumente destul de solide.

Deşi n-am pretenţia că-l cunosc pe Sorin Vântu, nu-l pot suspecta, totuşi, de prostie sau naivitate. Cu toate astea, după ce a consumat destule resurse pentru a-şi repara imaginea ştirbită de haita asmuţita asupra lui, în anii 2000-2002, de către tripleta Băcanu-Adamescu-Iacob, ce l-o fi determinat să se afişeze din nou, la vedere, cu un escroc? Să fie ceva congenital, care ţine de trecutul său îndepărtat, sau, pur şi simplu, avem de-a face cu o persoană căreia sutele de milioane de euro din conturi i-au slăbit vigilenţa? Să fie asta o recunoaştere, e drept, târzie, a meritelor lui Păcuraru? Un premiu acordat…maurului?

Ca fost ziarist la cotidianul Gardianul, am simţit personal amprenta "maurului" Păcuraru, mai ales după ce eram obligat să pun în pagină tot soiul de turnătorii ale unor cumetri sau subordonaţi de-ai mafiotului, dar şi după jignirile la adresa ziariştilor de la Gardianul proferate de Pacuraru şi apărute în cotidianul Curentul. Materialele comandate erau date, evident, anonime, sau se utilizau tot soiul de pseudonime ceea ce, în limbajul breslei, semnifică neasumarea lor.

Atât de bine s-au executat unele dintre comenzi încât directorul ziarului, un personaj de o proverbială obedienţă, avea să ajungă, în scurt timp (februarie 2007), consul al României la Marsilia. Un an mai târziu, protejatul lui Roşca Stănescu şi, deci, al guvernului Tăriceanu, avea să fie avansat la gradul de consul general al României la Lyon. Toate atacurile ziarului Gardianul la miniştrii PD căpătau astfel sensul corect.

Au existat însă şi rateuri, care n-au fost socotite în contul obedienţilor lui Păcuraru. Unul dintre acestea, venit de la patronul-paravan, e reprezentat de "comanda" unui atac asupra unuia dintre membrii de bază ai PNTcd, Serban Bubenek. Atacul viza, în ultimă instanţă, preluarea de către amicii din UCS şi BND ai lui Păcuraru a controlului partidului condus pe atunci de Gheorghe Ciuhandu.

Astfel, în aprilie 2006, Maricel Păcuraru (şeful filialei Galaţi aUCS) a transmis conducerii cotidianului Gardianul, detaliat, ordinul de discreditare a lui Bubenek:


Fiind atunci şeful secţiei Investigaţii, am preluat "sarcina" venită pe e-mail de la "paravanul" gălăţean, am demarat o anchetă şi am constatat că poveştile însăilate de Maricel Păcuraru, cu privire la "mafia" coordonată de dr. Bubenek, nu se confirmă. Acesta a fost şi motivul pentru care am refuzat, discret, să onorez comanda, după ce am tot amânat predarea materialului...

Exemplul de mai sus este doar unul ales la întâmplare, venit să justifice, dacă mai era nevoie, caracterul infractorului Păcuraru, scos azi la lumină (după ce a stat, cocoşat, sub offshorul Crown Gate Alliance) de patronul mass media Sorin Ovidiu Vîntu.

Am lăsat pentru final o scurtă dar reprezentativă "poveste" despre obedienţa şi "conspirativitatea" excesivă a unora dintre "presarii" (ziarist e un termen mai pretenţios) din subordinea lui Sorin Vântu.

În urmă cu vreo patru-cinci ani am aflat că un anumit ziarist (R) pregăteşte o echipă de investigaţii pentru Cotidianul, după ce pe piaţa media se lansase deja zvonul că ziarul fusese preluat de Sorin Ovidiu Vântu. Pentru că m-a interesat proiectul, l-am sunat şi mi-a spus că va discuta cu staff-ul editorial al ziarului si ca ma va contacta ulterior. Mi-a dat totuşi de înţeles că i-ar face plăcere să lucrăm împreună. Câteva zile mai încolo, când am reluat legătura, colegul R. mi-a spus că unul dintre şefi (un caţavenc dubios, ajuns azi mare director al Trustului Realitatea Caţavencu) a refuzat să mă accepte în echipă deoarece, zice, "se spune că tu eşti "omul lui Vîntu", iar aducerea ta în echipă ar fi o dovadă a faptului că şi Cotidianul este ziarul aceluiaşi Vîntu, aşa cum se bârfeşte pe piaţă". Prin urmare, mai bine nu. Culmea aberaţiei, logică în felul ei, a fost atinsă însă puţin mai târziu, atunci când un fost coleg de la Evenimentul Zilei, Ovidiu H., mi-a mărturisit că a încercat şi el să intre în echipa de la Cotidianul. Răspunsul primit a fost la fel de şobolănesc: "Ne pare rău, dar tu eşti prieten cu Dan Badea, despre care se spune că e omul lui SOV, şi aducerea ta în echipă ar întări zvonul că...".

Morala e ca, puţin mai încolo, toată şobolănimea presei centrale, cu Cotidianul cu tot, era "omul" sau, mă rog, "femeia" lui SOV.

La fel s-a întâmplat, iată, şi cu "şobolanul" din Galaţi, Maricel Păcuraru.

Sărci pe Goagăl!...

Sătul de siluirea limbii române, primarul Vanghelie a trecut la viol deschis asupra limbii engleze. Ieri, într-o replică televizată la monologul despre păpădie, Herodot şi Google susţinut de Traian Băsescu la Palatul Victoria, Marean Vanghelie a produs noi perle ale graiului care este. De data asta, aracul PSD (chestia aia compusă din indivizi pe care scrie SUSTINUT DE VANGHELIE) a sărit la gătul lui Google, ăla care-l susţine pe domnul Herodot... El a încercat astfel o "declinare" ad-hoc a lui Google: goagăl, gagăl, gulgăl...

Siamezii Sorinache şi Felix

Posturile tv ale lui SOV şi Felix, Realitatea Tv şi Antena3, seamană tot mai mult la capitolul subiecte şi invitaţi. Astăzi, spre exemplu, unul dintre posturi a dezbătut un subiect legat de averile miniştrilor guvernului Boc (reactualizate recent), pentru ca, imediat, postul siamez să-l preia şi să-l difuzeze rapid. De remarcat faptul că subiectul nu este unul de greutate şi nici nu s-a depistat în "burta" lui ceva care să poată face obiectul unei ştiri. Culmea prostiei a fost atinsă la orele 14:20, când postul Realitatea Tv a prezentat, sub titlul "Averile Miniştrilor", date privind ultima decalaraţie de avere a PREŞEDINTELUI Traian Băsescu.
Prostia endemică şi lipsa de imaginaţie a responsabililor cu politica editorială a celor două posturi Tv sunt, evident, direct proporţionale cu salariile uriaşe primite de aceştia de la moguli.Pe de altă parte, a devenit deja o obişnuinţă ca invitaţii uneia dintre televiziuni să treacă obligatoriu şi prin studiourile celeilalte, sa răspundă exact aceloraşi întrebări şi să lanseze aceleaşi dezinformări. Căţeii de pripas care aleargă de la o televiziune la alta şi de dimineaţa până seara, sunt ziarişti (acoperirea din statul de plată) sau activişti cu misiunea precisă de a transmite ceea ce patronii lor ordonă să fie transmis. Pentru fidelitatea şi viteza cu care se deplasează dintr-un studio în altul, papagalii cuplului Sorinache-Felix sunt suficient de bine stimulaţi financiar.

Televiziunile sunt dublate, în acţiunile de intoxicare a opiniei publice, de ziarele şi agenţiile de presă finanţate de moguli, toate fiind bine integrate în mecanismul dezinformării.
Deja nu mai este un secret pentru nimeni că Sorin Vântu şi Dan Voiculescu şi-au dat mâna pentru cel mai iubit dintre scopurile mafiei autohtone: împiedicarea prin orice mijloace (accesibile) a realegerii lui Traian Băsescu în funcţia supremă în stat.

O vrei, n-o vrei, ovreii sunt pe ea!

Infractorul Nati Meir şi-a lansat campania de strângere a semnăturilor pentru candidatura la preşedinţia României printr-un slogan cu tâlc: "O vrei pe Monica? Semnează pentru Nati Meir!".

Prost vorbitor de limba română, evreul Meir a reuşit totuşi să creeze o sintagmă demnă de atenţia bizonului de la Bucureşti sau Tel Aviv, năucit de promisiunea jucăriei sexuale pe care scrie Monica Columbeanu. Escroc internaţional, Nati Meir înşeală însă şi de data asta aşteptarea prostovanului care semnează cu gândul la o tăvăleală meritată cu nevasta lui Columbeanu. Asta pentru că, la o posibilă revendicare a “premiului” , evreul (ovreiul) Nati Meir poate invoca oricând că Monica este deja sub…el. Păi nu scrie acolo… O VREI pe Monica? Şi asta nu înseamnă că femeia este deja ocupată, cu ovreiul pe ea?

Dincolo de comicul situaţiei, pretenţia infractorului Nati Meir, condamnat deja în Israel pentru înşelăciune, pare şocantă. Asta dacă n-am şti că toată operaţiunea privind această candidatură serveşte unor scopuri ce vor fi dezvăluite în timpul campaniei electorale din toamnă.

Ţeapa Univers’all şi Lohan “SRL”

Din seria “ŞARLATANI ÎN ROBE”, prezint un caz-şcoală despre modul în care poţi să ţepuieşti firme de top din economia românească şi, după ce pui „prada” de peste zece milioane de euro la adăpost, schimbi din vreme numele firmei-vampir, sau ai grijă s-o goleşti de active pentru ca lichidatorul judiciar să nu mai aibă ce valorifica. Pentru reuşită ai nevoie de câţiva judecători lacomi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de câţiva avocaţi deştepţi şi de legitimaţie de membru al Sistemului. În aceste condiţii, succesul ţepei este garantat.

Textul referitor la falimentul de poveste al Univers'all-ului lui Răzvan Petrovici (foto), a fost publicat deja, anul trecut, în Gardianul din 25-26 martie, dar mecanismul a fost reluat recent, la o altă scară, în scandalul Uniprep. Conform unui grup de oameni de afaceri ţepuiţi în ambele afaceri, profitorii Răzvan Petrovici, respectiv Ţura Avram, au beneficiat de serviciile preşedintelui secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Eugenia Lohan, supranumită şi „SC LOHAN SRL”.

Manevre in Justitie pentru Univers’all-ul lui Razvan Petrovici

• Administratorul judiciar al retelei de magazine Univers’all a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la modul abuziv in care trei judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au solutionat o cerere de stramutare a judecarii dosarului de insolventa. Ei sunt acuzati de complicitate cu grupul reprezentat de Razvan Petrovici, fondatorul operatorului de retail Univers’all. Magistratii suspectati de abuz si partialitate sunt Veronica Radulescu, Veronica Popescu si Stefan Ciontu

• Judecatorii Inaltei Curti au acceptat ca in dosarul de insolventa regulile sa fie impuse de fostii administratori ai Univers’all si au dat doua decizii contradictorii in mai putin de trei luni. Ei au aprobat cu usurinta folosirea ca interpus a uneia dintre firmele lui Jean Valvis (foto dreapta), creditorul Dorna Lactate, care a preluat si a introdus in instanta, cu mici modificari, textul vechii cereri de stramutare, chiar daca a vandut-o dupa cateva zile, cu creanta cu tot, uneia dintre firmele grupului Petrovici

• Cererea de stramutare respinsa si admisa consecutiv de catre magistratii ICCJ a permis proprietarilor Univers’all, prin amanarea repetata a judecarii dosarului de insolventa, sa se sustraga de la plata datoriilor catre cei peste 500 de furnizori ai firmei falimentate, dar si sa-si puna la adapost activele instrainate fraudulos in lunile anterioare introducerii procedurii de insolventa. Aceasta deoarece instanta a decis, in plus, si anularea tuturor actelor facute anterior formularii acestei cereri

Trei judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie sunt acuzati ca au devenit, recent, complicii lui Razvan Petrovici in incercarea acestuia de a se sustrage de la plata unor datorii de peste 20 de milioane de euro catre firme de top din economia româneasca. Este vorba despre judecatorii Veronica Radulescu, Veronica Popescu si Stefan Ciontu. Consiliul Superior al Magistraturii a fost deja sesizat cu privire la modul abuziv si discretionar dovedit de magistratii care, pentru a proteja interesele grupului reprezentat de Razvan Petrovici, au dat doua decizii contradictorii, pe aceeasi cerere, in mai putin de trei luni.

Acuzatia a fost formulata de catre administratorul judiciar al firmei Univers’all Trading România SRL, societate ce apartine grupului Petrovici si aflata in stare de insolventa. Printre cele peste 500 de firme pagubite de acest grup se afla societati precum Coca Cola, Procter & Gambel, Dr. Oetker, Elgeka-Ferfelis, Danone, Avicola Calarasi, Elite etc.

In a doua parte a lui 2006, falimentul retelei Univers’all era deja o certitudine. Societatea intrase in incetare de plati, iar datoriile erau imense. Astfel, pe 31 decembrie 2006 datoriile Univers’all Trading ajunsesera, conform administratorului judiciar, Cris Consult, la peste 20 milioane de euro, din care un milion de euro catre bugetul de stat, iar restul catre creditori. La acea data insa, grupul reprezentat de Razvan Petrovici isi luase toate masurile de precautie pentru ca firma falimentata sa fie golita de majoritatea activelor care puteau fi valorificate pentru despagubirea creditorilor.

In paralel, s-au derulat mai multe operatiuni pentru a-i induce in eroare pe creditori si a-i determina sa creada ca vor avea de unde sa-si recupereze contravaloarea marfurilor furnizate retelei de magazine Univers’all. Astfel, in noiembrie 2006, Razvan Petrovici a iesit cu declaratii publice, in mass-media, si a afirmat ca va scoate la vânzare mai multe imobile ale firmei si va obtine astfel fonduri pentru a-si achita furnizorii de marfa. In decembrie 2006, cinci dintre imobilele Univers-all (Suceava, Târgu Mures, Sibiu, Târnaveni si Iasi) erau deja vândute, iar suma obtinuta se ridica la 11 milioane de euro. Numai ca, desi se parea ca Univers’all Trading era solvabila, putini stiau ca, de fapt, imobilele vândute nu apartinusera firmei falimentate, ci fusesera doar inchiriate de aceasta.

Mai mult, activele care apartineau totusi Univers’all Trading au fost drastic reduse, fiind rapid instrainate inainte de a se dispune deschiderea procedurii insolventei. Astfel, in perioada noiembrie-decembrie 2006, administratorul Univers’all Trading a instrainat toate terenurile detinute si a reusit sa vânda constructii in valoare de aproximativ 3,5 milioane RON. Ulterior, dupa deschiderea procedurii de insolventa si numirea ca administrator judiciar a unei societati (Activ Lichidator IPURL), care s-a dovedit a fi complicele grupului Petrovici in fraudarea fondurilor societatii debitoare, au fost puse la adapost si ultimele active care mai puteau fi executate. Din contul unic al societatii au disparut rapid, sub forma de plati nejustificate – conform administratorului judiciar - aproximativ 20 de miliarde de lei. In paralel, ultimul administrator statutar al Univers’all, Gheorghe Buruiana, a declansat toate demersurile pentru a prelungi cât mai mult actiunea de recuperare a creantelor pentru despagubirea creditorilor.

Drumul intortocheat al Univers’all in Justitia româna

Deschiderea procedurii de insolventa a societatii Univers’all Trading România s-a dispus pe 9 ianuarie 2007, iar ca administrator judiciar a fost desemnata firma Activ Lichidator IPURL. Trei luni mai târziu s-a decis schimbarea acestuia. „Activ Lichidator“ era acuzata ca a lasat „sa se evapore pur si simplu in sistem online fondurile debitoarei, existente in contul unic, in valoare de 200.000 ron (20 miliarde lei vechi), (…) debitoarea reusind cu incuviintarea tacita a fostului administrator judiciar numit in aceasta cauza sa fraudeze din nou creditorii“. In luna mai 2007, cu incuviintarea judecatorului sindic, este desemnat un nou administrator judiciar, societatea Cris Consult SPRL.

Datorita sustragerii repetate de la plata datoriilor, dar si a refuzului de a prezenta inventarul bunurilor de care mai dispunea Univers’all, creditorii au cerut in instanta ridicarea dreptului de administrare a administratorului statutar Gheorghe Buruiana. Cum instanta a dispus in iunie 2007 ridicarea acestui drept, Buruiana a facut recurs. In noiembrie 2007 recursul a fost respins, dar grupul Petrovici a mai câstigat astfel cinci luni pentru a-si desavârsi opera de lichidare si protejare a ceea ce mai ramasese din Univers’all.

De asemenea, tot pentru a intârzia executarea, Gheorghe Buruiana a cerut la Inalta Curte de Casatie si Justitie stramutarea dosarului de fond si, deci, suspendarea judecarii acestui dosar pâna la judecarea cererii de stramutare. Desi cauza de fond era guvernata de procedura de celeritate, instanta a suspendat judecarea pentru mai bine de patru luni. Motivul central invocat de Buruiana, „banuiala legitima“ ca in Bucuresti nu are parte de un proces corect, a fost justificat prin afirmatia ca majoritatea creditorilor sunt din Bucuresti si „acestia ar putea influenta hotarârile judecatorului sindic“.

Pe 23 octombrie 2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie anuleaza cererea de stramutare formulata de Gheorghe Buruiana, urmând sa se reia, la Tribunalul Bucuresti, judecarea pe fond a dosarului cauzei. Numai ca, folosind o stratagema interesanta, Buruiana reuseste ca, in mai putin de trei luni, sa obtina de la un alt complet al Inaltei Curti de Casatie si Justitie o decizie total opusa primeia: admiterea cererii de stramutare. Interpusul folosit aici de grupul Petrovici pentru a-si atinge scopul este societatea lui Jean Valvis, Dorna Lactate SA.

Dorna Lactate – instrumentul prin care a fost violata legea

Pe 15 noiembrie 2007, la mai putin de o luna dupa ce Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins cererea de stramutare a procesului, formulata de administratorul Univers-all, la aceeasi instanta este inregistrata o noua cerere de stramutare din partea creditorului Dorna Lactate SA. Firma, detinuta de cunoscutul actionar minoritar de la Rapid, Jean Valvis, avea de recuperat de la Univers’all o creanta de 59.000 ron.

Inregistrând noua cerere, instanta a suspendat din nou judecarea dosarului de fond, cu inca trei luni. La o saptamâna insa de la depunerea cererii, Dorna Lactate si-a cesionat creanta catre firma Tichet Plus Services SRL, o societate ce apartine grupului Petrovici si era reprezentata de acelasi Gheorghe Buruiana, fostul administrator de la Univers’all. Preluând creanta, Tichet Plus Services a preluat de la Dorna Lactate si cererea de stramutare a procesului. Culmea este ca aceasta cerere de stramutare, formulata de Dorna Lactate, era o copie aproape perfecta (s-au copiat pâna si greselile de tipar!) a cererii de stramutare facute de Univers’all Romania Trading SRL, asta fiind o dovada clara ca firma lui Jean Valvis a fost folosita in mod premeditat, de grupul Petrovici, pentru blocarea sau taraganarea recuperarii celor 20 de milioane de euro datorati creditorilor.

Ceea ce pare insa de domeniul absurdului este modul in care judecatorii de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au inteles sa rezolve aceasta cerere. Desi, cu trei luni inainte, un complet al aceleiasi instante respinsese cererea de stramutare formulata de Buruiana (in numele Univers’all), pe 24 ianuarie 2008, un alt complet al Inaltei Curti de Casatie si Justitie admite aceeasi cerere de stramutare copiata dupa cea formulata de Buruiana (in numele Tichet Plus Services, cesionarul creantei Dorna Lactate). Altfel spus, judecatorii Inaltei Curti se pronunta in contradictoriu, de doua ori, pe aceeasi cerere. Asta insa nu este totul.

Scopul ascuns al manevrei – protejarea activelor deja instrainate

Pentru a ajunge aici, completul condus de judecatorul Veronica Radulescu a incalcat legea, in mod flagrant, de mai multe ori. In primul rând, pe 24 ianuarie 2008, data la care s-a dat aberanta decizie, trebuia sa se solutioneze cererea de preschimbare a termenului de judecare a cererii de stramutare. Conform administratorului judiciar, profitând de faptul ca reprezentantii creditorilor nu erau prezenti, pentru ca nu fusesera citati, completul maestrei Veronica Radulescu a fixat preschimbarea termenului pentru aceeasi zi, data la care a judecat, la foc automat, si cererea de stramutare, cu rezultatul dorit de grupul Petrovici.

Mai mult decât atât, completul aceleiasi Veronica a dispus, in contradictoriu cu legislatia in vigoare, ca Tichet Plus Services este creditor si l-a tratat ca atare, desi firma amintita nu primise acest statut de la judecatorul sindic, ea nefiind inregistrata la masa credala. S-a ajuns astfel la situatia de neconceput in care la un termen acordat pentru judecarea unei cereri de preschimbare a termenului, sa se judece o cerere de stramutare a unui dosar de faliment, nu numai fara citarea tuturor creditorilor in calitate de parti-intimati in dosar (creditori necitati nici pentru preschimbare, nici pentru termenul din 07.02.2008, când trebuia sa se judece cererea de stramutare), ci, mai mult, fara ca petenta insasi sa fie prezenta in sala de judecata.

Altfel spus, unul a fost obiectul cauzei deduse judecatii la acel termen, altul este petentul din citatie pentru a se ajunge ca, in dispozitiv, instanta sa se pronunte asupra altui obiect decåt cel dedus judecatii si cu participarea altei persoane decât cea a petentului. Nici macar nu s-a dispus introducerea in cauza a celei care a stat in fata instantei, la termenul din 24 ianuarie 2008.

Desavârsirea „operei de arta“, cu care a fost insarcinat completul condus de Veronica Radulescu, a constat in aceea ca s-a dispus, prin sfidarea sutelor de creditori, anularea tuturor actelor facute anterior formularii cererii de stramutare. In acest mod, toate cererile de anulare facute de administratorul judiciar au devenit inutile. Acesta a fost, de fapt motivul actiunii concertate de grupul Petrovici impreuna cu judecatorii Inaltei Curti de Casatie. Prin demersurile stopate de completul favorabil lui Petrovici urmau a fi anulate toate instrainarile de imobile facute fraudulos de apropiatii sai in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii de insolventa. Readucerea acestor active in patrimoniul Univers’all si valorificarea lor aveau scopul de a asigura fondurile necesare achitarii creantelor catre firmele pagubite.

Printr-o singura manevra insa, aparând interesele grupului Petrovici, Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a transformat din cel mai inalt organ al controlului legalitatii in instrumentul prin care se legalizeaza frauda in România. Autorii acestei performante unice in analele justitiei române sunt judecatorii Veronica Radulescu, Veronica Popescu si Stefan Ciontu de la Sectia Comerciala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Razvan Petrovici: Administratorul judiciar are o atitudine de derbedeu

Razvan Petrovici afirma ca, dupa ce s-a decis inchiderea afacerii Univers’all, a facut tot posibilul pentru a minimaliza pierderile furnizorilor, dar ca, prin interventia administratorului judiciar Cris Consult, lucrurile au scapat de sub control. „Eu am administrat o societate pe care am si fondat-o, al carei esec se rasfrânge asupra mea personal, pentru prima data, iar din punct de vedere financiar eu am incercat, in momentul in care am preluat administrarea, sa minimalizez cât mai mult pierderile partenerilor cu care am lucrat timp de cinci ani, dupa care au venit niste derbedei care, stiti cum sunt hienele in jungla, vin unii si vâneaza si altii iau ce gasesc…

Niste derbedei pe care nu-i cunosc, dar care sunt reprezentati de doamna Cristina Dica, administratorul Cris Consult, cea care v-a dat informatiile. Pe dânsa ma feresc s-o numesc derbedeu, dânsa este prost informata, dar in orice caz atitudinea este de derbedeu, de om care n-a muncit in viata lui absolut nimic, care n-a platit un salariu, care n-a construit nimic si care se suie cu picioarele pe un bolnav, cum a fost Univers’all-ul, in coma, si a taiat si ultima parte de viata.

Eu am construit. Acum, daca eu am construit bun sau rau, pe mine ma judeca justitia“ – afirma Razvan Petrovici. Mai mult, el sustine ca datoriile Univers’all nu sunt cele consemnate de administratorul judiciar, ci cu mult mai mici, de aproximativ 7 milioane de euro. In schimb, el acuza administratorul judiciar ca ar fi sustras, in urma vânzarii unor active, 187.000 de euro, „bani pe care i-a bagat in buzunar si n-a dat nimic la furnizori. Nici la stat, nici la furnizori. S-a devalizat absolut tot, s-a furat intr-o situatie total ilegala, pentru ca administratorul judiciar a fost numit, confirmat de un judecator sindic, cu 16% reprezentare fata de 51% din creditori“ mai afirma Petrovici.

Referitor la manevra facuta prin firma lui Jean Valvis, Dorna Lactate, Razvan Petrovici a refuzat sa dea o explicatie plauzibila, considerând-o nerelevanta in economia afacerii.

Paradisul fiscal din Nicosia, paravanul cipriot al afacerii Univers’all

Operatiunea Univers’all a fost declansata in iunie 2001 prin infiintarea “Univers’all Romania” SRL, o societate care avea sa fie centrul nervos al afacerii si detinatoarea tuturor activelor imobiliare ale operatorului de retail “Univers’all Trading Romania” SRL, ce urma sa fie aruncat doi ani mai târziu pe piata româneasca.

“Univers’all Romania“ era noua denumire a unei firme mai vechi de-a lui Petrovici, GFS Mall, detinuta in proportii egale de GFS Distribution Romania SRL si GFS Duty Free Romania SRL. Ulterior, GFS Distribution s-a transformat in Afareas Trading Romania SRL si a fost radiata, iar GFS Duty Free Romania SRL si-a schimbat numele in GFS Investments Romania SRL. Patronul, dar si administratorul afacerii era Razvan Petrovici.

Conform unei legende aruncate pe piata media insa, Petrovici ar fi vândut afacerea duty-free unui misterios “fond de investitii” din Cipru. In 2005, Petrovici a facut mari presiuni pentru anularea ordonantei date de Monica Macovei, ministrul de atunci al justitiei, prin care se interzicea activitatea de duty-free de pe granita terestra a României. Desi afirmase ca afacerea GFS nu-i mai apartinea, lansând deja ipoteza cu “fondul de investitii” cipriot, Razvan Petrovici actiona acum in calitate de presedinte al asociatiei Tax Free Romanian Association (TFRA), asociatie reprezentata la acea vreme de decanul Baroului Bucuresti, Cristian Iordanescu.

Pe de alta parte, unul dintre oamenii de incredere ai lui Petrovici, Ionut Elie Zisu, devenise noul administrator al GFS, iar sotia sa, Monica Zisu, administratorul societatii implicate in afacerea de preluare de la RAAPPS, cu sprijinul liberalului Radu Stroe, a peste 450 hectare de teren de la Moara Vlasiei. Firma aruncata la inaintare in afacerea RAAPPS este “Dacia Companie de Investitii” SRL, fosta GFS Flight Services SRL, societate al carei actionar unic este ascuns in aceeasi casuta postala din Limassol-Cipru si se numeste Aglaos Trading Limited. Acelasi Ionut Elie Zisu mai apare ca director la societatea RAMI-Dacia SA - fosta Fabrica de Diamante Sintetice Dacia (un partener de afaceri al grupului Petrovici), iar sotia sa la CFS Trading (Overseas) Limited.

Tot in afaceri cu RAAPPS-ul lui Radu Stroe a fost implicata si Universal’all Romania SRL, dupa schimbarea numelui acesteia in Commercial Center Developments SRL, noua societate semnând, in 2006, un contract de asociere cu institutia statului pentru un teren de 73.000 mp in B-dul Expozitiei din Capitala, in spatele World Trade Center. Afacerea a fost stopata dupa ce culisele ei au fost dezvaluite de presa. Toate cele de mai sus sunt câteva argumente ce pun sub semnul intrebarii instrainarea afacerilor lui Razvan Petrovici catre “un fond de investitii” din Cipru al carui nume a ramas un secret desavârsit pentru opinia publica româneasca.

Petrovici a refuzat cu obstinatie sa dezvaluie numele “fondului de investitii”, ceea ce inseamna fie ca el nu exista, fie ca el nu trebuie cunoscut. Indiferent de situatie insa, grupul din Cipru este reprezentat de Razvan Petrovici si de locotenentii sai.

Botezul cipriot al retelei de retail

Inainte de infiintarea firmei Univers’all România, pe 11 iunie 2001, Razvan Petrovici a transferat toate actiunile detinute la GFS Mall (prin GFS Distribution si GFS Duty Free) catre un off-shore cipriot, Agitator Trading Limited, cu sediul declarat intr-o casusa postala (PO BOX 56040) din Limassol-Cipru. Pe 25 iunie 2001, el a schimbat numele GFS Mall in “Univers’all Romania” SRL. In iulie 2003 a fost infiintat operatorul de retail “Univers’all Trading Romania” SRL, cu sediul social in Ghermanesti-Snagov nr. 17, jud Ilfov, acelasi sediu cu al “Univers’all Romania”.

Actionarii pregatiti pentru noua societate sunt doua off-shoruri situate la aceeasi adresa din Limassol-Cipru (str. Olympion, Libra Tower nr. 23, et. 4), Afareas Trading Limited (90%) si Quick & Smart Trading Limited (10%). Trei luni mai târziu, in octombrie 2003, Univers’all Trading declara 11 puncte de lucru obtinute prin inchiriere sau prin alte moduri. In 2005, la acestea se mai adauga inca doua, iar in 2007, dupa deschiderea procedurii de insolventa, mai apar alte doua puncte de lucru, in comuna Pantelimon, judetul Ilfov, pe str. Sf. Gheorghe, nr. 20, hala 7 Ferma 7 si hala 6 Ferma 6. In toate aceste puncte de lucru societatea „Univers’all Trading Romania” SRL desfasoara aceeasi activitate cu cea declarata de „Univers’all Romania” SRL.

Morisca administratorilor

In spatele operatorului de retail s-a aflat permanent societatea „Univers’all Romania” ai carei administratori au avut grija ca activele detinute de operator (prin inchiriere sau cumparare) sa nu fie in pericol de a fi executate. De altfel, Razvan Petrovici impreuna cu un grup restrâns de persoane au asigurat, prin rotatie, administrarea in paralel a celor doua societati si, tot in paralel, au schimbat de câteva ori actionarii acestor firme, asa incât partenerii de afaceri sa fie cât mai confuzionati.

Astfel, la „Univers’all Romania”, administratorii s-au rotit in urmatoarea formula: Razvan Petrovici – Octavian Baltac – Razvan Petrovici – Iffly Patrick Jean Philippe – Razvan Petrovici – Savici Serdar – Gheorghe Buruiana - Catalin Marian Tudor. In partea cealalta, la „Univers’all Trading Romania”, administratorii s-au rotit si ei in formula: Baltac – Petrovici – Sedar – Buruiana - Petrovici – Buruiana. Dincolo de implicarea directa in administrarea celor doua firme-surori, Razvan Petrovici supraveghea de la distanta orice miscare facuta in magazinele din reteaua Univers’all. El a si declarat, de altfel, ca „din biroul sau din Bucuresti putea urmari prin intermediul a 38 de camere video tot ce se intampla in cele 14 magazine Univers’All din tara”.

Dansul actionarilor

In paralel cu morisca administratorilor, Razvan Petrovici a avut grija si de schimbarea regulata a actionarilor celor doua firme implicate in afacere. Astfel, la prima societate (Univers’all Romania) s-au produs urmatoarele modificari de actionariat: GFS Distribution si GFS Duty Free si-au vândut actiunile catre Agitator Trading Limited (11.06.2001), iar aceasta din urma le-a vândut, pe 28.01.2004, catre Romwest Trading Limited. Aceste ultime doua societati (Agitator si Romwest) au acelasi sediu din Limassol-Cipru.

In acelasi timp, pentru o si mai buna acoperire, firma si-a schimbat numele din Univers’all Romania (fosta GFS Mall) in Commercial Centre Developments SRL, iar apoi in Trust Com Center SRL. De mentionat ca ultimele doua “botezuri” ale societatii au avut loc dupa ce reteaua de magazine a intrat in colaps, iar creditorii au inceput sa tipe pe la usi. In acelasi timp, si tot in paralel, cealalta firma, Univers’all Trading Romania, si-a schimbat si ea actionarii. In septembrie 2005, când falimentul era previzibil, actionarul majoritar Afareas Trading Limited si-a cesionat actiunile catre SC CFS (Overseas) Trading Limited, iar doua luni mai târziu, pe 10.11.2005, actionar unic devine off-shorul SC Apestos Trading Limited, dupa preluarea actiunilor de la ceilalti doi actionari, CFS (Overseas) Trading Limited si Quick & Smart Trading Limited. Evident, toate off-shorurile implicate aici au aceeasi adresa in Cipru, in aceeasi localitate, aceeasi strada, acelasi numar si acelasi etaj. Asta nu poate sa insemne decât ca in spatele lor se afla aceeasi persoana sau acelasi grup de interese reprezentat de Razvan Petrovici.



Razvan Petrovici: «Va decontez eu, daca e nevoie, drumul påna in Nicosia!»

Iată dialogul pe care l-am avut, luni, cu Razvan Petrovici pe acest subiect:

„Rep.: Domnul Petrovici am vazut ce firme sunt implicate, am luat toate firmele care sunt nascute in aceeasi casuta postala, care au intrat aici, la Univers’all…

Razvan Petrovici: Imi permit sa va contrazic. Daca dvs. numiti firmele astea, care au desfasurat asemenea activitati in România, casute postale, va rog frumos sa va suiti in primul avion si sa va duceti la adresa.

- Rep.: O sa fac si asta.

-R.P: …sa vedeti ce sediu au acolo, sa vedeti cine auditeaza conturile acestor societati!

-Rep.: Dar cum intra 30 de firme in aceeasi incapere?

-R.P: Pai, dar duceti-va sa vedeti cum arata! Duceti-va sa vedeti sediul ala.

-Rep.: O sa incerc sa obtin o fotografie de acolo, da.

-R.P: Va rog eu foarte mult, nu trebuie fotografie. Va suiti in avion si va duceti pâna acolo fizic.

-Rep.: Pai, cum sa ma duc eu pâna acolo? Nu-mi permit.

-R.P.: Va decontez eu daca este nevoie, va duceti sa faceti o investigatie, domnu’ Badea. Aia nu e casuta postala, este o companie care are conturile auditate de o firma de renume.
-Rep.: Pai, da, domnule, dar sunt 30 de firme la aceeasi adresa!

-R.P.: In primul rând nu va suparati, vorbiti inexactitati. Nu sunt 30 de firme.

-Rep.: 40 de firme, imi cer scuze! Am luat de la Registrul Comertului toate firmele care sunt nascute acolo…

-R.P.: Eu nu inteleg de ce râdeti?

-Rep.: Pai, râd pentru ca va contraziceti.

-R.P.: Mie nu mi se pare nici un fel de gluma. Daca eu va spun sa va duceti pâna acolo, de ce nu va duceti? Nu inteleg.”


Dan Badea,

Gardianul din 25 şi 26 martie 2008

Derbedeul dracului!

foto: ciutacu.ro

Premierul Emil Boc l-a înjurat în lipsă pe Victor Ciutacu, un negrişor cu ocupaţie incertă de pe plantaţia lui Dan Voiculescu, după un dialog televizat dintre cei doi. “Dobitocul dracului!”, s-a descărcat Boc în faţa camerei de luat vederi a Antenei 3, atunci când a crezut că duplexul a luat sfârşit. Hăitaşii lui Voiculescu, puşi în faţa dovezii, au sărit ca arşi. Ei s-au adunat, evident, în formaţie de atac şi, în frunte cu Radu Tudor, cel mai frustrat dintre şorţari, au început să-l toace mărunt pe “gâscar”. Au participat la execuţie, alături de Ciutacu (foto stânga), şi RT, SRS, Mugur Ciuvică şi adventistul ratat Mihai Gâdea. Evident, adventistul cu frunte lată a jucat rolul moderatorului.

Tonomatele informatorului Felix, care l-au racolat şi găzduit printre ele şi pe Sorin Roşca Stănescu (un fost duşman de moarte al lui Voiculescu, azi lătrău asociat la gardul Cotrocenilor) s-au dat de ceasul morţii să-l execute pe Boc. Printre ciutaci nu s-a aflat, din păcate, nici un om de presă (am văzut doar activişti cu spume la gură) care să modereze emisiunea. Doar tonomate plătite după numărul de flegme pe centimetru patrat. E de prisos să amintim aici că linşajul lui Boc a continuat şi la emisiunea oligofrenului media Mircea Badea.

Şmecheri de tipul celor îngrămădiţi pe ştatul de plată al lui Felix Voiculescu, SOV sau Patriciu, infiltraţi în mass media, au distrus credibilitatea presei române. Antena3, spre exemplu, a depăşit cu mult, în abjecţie şi dejecţie, OTV-ul lui Dan Diaconescu, iar România Mare a lui Vadim Tudor e o fecioară timidă comparativ cu prostituata lui Felix.



Acesta e motivul pentru care gestul lui Boc, incriminat de gealaţii năimiţi de Voiculescu, mi-a produs o mare bucurie. Bravo, domnule Boc! Felicitări pentru admonestarea derbedeului, chiar dacă a fost făcută indirect! Pe când un şut în mecla tonomatului? Sau macar o acţiune de deratizare pe moşia lui Voiculescu?

Tonomatele lui SOV şi Felix manipulează prin bloguri de serviciu şi alegorii infantile

Prelipceanu şi partenera lui de la Realitatea TV şi-au îndemnat fanii să afle, de pe site-ul Cotidianul sau de pe blogul lui Pătrăşconiu, rezultatele parţiale ale alegerilor de astăzi.

Deşi nu sunt fan al tonomatelor lui SOV, am aruncat totuşi un ochi pe blogul cu pricina şi tot ce am putut constata a fost faptul că avem de-a face cu un blog de serviciu, făcut parcă la ordinul superiorului care dă banul.

Legat ombilical de toate extensiile trustului media al lui SOV, cu o excepţie nesemnificativă (Gardianul), blogul "analistului" de serviciu prezintă într-adevăr nişte cifre, dar fără a cita sursa. Sunt, aşadar, dezinformări specifice obiectului de activitate al diviziilor de tonomate ale lui Sorin Vântu.
Aşadar, cifrele avansate (din burtă, câtă vreme nu se citează sursa) de analistul Pătrăşconiu sunt, pentru ora 12, următoarele:

PSD - 33;32

PDL -29; 29

PNL-16; 18

UDMR-12;8

PRM-7

EBA-4;3

În acelaşi timp, pe site-urile şi blogurile tonomatelor lui Felix Voiculescu, sunt prezente alte cifre, lansate drept exit-polluri.

Primul tonomat care a primit ordin să lanseze manipularea a fost Buble. Iosif Buble. Blogul lui Ioşka retine două estimări (INSOMAR -SOV şi CCSB - Felix) cu titlul Exit Poll ora 12, publicat la 12.45 cu menţiunea "parţiale ora 13". Informarea acestui ciutac este, din perspectiva temporală, o capodoperă a genului, câtă vreme în trustul lui Felix prostia este ridicată la rang de profesionalism.

Cifrele prezentate de acest Buble sunt următoarele:

INOSMAR

PSD - 31%

PDL - 30%

PNL - 17%

UDMR - 8%

PRM - 7%

EBA - 4%

CCSB -Antena3 (Felix)

PSD - 32%

PDL - 29%

PNL-19%

UDMR - 8%

PRM - 9%

EBA - 4%

Antena 3, din prea mare dragoste pentru manipularea bizonului care citeşte în stele, şi-a prezentat la orele 13:30 marfa printr-o presupusă "alegorie" în care deştepţilor de sub comanda informatorului Felix le-a fost imposibil să găsească un corespondent fictiv pentru EBa.

De fapt, Antena 3 a prezentat - sub acoperirea "alegoriei" PSD -partidul roşu etc etc - estimările în clar, ele fiind un fel de rezumat al celor de pe blogul lui Buble, dar având în plus şi o estimare internă făcută de "partidul roşu".

Influenţarea bizonilor votanţi, prin cifre estimative scoase pe bani şi "surse" de la institutele de sondare a opiniei publice, sau de la echipele de campanie electorală, va continua până la închiderea secţiilor de votare. Sunt prea mulţi bani aruncaţi în joc pentru ca bizonul să-şi permită să nu execute comanda oligarhiei politico-finaciare ce controlează cu stricteţe toate canalele mijloacelor publice de informare.

Acolo unde nu merge cu influenţarea prin tonomat, se foloseşte sfânta şpagă electorală, mulţi indivizi fără căpătâi, dar cu buletin sau carte de identitate, fiind surprinşi la mai multe secţii de votare. Abia acum poate fi înţeleasă corect bătălia care s-a dat pentru controlul Ministerului Administraţiei şi Internelor, dovedindu-se că Marean Vanghelie a fost cel mai vizionar dintre psd-işti.

Mircea Geoană spune că se retrage din CSAT

Mircea Geoană (foto), în calitatea lui de preşedinte al Senatului, a anunţat că se retrage din Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), "pe motiv că nu admite folosirea imaginii pozitive a Armatei în scop electoral şi partizan de către preşedintele Băsescu". El a făcut astfel referire la vizitele lui Traian Băsescu în taberele de operaţiuni din Irak şi Afganistan, considerate de liderul PSD drept "acţiuni electorale" ale şefului statului - informează Mediafax.

Dacă acesta ar fi motivul real, atunci de ce nu s-o fi retras ieri, sau alaltăieri, când preşedintele Băsescu s-a aflat în Afganistan sau Irak? Pentru că a făcut-o azi, în ziua alegerilor pentru Parlamentul European, mişcarea lui Geoană nu este decât o încercare flagrantă de influenţare a votului.

Pe de altă parte, prin acest gest el a încercat să recupereze timpul pierdut (pentru partid) cu funeraliile ocazionate de “retragerea” în solul patriei a generalului Geoană.

Cât priveşte retragerea juniorului din CSAT, ea are, dincolo de semnificaţia electorală, şi una cât se poate de laică: e posibil să fi aflat, din surse CCR, că ordonanţa de urgenţă prin care a fost plasat în funcţia tocmai părăsită este neconstituţională. Ceea ce înseamnă că nu e suficient de prostănac.

PS. Tot mai multe indicii duc la concluzia că mâine se va rupe coaliţia PDL - PSD.

Frustrări colegiale, cu tonomate şi nevertrebate

Un text publicat ieri, pe Blogul lui Victor Roncea (foto stânga), mi-a atras atenţia asupra unor mari frustrări colegiale.

Materialul încearcă să dea explicaţii unui atac furibund, concentrat asupra Elenei Băsescu şi executat recent prin intermediul lui Dan Tapalagă (foto dreapta) şi al Hotnews (vezi articolul “Cum va fi aleasă EBA: Cinci filiale PDL raportează în detaliu operaţiunea Voturi pentru Elena Basescu”).
Roncea e convins că atacul face parte, de fapt, din strategia de erodare a “brandului” Băsescu. “SOROS şi GDS introduc metodele active de atac la Eba cu ţintă asupra candidaturii lui Traian Băsescu. HotNews scoate arma “revoluţiei twitter” “ - anunţă colegul Roncea.

Am citit articolul incriminat şi, într-adevăr, el reprezintă fără dubii un atac la EBa şi PDL, executat după regulile activismului politic. Coroborat cu alte atacuri recente ale lui Tapalagă, se poate deduce fără prea mare efort intelectual, că autorul are o problemă de atitudine pe care nu cred că mai poate să şi-o corecteze. Ea s-a evidenţiat flagrant în articolul "Mârţoaga chioară", publicat în 30 mai a.c. pe HotNews.

Dincolo de frustrările sale cunoscute, comparând-o (chiar şi alegoric) pe EBa cu o “mârţoagă chioară” (vezi textul), Tapalagă dovedeşte că e mult prea grobian ca să mai poată fi credibil în demersul său. Pe de altă parte, dacă el are într-adevăr dovezi pentru cele afirmate în textul publicat în coautorat pe HotNews, atunci PDL are o problemă, şi nu EBa, aşa cum greşit postulează Tapalagă şi “provincia”. Dacă PDL a decis să o susţină pe EBa în campanie dar şi la vot, atunci e treaba PDL-ului, ca partid, cu atât mai mult cu cât, în aceste condiţii, procentele transmise candidatei se scad din cele cu care e creditat partidul. Tehnic, asta nu poate însemna, în cel mai rău caz, decât o pierdere procentuală pentru partid, deoarece, teoretic, cu sau fără candidatura separată a Elenei Băsescu, partidul ar obţine cam acelaşi număr de parlamentari europeni. Prin urmare, aici nu avem de-a face, vorba lui Roncea, decât cu umorile frustraţilor tip GDS, sau a interesaţilor tip Soros.

Cu toate acestea, deşi mă îndoiesc serios cu privire la existenţa dovezilor privind jocul PDL(tehnica sondajului telefonic cu falsă identitate nefiind o dovadă, ci, poate cel mult, un ecou al propriei imaginaţii), Tapalagă poate susţine ce vrea, câtă vreme asta nu face parte dintr-un mecanism prin care se încearcă obţinerea unei influenţe sau reacţii la scara mare, aşa cum sugerează acelaşi Roncea. Dacă prin cele două tipuri de atac la Elena Băsescu (foto stânga), cel suburban, cu “mârţoaga” lui tata (adjectivul “chioară” face trimitere la Traian Băsescu) şi cel electoral, cu voturile asigurate de partid, el urmăreşte, alături de Alina Mungiu Pippidi (foto dreapta), un atac la adresa lui Traian Băsescu, atunci înseamnă că răspunde unor comenzi venite din partea beneficiarilor politici sau mafioţi, cunoscuţi pentru generozitatea lor în timpul campaniilor electorale.

Cu o zi înainte de publicarea de către Tapalagă a “probelor” pe Hotnews, Alina Mungiu a ieşit şi ea la o şuetă în “România liberă”, scriind un text dezlânat din care pricepi cu greu cam ce doreşte să transmită fanilor. Două dintre puţinele fraze coerente ale Alinei Mungiu sunt acestea: “Eu sunt convinsă că electoratul din România e inteligent şi că nu o va vota pe dra Băsescu, pentru că prezenţa ei în Parlamentul European ar distruge şi bruma de credibilitate pe care o mai are trupa PDL şi România în general. Dar nu e sigur că partidul, temător de tată-său, va fi la fel de deştept ca poporul şi nu îi va concesiona câte zece voturi pe circumscripţie, conform indicaţiilor deja distribuite, autoadministrându-şi lovitura finală”. Prima frază musteşte de frustrare, Mungiu fiind, cum se ştie, scoasă la vreme de pe listele PDL, iar a doua înşiruire de cuvinte nu e decât varanul (şopârla) lui Tapalagă. De menţionat că Alina Mungiu şi-a publicat producţia joi, 4 iunie, iar Tapalagă vineri.

Dacă în cazul EBa-PDL, jurnalistul Tapalagă şi-a depăşit cu mult fişa postului (în caz că nu e angajat ca activist), nu acelaşi lucru se poate spune despre un text pe care l-a publicat în 13 iunie a.c.pe Hotnews şi în care radigrafiază cu mult nerv, dar cu exactitate, situaţia din presa română, capitolul “tonomate” şi nevertebrate.

Îl reproduc mai jos deoarece astfel de texte sunt rare, mogulii preluând aproape tot ce ce se putea folosi drept tribună a exprimării libere. Ei au preluat, din păcate, şi au acordat statutul de jurnalist şi cardul- legitimaţie unor impostori care au otrăvit atât spaţiul public cât şi breasla. Pentru acest material, multe dintre greşelile lui Tapalagă vor fi iertate. Îi sugerez şi lui Victor să-l citească...


Pretul libertatii in rate la banca si altundeva

Ce-l obliga pe gazetarul de azi sa fie excesiv, obsedat de audienta si profund irational? Sa abandoneze spiritul critic, regulile meseriei si sa se transforme in agent PR pentru politicieni? Goana dupa audienta? Lipsa de expertiza? Interesele mogulilor? Slaba calitate umana, a lor si a publicului lor? Criza economica? Din toate cate putin. Dar mai e ceva care lipseste in marea de analize si studii ingrijorate de otevizarea televiziunilor de stiri. Mai e ceva foarte personal si meschin. In cazul multor gazetari, e o poveste despre bani. Despre o fundatura financiara in care a esuat presa in vremuri de criza. Despre lipsa de optiuni. Despre captivitate.

Antilegalismul, discursul antisistem si antireformist au devenit cauze personale pentru gazetarii de trust. Multi dintre ei isi vad amenintat micul paradis personal, antamat la banca. Ce drama! Cauza mogulilor a devenit - ce ironie - propria lor cauza. Inevitabil, s-a produs solidarizarea cu cei pe care, pana ieri, ii detestau profund. Povestea incepe in urma cu trei ani, cand economia duduia, bani erau destui si mogulii prosperau. Tot cam pe atunci a inceput licitatia de jurnalisti buni, o va¬natoare nebuna dupa nume capabile sa le aduca trusturilor mai multa legitimitate, credibilitate, audienta. Asa s-a ajuns la salarii ametitoare in presa, insa complet nerealiste pentru orice afacere sanatoasa. Cam de prin 2006, cand Sorin Ovidiu Vantu a recunoscut public ca patroneaza trustul Realitatea–Catavencu, s-a dat startul unei campanii de achizitii fara precedent.

Jurnalisti de marca, precum Emil Hurezeanu, Adrian Ursu, Corina Dragotescu, garnituri intregi de la Evenimentul Zilei si buni meseriasi din alte redactii s-au transferat treptat, pe lefuri incredibile, catre trustul lui SOV in posturi cheie: redactori sefi, producatori, editori, comentatori. Strigarea pornea de la cateva mii de euro, iar in cazul marilor vedete urca spre 5–10 mii. Erau vremuri cand nu mai puteai angaja un simplu jurnalist cu ceva talent sub mia de euro. Piata salariilor s-a dat complet peste cap cand Dinu Patriciu a intrat in scena si a supralicitat. Gazetari cu pana ascutita, ca Grigore Cartianu sau Ovidiu Nahoi, s-au imblanzit. Tema oligarhiei si a marilor grupuri de interese, care agreseaza statul, a disparut din scriitura lor. Au schimbat macazul. Au abandonat jurnalismul militant si luptele de transee in favoarea unei evadari comandate din politica.

In pat cu oligarhul

I-au imitat alti jurnalisti cu experienta, multi dintre ei onesti si bucurosi ca li se ofera ocazia sa faca saltul catre o leafa mai buna si o viata mai linistita. Cu totii si-au vandut o parte din constiinta si din libertate, insa au socotit ca afacerea merita. O optiune personala greu de judecat in categorii de bine si rau, in lipsa detaliilor despre destinul, viata si intimitatea fiecaruia. Ei stiu mai bine de ce au facut-o, daca merita sau nu.

Cu totii si-au gasit argumente sa-si risipeasca orice neliniste interioara: pana la urma, toti politicienii sunt la fel, nu merita sa ramai erou sarac pana la sfarsitul vietii in numele unor principii pe care nimeni din jurul tau nu le respecta. In afara prosperitatii personale, e ridicol sa lupti aiurea intr-o Romanie fara repere si viitor. S-au saturat sa li se spuna Don Quijote.

Acriti si tot mai cinici, dupa crunte dezamagiri politice, si-au leganat constiinta cu explicatii partial valabile: nu mai avem unde fugi, presa a incaput, cu mici si insignifiante exceptii, pe mana lor – a lui Vantu, Voiculescu si Patriciu. Si asa au inceput sa le faca, tot mai constient, jocurile, dar cu portofelul ceva mai plin.

Ce a urmat? O inrobire treptata si o schimbare in rau. Cei mai multi au profitat de noul standard de viata si s-au lasat cuprinsi de febra creditelor la banca. Salariile mari le-au permis sa angajeze imprumuturi generoase, sa-si cumpere o casa noua, sa-si schimbe masina. Pe scurt, sa-si imbunatateasca substantial nivelul de trai. Insa banii castigati usor, mult prea usor, au costuri ascunse. Pretul lor este, in mod fatal, foarte mare. Aproape incuantificabil.

Costul creditului

Nimic din situatia descrisa mai sus n-ar fi ridicat vreo problema etica sau profesionala daca interesele patronilor de presa ar fi fost legitime. Dar nu sunt. Joaca politic si dicteaza linii editoriale. Lacomia jurnalistilor i-a ajutat sa-si subordoneze redactii intregi fara impotrivire din partea elitelor jurnalistice. Dimpotriva, ele si-au varat singure capul in lat.

Orice om normal aspira la o viata mai buna si vrea sa se bucure de lucrurile simple care compun universul domestic: o casa decenta, o masina, calatorii si vacante. Banii mogulilor le-au deschis apetitul. Iar iluzia ca mogulii nu-si vor baga totusi prea tare nasul in independenta lor editoriala s-a risipit rapid. Cei mai multi si-au inchiriat creierul constienti ca vor trebui sa-i faca lobotomie emisferei care produce bunul simt, logica si onestitatea. Dar cei mai multi nu si-au facut doar lobotomie, ci si firme de consultanta. Inainte sa-i vare invitatii in direct, ii trec pe la caserie. Inainte sa faca pe jurnalistii, fac pe consultantii. E un fenomen larg raspandit in unele televiziuni de stiri, ca Realitatea TV.

Jurnalisti notorii din Antene au trecut, pe langa PR-ul politic, sa faca publicitate comericala. Vezi cazul Gabrielei Vranceanu Firea. Altii, ca Gadea, Ciutacu si Cristoiu se ocupa cu spalatorii sau executii, jurnalismul lor cade prea des in abject ca sa merita analizat serios.

Care-i diferenta acum intre ziaristi si alte bresle roase de coruptie: medici, politisti sau magistrati? Primii sunt mai corupti decat restul, dar beneficiaza de imunitate. Politicienii, procurorii si alte institutii se tem de presa, de forta ei distructiva, de capacitatea ei de mistificare: cine se ia de presa, sa ia de libertatea de exprimare. O prejudecata, un fals grosolan, desigur.

Poruncile mogulilor

Antologica ramane o emisiune difuzata la Realitatea TV pe 9 martie 2009, cu Sorin Ovidiu Vantu si Dinu Patriciu invitati sa vorbeasca si ei despre moguli, adica despre ei insisi. SOV a lansat atunci stupefiantul indemn: Intariti-va statul! Iar Patriciu a admis, spre nefericirea propriilor sai ziaristi prezenti in platou, ca nu ezita sa-si foloseasca trustul atunci cand isi vede atacate interesele.

Avertizarea de atunci s-a confirmat ulterior. Criza, amplificata de un guvern si un Traian Basescu neprietenos cu trusturile, le-a lovit in plin interesele. Mogulii nu par sa aiba acces la resurse la fel ca in trecut. Fara ele, mor. Fara un stat slab, se sting. In lipsa afacerilor cu petrol, minereu, energie, concesiuni si alte contracte cu statul, presa n-are farmec. E buna la afaceri, dar nu e o afacere. Din acest motiv, au declansat campanii fara precedent impotriva a tot ce-i ameninta: intarirea justitiei, functionarea institutiilor statului si, nu in ultimul rand, Traian Basescu. Libertatea pierduta le amplifica azi frustrarile. Rabufnesc impotriva tuturor celor care nu sunt ca ei, care gandesc autonom si se incapataneaza sa ramana liberi si altfel.

Mecanismele isterizarii presei trebuie cautate in criza economica, in interesele financiare ale mogulilor impletite cu cele din justitie si politica dar si in finantele personale ale jurnalistilor. Nimic nou sub soare: luati urma banilor si veti ajunge la adevar.

Episodul Becali

Aparand cauza mogulilor, jurnalistii cauta sa-si salveze propriul paradis. Din acest punct de vedere, cazul Gigi Becali este exemplar si simbolic. Ce i s-a intamplat lui pot pati maine Vantu (cu dosare pe rol), Voiculescu (trimis in judecata intr-un dosar de coruptie) sau Patriciu (a petrecut in 2005 o noapte in arest). Jurnalistii din televiziunile de stiri i-au aparat cauza lui Becali fara nici o ezitare. S-au prostituat in direct zile in sir, in semn de solidaritate nu cu Gigi Becali, ci cu intreaga lume reprezentata de el. Aceasta lume a devenit, intre timp, si a lor. Dupa o uriasa presiune asupra justitiei, presa l-a eliberat. Gigi Becali le-a multumit public pentru asta lui Vantu si Voiculescu.

A fost inca un moment rusions pentru presa. Personaje sinistre ca Vitor Ciutacu sau Mihai Gadea si-au aratat, pe fata, simpatia fata de Becali, l-au aparat cu indarjire si i-au atacat pe judecatorii care l-au arestat. Au calcat in picioare toate normele etice si profesionale. In cazul lor, nu e nevoie de prea multe comenzi: stiu singuri ce au de facut. Dan Voiculescu a avut dreptate in interviul acordat recent pentru ziarul Gandul, cand a spus ca atunci cand Traian Basescu ataca mogulii, jurnalistii se simt direct atacati.

Jurnalistii mogulilor, cu rare exceptii, au trecut de partea intunecata a sistemului. Au devenit componenta lui stricata. Dar poate ca n-au fost niciodata altfel iar acum doar teama ca vor cadea din micul paradis personal ii arata in toata splendoarea lor: slugarnici, castrati de valori morale si dispusi la compromis continuu. Cei mai multi gazetari platesc astazi de doua ori rate: catre moguli si catre banca, iar cele din urma sunt legate in mod fatal de bunastarea stapanilor. Este pretul platit azi pentru afacerea buna incheiata in urma cu cativa ani”.

de Dan Tapalaga,
www.HotNews.ro
Miercuri, 13 mai 2009

Ciutacul Mircea Badea e pericol public

Sceleratul Mircea Badea, cum îi place să se răsfeţe ("scelerat cu nervii capului"), a devenit deja pericol public. El a declarat în seara asta, la emisiunea de flegme puturoase de pe Antena 3, că nu are obligaţia să respecte legile statului român. "Eu nu consider că am obligaţia să respect legile statului român" a afirmat instigatorul public nr.1. După ce a încercat să justifice ceea ce nu poate fi justificat, adică nerespectarea legii, anarhistul s-a stropşit către un punct imaginar de pe obiectivul camerei video, acolo unde credea el că se află Statul, şi a tras un "du-te dracu, cu legile tale!". Am schimbat, imediat, canalul cu dejecţia, dar afirmaţia făcută de bezmetic m-a pus pe gânduri. Şi dacă ciutacul* ăsta (cu care am fost coleg pe vremuri, la Tele 7), lăsat liber pe stradă sau la televizor, face prozeliţi? În lipsa unei reacţii a instituţiei conduse de Răsvan Popescu (alt fost coleg de la Expres, care acum doarme în cizmele statului), nu se găseşte totuşi un spital de boli psihice care să-l revendice pe scelerat? Sărman măscărici, chiar te poate marca, în aşa hal, pucioasa pe băţ?

Bate vântul prin părul bălai al presei

După intrarea în insolvenţă a PSV Company SA (fosta Petromservice), societăţile deţinute de aceasta încep să fie luate, uşor, de curent. Două dintre firmele cu probleme sunt cele care editează cotidianele Ziua şi Gardianul.

ZIUA. Recent, directorul general al cotidianului Ziua a făcut un apel disperat pentru a convinge autorităţile să acorde "producătorilor de mass-media" un tratament preferenţial, de tipul celui acordat ruşilor de la ALRO, la plata energiei electrice. Măsura ar fi micşorat costurile pentru editarea ziarelor aflate în impas. S-a lansat chiar şi o listă de semnături, acoperită în cea mai mare parte de angajaţi din presă. Cu toate astea, încă n-am înţeles de ce firma lui Liviu Luca, sau a altui mogul media, trebuie să beneficieze de susţinere de la stat, la fel cum n-am înţeles de ce trebuie ca ziariştii să facă lobby pentru patronat? Adică firma lui Luca tocmai încasează 328 de milioane de euro de la Petrom, iar statul e somat să facă bine să-i plătească mogulului curentul!? Curentul electric, evident.

GARDIANUL. Fiscul din Sectorul 1 a trimis, ieri, o adresă („care ţine loc de notificare”) către editorul cotidianului Gardianul, căruia i se reaminteşte că are o datorie, la zi, de 20 miliarde lei vechi ca urmare a neplăţii unor taxe şi impozite (CAS, TVA, impozit pe profit etc.). În aceeaşi notă se face vorbire şi de legea 85/2006, privind procedura insolvenţei. Asta nu înseamnă însă, neapărat, faliment, dar e un semnal de alarmă pentru mogulul din Ploieşti care trebuie să priceapă că nişte ziarişti (cu care o vreme şi eu am fost coleg) au ajuns cu cuţitul la os. Nu mai vorbim de faptul că suntem în iunie şi încă nu s-au dat salariile pe aprilie. În ceea ce mă priveşte, sunt mulţumit că, azi, am reuşit să-mi scot cartea de muncă de acolo în condiţii civilizate şi cu toate taxele plătite la zi.