Pastila anti-stress: No te olvides de mi (Diana Navarro)

Actul de naştere al speculantului Sorin Ovidiu Vîntu: bişniţa şi falsul intelectual nesancţionat

Un document vechi de 15 ani, care reconstituie modul în care Sorin Ovidiu Vîntu şi-a exersat nepedepsit talentele de bişniţar cu certificate de proprietate, reprezintă dovada dispărută a complicităţii autorităţilor de atunci cu creierul operaţiunii FNI. Afacerea care avea să păgubească peste 300.000 de români cu peste 3000 miliarde lei a fost posibilă datorită experienţei infracţionale acumulate de Sorin Ovidiu Vîntu în perioada 1992-1995. Asta deoarece primul mare tun financiar al acestuia nu a fost FNI, ci uriaşa operaţiune comercială ilicită a speculantului de la începutul anilor ’90.

Documentul în posesia căruia tocmai am intrat este un raport transmis, la începutul lui 1995, Parchetului General, de către comisarul general de atunci al Gărzii Financiare, colonelul Gică Dănilă. Raportul însoţeşte două dosare ce totalizează 140 de file şi în care se află dovezile concrete ale infracţiunii de fals intelectual de care se făceau vinovaţi doi mari bişniţari ai acelei vremi: Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Fischer.

Deşi comisarii Gărzii Financiare constataseră încălcarea flagrantă a legii de către cei doi, procurorii Parchetului General aveau să facă dispărute probele care i-ar fi adus lui Sorin Vîntu o pedeapsă de maximum cinci ani de puşcărie, adică exact perioada în care s-a derulat escrocheria FNI.

Context speculativ: Marea cuponiadă

Românii au primit de la stat, în 1991, certificate de proprietate nenominale care i-au transformat în “patronaşi” minusculi la diverse societăţi comerciale. Valoarea acestor titluri nu conta decât “la pachet”, adică atunci când se adunau cât mai multe în cât mai puţine mâini.

Primii care au pus în practică această idee au fost Sorin Ovidiu Vîntu, un obscur om de afaceri din Roman şi un protejat al lui Viorel Hrebenciuc, şi cetăţeanul german Dan Fischer. Amândoi au început să cumpere masiv, pe la colţuri şi prin pieţele oraşelor din România, carnete cu certificate de proprietate. Se crease, atunci, o piaţă subterană a acestor certificate, Sorin Vîntu devenind rapid creierul acestei “burse” ilegale.

Pentru a-şi “legaliza” bişniţa agresivă de până atunci, Sorin Vântu a înfiinţat în 1994, în Splaiul Unirii nr.6, Bursa Gelsor SA Bacău - Filiala Bucureşti, cu birouri de lucru în camerele 202-203 din Hotelul Dorobanţi.

Administratorul firmei a fost Sorin Ovidiu Vîntu. Era ultima dată când avea să mai apară, oficial, administrator în vreo societate comercială. Funcţia fiind una..."puşcăriabilă", el avea s-o plaseze unor paravane dispuse să rişte, în schimbul unor mari sume de bani, cum avea să fie Ioana Maria Vlas.

Revenind, conform propriilor declaraţii, Sorin Vîntu ajunsese să deţină atunci aproximativ şase milioane de certificate de proprietate, adică mai mult de jumătate din cele emise de statul român. Tot el spunea că afacerea din acest tip de bişniţă, (el îi spunea intermediere sau operaţiune speculativă) îi aducea zilnic un milion de dolari.

În paralel, Dan Fischer a înfiinţat şi el, ca asociat unic şi administrator, societatea Invesco Capital SRL Bucureşti, firmă care deşi a intrat în afacerea cu certificate de proprietate pentru a ascunde, de fapt, operaţiuni de spălare de bani.

Un control declanşat de comisarii Gărzii Financiare la sediile celor două societăţi, Bursa Gelsor şi Invesco Capital, a dus la descoperirea şi sancţionarea provizorie capilor operaţiunii.

Deşi absolvent de liceu, Sorin Ovidiu Vîntu era acuzat de fals…intelectual

În urma verificărilor făcute de comisarii Gărzii financiare la sediul firmei administrate de Sorin Vîntu s-a descoperit că acesta reuşise să intermedieze preschimbarea sau vânzarea a peste 140.000 de carnete cu certificate de proprietate doar de la firma lui Dan Fischer (foto dreapta), Invesco Capital SRL.
În perioada iunie octombrie 1994 Filiala Bucureşti a SC Bursa Gelsor SA, în urma operaţiunilor de preschimbare sau vânzare către diverşi clienţi a certificatelor de proprietate, a încasat de la acelştia comisioane în sumă de 158.636.000 lei care nu au fost înregistrate la venituri şi, respectiv, în profitul societăţii. În acelaşi timp, filiala a înregistrat pe cheltuieli suma de 75.936.160 lei, fără suport legal, neexistând nici o documentaţie de justificare a acestor cheltuieli. Operaţiunile d emai sus cu consecinţe în denaturarea rezultatelor financiare, reflectate şi în balanţele de verificare, constituie fapta prevăzută şi sancţionată de art.40 din Legea nr.82-1991 (fals intelectual – nn), răspunderea revenind administratorului Vîntu Sorin Ovidiu. (…) Subliniem că această faptă a fost săvârşită în contextul în care activitatea de intermediere cu certificate de proprietate s-a desfăşurat fără temei legal(…)” – s-a consemnat în raportul semnat de comisarul general Gică Dănilă.

În acelaşi timp, Dan Fischer, care cumparase şi el peste 131.000 carnete certificate de proprietate, le-a depus la propria firmă şi le-a vândut apoi către societatea lui Vîntu, fără a avea dreptul legal să facă aceste operaţiuni în nume propriu. Pe de altă parte, el şi-a împrumutat societatea cu peste 5 miliarde lei, bani negri , adică fără justificare legală şi pe care i-a scos apoi, rapid şi curaţi, din firmă.

Pentru aceste fapte, dar şi pentru altele, comisarul general Gică Dănilă a cerut Parchetului general cercetărilor cu privire la infracţiunea de fals intelectual documenatată în cazul lui Sorin Vîntu şi al lui Dan Fischer.

Dosarul avea să dispară apoi, rapid, de la Parchet, după ce Vîntu a vândut fictiv firma către Ioana Maria Vlas, a recuperat-o apoi după trei luni şi a înfiinţat imediat la Constanţa, SOV Invest. Era iulie 1995 şi începea Operaţiunea FNI.

Pedeapsa pentru falsul intelectual, prevăzută de art.238 CP era de la şase luni la cinci ani, dar Sorin Vîntu nu avea timp de pierdut. Şi, graţie amicilor din PSDR, nu l-a pierdut.

Dan Badea
(Material aparut şi în Atac la persoană nr.22/22.02.2010)

Pastila anti-stress: All around the world (Lisa Stansfield and Barry White)

I don't know where my baby is
but I'll find him, somewhere, somehow
I've got to let him know how much I care
I'll never give up looking for my baby

Chorus:
Been around the world and I, I, I
I can't find my baby
I don't know when, I don't know why
Why he's gone away
And I don't know where he can be, my baby
But I'm gonna find him

We had a quarrel and I let myself go
I said so many things, things he didn't know
And I was oh oh so bad
And I don't think he's comin' back, mm mm

He gave the reason, the reasons he should go
And he said so many things he never said before
And he was oh oh so mad
And I don't think he's comin', comin' back

I did too much lyin', wasted too much time,
Now I'm here a'cryin', I, I, I

Chorus

So open hearted, he never did me wrong
I was the one, the weakest one of all
And now I'm oh oh so sad
And I don't think he's comin' back, comin' back

I did too much lyin', wasted too much time,
Now I'm here a'cryin', I, I, I

Chorus x 2

I'm gonna find him, my baby

I did too much lyin', wasted too much time,
Now I'm here a'cryin', I, I, I

Chorus

I've been around the world, lookin' from my baby
Been around the world, and I'm gonna
I'm gonna find hïm

Chorus

Una e a lui Sorin Ovidiu Vintu. Care?

Ţeparul Marius Locic şi spălătoria de bani a lui Marian Iancu (II)

- De la decapitalizarea URBIS, la sediul lui Dan Diaconescu -

Declanşarea urmăririi penale a lui Marius Locic (foto stânga) de către procurorii anticorupţie, însoţită de invitarea recentă la DNA, a lui Dan Diaconescu, mi-a reamintit de o afacere dubioasă pusă la cale de cei doi, în a doua jumătate a anului trecut.

Este vorba despre afacerea privind preluarea de către Dan Diaconescu, de la Locic, a noului sediu pentru OTV. Marius Locic a afirmat, în urmă cu o jumătate de an, că a ieşit din foame după ce i-a vândut lui Dan Diaconescu, pentru 7 milioane de euro, nişte active (teren şi clădiri în Bucureşti). Verificând culisele acestei afaceri am descoperit însă o posibilă devalizare de către propriul patron a unei societăţi respectabile, precum URBIS SA.

Astfel, acţionarul majoritar al URBIS a vândut, la un preţ de cel puţin zece (10, X) ori mai mic, active ce totalizează peste 36.000 de metri patraţi, plus construcţii (magazin, complex comercial, hale de lucru etc etc) în cartierul bucureştean Militari (Bulevardul Preciziei) la 100 euro mp (teren plus construcţie). Suma incredibil de mică a tranzacţiei ar fi trebuit să atragă automat atenţia Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. Asta cu atât mai mult cu cât cumpărătorul, Marius Locic, era în faliment nedeclarat şi a recurs chiar la metode neortodoxe de a face rost de bani, existând inclusiv bănuiala că ar fi intenţionat să scoată ilegal peste graniţă, pentru comisionul aferent, un Rolls Royce de 500.000 de euro pe care îl avea în leasing.

Pe de altă parte, cel care i-a vândut lui Locic activele la un preţ atât de mic este reprezentantul BKP Trading Impex (fosta Balkan Petroleum), societate ce controlează (peste 80%) URBIS SA. Pentru cei care nu ştiu, preşedintele Consiliului de Administraţie de la URBIS este...Octavian Iancu, fratele lui Marian Iancu, cei doi fiind, de fapt, patronii fabricii. Amintind aici că acelaşi Marian Iancu este cel care i-a vândut lui Locic, în urmă cu trei ani, cotidianul Atac, am cam spus totul despre grupul de interese care tocmai a sustras o halcă imensă din URBIS SA.

Iată, pe scurt, cum a decurs afacerea:

Pe 19 august 2008 Marius Locic perfectează actele de vânzare-cumpărare a activelor URBIS SA din B-dul Preciziei nr 3, Bucureşti. Preţul de vânzare este 3,5 milioane de euro, de cel puţin 10 ori mai mic decât preţul real. Dacă vindea doar terenurile în suprafaţă totală de 36.672 metri pătraţi, la preţul zonei , valoarea lor era de peste 35 milioane de euro! În plus, clădirile (hale, magazine, complex comercial) ar mai fi adus şi ele alte câteva milioane de euro.

Pentru a achita contravaloarea activelor, Locic plăteşte un avans de 250.000 euro, prin transfer bancar, iar pentru restul de 3.020.000 euro emite 25 Bilete la Ordin scadente pe 28.02.2009. La data scadenţei însă, 24 din Biletele la Ordin emise de Locic Imobiliare au fost depuse, spre decontare, la BCR sector 6 pentru a se constata faptul că ele au fost refuzate la plată, fiind fără acoperire.


Escrocherie? Greu de crezut că Locic îşi escrochează stăpânul, adică pe Marian Iancu. A fost mai degrabă un calcul menit să abată atenţia celorlalţi acţionari ai URBIS (îndeosebi SIF 4 Muntenia) de la sustragerea activelor din societate. Se regizează chiar şi o plângere la Parchet, urmată de începerea formalităţilor de reziliere a contractului de vânzare cumpărare.

Locic a invocat atunci, în apărare, criza care a venit peste el şi a cerut o păsuire de două luni pentru a-şi achita datoria. Numai că, surpriză!, peste numai două săptămâni el scoate din pălărie cei 3, 02 milioane de euro pe care îi achită în contul URBIS. Plata s-a făcut exact în ziua în care Rolls Royce-ul său de o jumătate de milion de euro era oprit în vama Sculeni, înainte de a fi dat pe mâna traficanţilor de maşini din Moldova.

Nu ştim de unde au intrat cele trei milioane de euro în conturile sale, dar autorităţile statului ar putea verifica dacă nu cumva avem de-a face cu o spălare de bani, sau cu o tranzacţie internă făcută de Marian Iancu pentru a-şi devaliza propria societate. În sprijinul acestei idei vine şi un alt indiciu legat, de această dată, de FC Timişoara.

Astfel, pe 9 aprilie, Consiliul de Administraţie al societăţii (condus de Octavian Iancu), aprobă un contract de sponsorizare a echipei FC Timişoara (a lui Marian Iancu), suma scoasă din firmă fiind de 400.000 de euro! Bani curaţi!

Pe 16 septembrie, presa a semnalat că Marius Locic i-ar fi vândut lui Dan Diaconescu activele preluate de la URBIS (deţinut de fraţii Marian şi Octavian Iancu). Suma tranzacţiei ar fi fost de 7 milioane de euro şi ea a fost confirmată de Marius Locic.

Acesta a ascuns însă modul în care a dobândit activele vândute lui Diaconescu, afirmând că le-a preluat de la URBIS, printr-o altă companie.

„Clădirile pe care le-am vândut lui Dan Diaconescu îmi aparţin. Aici nu este vorba de un contract de intermediere făcut de Locic Imobiliare, ci de unul de vînzare-cumpărare. În privinţa banilor, cele aproximativ 7 milioane de euro au fost plătite integral. În privinţa clădirilor, le-am achiziţionat de la o companie, care le cumpărase la rîndul ei de la firma URBIS. Deci, tranzacţia e clară”, a declarat Locic pentru Naţional.

De ce ar fi ascuns el faptul că a preluat activele direct de la URBIS? Unul dintre răspunsuri ar fi "pentru a nu se face legătura cu Marian Iancu, patronul acţionarului majoritar al URBIS, B.K.P. Trading Impex SRL". Un alt răspuns poate fi aflat, fără prea mare efort, de către lucrătorii Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. Ei sunt singurii care pot lua urma banilor mişcaţi în triunghiul Marian Iancu - Marius Locic - Dan Diaconescu.

©Dan Badea

Ţeparul Marius Locic şi spălătoria de bani a lui Marian Iancu (I)

Marius Locic (foto stânga) a intrat, la sfârşitul anului trecut, în atenţia DNA, el fiind anchetat, pentru dare de mită, în dosarul senatorului PSD Cătălin Voicu.


Fost ospătar, Locic este un produs tipic al rebuturilor din serviciile secrete, în mod special din Serviciul de Informaţii Externe. A spune despre el că este escroc, ţepar sau infractor, aşa cum au afirmat unii, nu rezolvă cu nimic problema de fond reprezentată de acest personaj „lansat pe piaţă”, oficial, în 2006. A afla pentru cine lucrează el, pe cine reprezintă şi, deci, cui servesc acţiunile sale, asta ar fi într-adevăr o ştire de presă.

Deocamdată însă, ziariştii care i-au executat ordinele tac, deşi, cu o singură excepţie, pe toţi i-a ţepuit refuzând să le mai achite salariile vreme de mai multe luni de zile. Excepţia se cheamă Horia Tabacu, un ziarist profesionist, dar lipsit de scrupule, care a executat întocmai şi la timp ordinele acestuia pe linie de presă. Prezenţa lui Tabacu la vârful unei firme dirijate de foşti ofiţeri de informaţii din SIE aruncă mari semne de întrebare asupra trecutului său şi, deci, al rolului său actual în firmele lui Locic. Despre el însă, şi legătura sa cu securiştii de ieri şi de azi, mai încolo.

Deocamdată ne vom concentra pe Locic. Marius Locic. Trebuie făcută precizarea, pentru cei care îl cunosc, sau care l-au ascultat vorbind, că, după opinia mea, el nu poate fi cadru al vreunui serviciu secret, chiar dacă asta e bănuiala tuturor. Ar fi absurd ca SIE să angajeze un agramat ca Locic, cum, la fel de absurd ar fi să angajeze un beţiv precum aşa-zisul jurnalist Marius Stoian, chiar dacă acesta din urmă se laudă – când e beat pulbere, evident! - că ar fi ofiţer superior al SIE.


Crescut sau preluat pe parcurs de securişti din SIE, Marius Locic s-a „repartizat” în presă în 2006, prin aşa-zisa cumpărare a cotidianului ATAC de la Marian Iancu (foto dreapta), controversatul patron al Balkan Petroleum şi al FC Timişoara. Că preluarea acelui cotidian a fost de faţadă, controlul fiind în continuare deţinut de omul de afaceri timişorean şi de cei care se află în spatele său, asta pare a fi o ipoteză tot mai demnă de luat în calcul. Zilele trecute am descoperit că legătura Iancu-Locic s-a menţinut intactă, ba, mai mult, Locic este în continuare folosit ca paravan pentru afacerile imobiliare ale lui Marian Iancu şi, posibil, ale băieţilor neatenţi din SIE.

Deocamdată prefer să cred că operaţiunile financiare derulate sub numele lui Marius Locic, Marius Stoian, fraţii Marian şi Octavian Iancu sau a generalilor rezervişti din SIE (Isac, Isar şi Haş) nu sunt instituţionalizate, iar fondurile rulate de aceşti indivizi nu sunt de la buget.

De la servitor, la comandant de ziarişti

Singur sau împreună cu soţia (Elena Mariana), Marius Locic a înfiinţat în România peste 20 de firme, metodă folosită de regulă pentru a înşela fiscul sau/şi creditorii. Dintre acestea el a înstrăinat deja şapte societăţi cu probleme, deşi spectrul falimentului nu-i dă pace. Astăzi, pe rolul Tribunalului Bucureşti există mai multe cereri de intrare în faliment pentru câteva dintre firmele sale de bază. Înainte de a vedea pe cine a ţepuit Locic, să aruncăm un ochi pe portofoliul de firme plasat de „băieţi” în proprietatea acestui paravan numit Marius Locic.

Lansarea în afaceri a fostului ospătar Marius Locic s-a făcut în 1991 prin societatea C.B.C. – Construcţii - Cioroianu SRL, o firmă care aparţine, azi, unui anume Marius Gavril. A urmat apoi societatea Fresh Servimpex SRL, înfiinţată în 1992, o firmă pe măsura pregătirii sale de bază, adică aceea de servitor (ospătar), dar transformată ulterior în societate pentru comerţul ziarelor. Nu ştim încă de ce nu s-a mulţumit să-şi servească clienţii în spaţiu închis şi a ieşit în lume, să jefuiască ziarişti sau să facă jocurile unor mafioţi din administraţie şi servicii secrete.

În 1997 înfiinţează firma Locic Internaţional Impex, specializată în afaceri imobiliare, societate trecută şi ea astăzi pe numele fratelui său, Doinel. Alături de soţie el deţine şi firma Info Media Press, înfiinţată în 2003, societate pe care avea să editeze, mai târziu, cotidianul Atac.

Tot în 2003, soţia sa înfiinţează Locic Beauty SRL. Firma de bază a a acestuia, Locic Imobiliare, apare în 2004 şi este deţinută tot împreună cu soţia. Tot atunci au fost înfiinţate şi societatăţile Locic Media SRL şi Locic şi Partenerii SRL. Interesant este faptul că Locic Media SRL din Ilfov a fost lichidată deja, la cererea DGFP Ilfov (faliment) şi reînfiinţată cu acelaşi nume în Bucureşti, asta arătând fără dubii latura de escroc a lui Locic.

Prima firmă Locic Media îi are ca acţionari pe soţii Doinel şi Rodica Locic, iar cealaltă pe Doinel Locic şi Locic Imobiliare. De ce avea nevoie de reînvierea firmei? Pentru continuitate în afaceri. Firma este aceea pe numele căreia s-a emis, în 2008, licenţa pentru Senso TV.

În 2005 Frigotehnica înfiinţează Frigo Print SRL, iar Nicolae Bara, proprietarul, i-o vinde ulterior lui Marius Locic.

În 2006 înfiinţează Romchina Internaţional, Europe Consulting, Atac Monden, Locic Residential şi Info Atac SRL.

Un an mai încolo apar încă cinci firme: Confiserie N.R, Panait & Locic Natural Treatment SRL, Promo Atac, Ziarul Interesul Public SRL şi AS Locav SRL. Între timp, ultimele trei societăţi au fost deja înstrăinate.

În sfârşit, ultima şarjă de firme a apărut în 2008 şi este constituită din Cotroceni Residential şi, cum arătam mai sus, Locic Media SRL. La toate acestea se mai adaugă societatea Silex SRL, firmă înfiinţată în 1991.


Un paravan pe nume Grecu. Gavrilă Grecu

Cum aminteam mai sus, societăţile cu probleme au fost transferate către nume care, deocamdată, nu spun nimic. Un astfel de paravan este Gavrilă Grecu, cel pe numele căruia au fost transferate acţiunile de la firmele prin care au fost escrocaţi zeci de ziarişti: Info Atac SRL şi Ziarul Interesul Public SRL. GG controlează cele două firme care, culmea!, acum sunt acţionare una în cealaltă şi invers, evident, în proporţii diferite. Locic le-a vândut după ce au început să apară semne că va da socoteală pentru escrocheriile făcute prin cele două cotidiene folosite în diverse operaţiuni de şantaj sau manipulare a opiniei publice, în funcţie de interesele celor din spatele său.

Operaţiunea recuperarea Maybach şi Lamorghini

Anul trecut, după ce Marius Locic refuzase în mod constant să-şi mai achite ratele de leasing pentru mai multe autoturisme şi limuzine de lux achiziţionate de la Toyo Motor Leasing IFN SA, firma păgubită a apelat la o societate specializată în recuperări de bunuri. A fost aleasă societatea FF Star Recovery SRL care a pornit pe urma autoturismelor lui Locic. Deşi majoritatea acestora erau la cămătari, firma de recuperare a reuşit ca în scurt timp să le ridice şi să le predea societăţii de leasing. Au fost restituite astfel 4 autoturisme Toyota, un Peugeot 206, un Lamborghini Gallardo SE şi celebrul Maybach 57S. Locic a asistat neputincios la confiscarea jucăriilor cu care se lăudase într-o vreme, datorită mentalităţii lui de gherţoi, pe străzile capitalei. Maybach-ul pe care-l parca ostentativ în faţa sediului de sticlă şi beton din Dorobanţi, era cât pe ce să ia şi el calea samsarilor de maşini, într-o tentativă asemănătoare celei cu Rolls Royce-ul întors din vama Sculeni.

Cum se ştie deja, pe 31 martie 2009 Rolls Royce-ul lui Locic (foto dreapta), în valoare de aproape 500.000 de euro, a fost oprit de poliţiştii de frontieră la graniţa cu Republica Moldova. Şoferul a recunoscut atunci că intenţiona să predea limuzina de lux unui moldovean în schimbul a câtorva sute de euro. Conform surselor, anchetatorii bănuiau că Marius Locic, aflat în imposibilitate de a-şi mai plăti, lunar, ratele de 12.000 euro, a intenţionat să plaseze maşina samsarilor din ţara vecină pentru a încasa comisionul cuvenit din vânzarea acesteia. Şoferul, un taximetrist bucureştean (Daniel M), s-a ales astfel cu dosar penal.

Şase creditori solicită, separat, falimentul firmelor lui Marius Locic

Conform unor informaţii apărute anul trecut, în presă, Marius Locic ar avea datorii la buget de peste 29,153 milioane lei, iar fratele său, Doinel, de 14,925 milioane lei. Asta înseamnă datorii totale de peste 44 milioane lei, deci de peste 10 milioane de euro! Pe lângă acestea, Locic mai are datorii şi la partenerii de afaceri, unele fiind atât de acute încât i-a determinat pe creditori ca, după toate somaţiile inutile transmise fostului ospătar, să ceară falimentul societăţilor pe care a contractat datoriile şi să încerce astfel să mai recupereze ceva. Printre firmele importante care au cerut falimentul Locic Imobiliare se află şi două societăţi de leasing, Toyo Motor Leasing IFN SRL (20.07.2009) şi Ţiriac Leasing IFN SA(20.08.2009). Dacă, recent, conflictul cu Toyo Motor s-a încheiat prin achitarea datoriilor, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu Ţiriac Leasing, termenul fixat pentru judecarea cererii de insolvenţă fiind fixat luna trecută, pe 20 ianuarie. La fel, falimentul firmei lui Locic mai este cerut, în procese separate, şi de următoarele firme: Banic C-CT SRL (9.10.2009), Powertek Investments SRL (2.10.2009), Basalex 2001 SRL (24.09.2009) şi Cont Instal Impex SRL (03.09.2009). Demn de semnalat este faptul că alte trei firme care au solicitat falimentul Locic Imobiliare, au renunţat apoi, firmele fiind Imobiliar Com 2000, IRCAD Steel şi First Class Group. O a patra firmă ţepuită, Carpat Beton Bucharest a avut un eşec în instanţă pe motiv de “cauză perimată”.

În vreme ce gherţoiul conducea limuzine de sute de mii de euro, firmele sale de familie nu achitau nici măcar serviciile asigurate de paznici. Aşa se face că pe 4 iunie 2009 societatea Bronec Internaţional Company SRL a cerut, la Curtea de Apel Bucureşti, falimentul societăţii Atac Info SRL. În acelaşi registru e şi cererea de faliment a Locic Media SRL înaintată Tribunalului Bucureşti de societatea de televiziune prin cablu RCS&RDS SA.

Pe societatea Info Atac SRL, înstrăinată deja către “paravanul” Gavrilă Grecu, mai erau de judecat câteva litigii de muncă precum cel cu jurnalistul G. R., concediat abuziv în urmă cu câţiva ani de către un subordonat de-al lui Locic, sau cel cu Dan Francesco Gerardi. Mai figura, la fel, ca recurent într-un proces cu aceeaşi societate, şi Ioana Zăvoranu. Oricum, de vreme ce a înstrăinat societatea, Locic poate dormi liniştit, o vreme, că portăreii îl vor căuta doar pe cel trimis de el la înaintare, cu nume de grec. Grecu are de unde plăti despăgubiri deoarece capitalul social al noii Info Atac este de 200 de lei.

- urmează -

Dan Badea

C.I.A. a ucis o bătrână în Bucureşti

Poliţia Capitalei ne informează că autorul crimei comise în 18 februarie, într-un apartament din Bucureşti, Şoseaua Ştefan cel Mare, este CIA. O bătrână de 77 de ani a fost ucisă, atunci, prin mai multe lovituri aplicate în zona capului.

Arma crimei, identificată rapid de poliţiştii români de la Serviciul Omoruri din DGPMB, nu era un instrument provenit din cine ştie ce laboratoare ultrasecrete, ci o veioză. O amărâtă de veioză pe care CIA o identificase anterior, la începutul lui februarie, când pătrunsese sub acoperire în locuinţa viitoarei victime, în cadrul unei operaţiuni de "amenajare şi reparaţii".

După comiterea asasinatului, criminalul CIA a sustras cu sânge rece, în mod fraudulos, de pe mâinile, respectiv urechea stângă a victimei, "două inele din aur şi o verighetă, o brăţară", respectiv un cercel din aur.

Despre cel de-al doilea cercel poliţiştii români nu amintesc absolut nimic, el făcând probabil obiectul unei investigaţii speciale. Asta deoarece există bănuiala că el ar fi fost lăsat în mod intenţionat la locul faptei fie pentru a deruta poliţia română, fie pentru a da ulterior, inculpatului, posibilitatea solicitării de circumstanţe atenuante. Cum vom vedea însă, cercelul avea să fie cheia rezolvării cazului.

După sustragerea bijuteriilor şi după ce a mai golit un portmoneu din sufragerie, asasinul CIA a ieşit descret din locuinţă, a încuiat uşa şi a dispărut. El nu avea cum să ştie că poliţiştii români erau deja pe urmele lui, 12 cu 24, chiar din momentul în care a aplicat prima lovitură cu veioza (foto dreapta).

Românii au aplicat "teoria cercelului "
In lipsa asasinului de la locul faptei, investigatorii au aplicat rapid teoria "cercelului" şi au transmis în teritoriu, pa canale ultrasecrete (altele decât e-mail, telefon, fax, scrisoare recomandată, mass media etc.) informaţia următoare: "avertizaţi-i pe toţi proprietarii caselor de amanet să se adreseze celui mai apropiat organ sau post de poliţie în cazul în care apare un suspect ce intentioneză să amaneteze orice PLUS un singur cercel". Măsura a dat roade şi, conform graficului, asasinul CIA a fost prins după ce şi-a trimis nevasta cu cercelul la o casă de amanet din Ploieşti.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a formulat, astăzi, propunere de arestare preventivă a inculpatului CIA, ne informează oficial poliţiştii Capitalei.


Îi felicit pentru profesionalism!
Să-l prinzi pe asasinul CIA în mai puţin de două zile este o performanţă de invidiat.

Pastila anti-stress: Amor Porteño (Gotan Project)

Una inquietante mirada de amor porteño
Cálida y cruel
No, no puedo creer que pasó
Que el misterio sensuel de tu risa canyengue
Se apagó

Brindo por esa ilusión de amor porteño
Loco puñal
Dulce y fatal, la nostalgia
De un tiempo pedazo de
Nosotros dos

Y yo que pensaba que no me importaba
Que una caricia podía borrar el color
De mi ciudad …

El código oculto de esa mirada
Es como una señal
Y no puedo zafar
Un deseo sutil que temblando me viene a buscar

Senatorul PD-L Iulian Urban, un extremist periculos, refugiat în parlamentul României

Un material de presă apărut în ultimul număr al săptămânalului "Atac la persoană" şi preluat, ieri, pe acest blog, mi-a adus mai multe injurii şi calomnii decât am adunat în douăzeci de ani de presă. Dacă ele ar fi venit de la un ciutac, un nebun sau de la vreun descreierat de pe stradă, aş fi tăcut pentru că nu e igienic să te cerţi cu lumpenii. Înjurăturile vin însă din partea unui senator ales în Parlamentul României, un individ plătit pentru a participa direct la elaborarea legilor din ţara asta. El se numeşte Urban. Iulian Urban (foto stânga).

Cu un limbaj mai colorat decât al băieţilor din Ferentari, senatorul mă face albie de porci pentru că am postat pe blogul personal articolul "Iulian Urban, senatorul-spam, între incompatibilitate şi impostură", material semnat de Florin Paraschivescu şi Victor N. Bogdan. Primul este directorul general al publicaţiei "Atac la persoană", iar cel de-al doilea, director adjunct. Articolul apăruse, cu două zile înainte de a-l posta aici, şi pe blogul personal al unuia dintre autori, Florin Paraschivescu.
Într-un text agramat şi pe un ton nervos-scârţâit, specific fiilor de lăutari ajunşi la Bucureşti într-o căruţă cu coviltir, domnul senator PD-L de Ilfov mă acuză însă de toate relele.

Iată, mai jos, expresii şi fragmente referitoare la mine şi la săptămânalul "Atac la persoană" folosite de senatorul PD-L, Iulian Urban, în postarea sa de pe site-ul personal:

"şantajiştii din presă" (calomnie),
"lachei din presă" (calomnie),
"mizerii scrise de sinecurişti" (insultă),
"fiţuica pentru şantierişti" (insultă),
"frustratul Dan Badea care are impresia că este ziarist" (calomnie),
"cobalgiul (expresie inexistentă în DEX - nn DB) Dan Badea care se dă drept redactor-şef la Atac la persoană a scris nişte inepţii jalnice în aceste două materiale" (calomnie),
"Dan Badea care răspunzând chemărilor stăpânilor săi din presă s-a grăbit să dea cu mucii în fasole scriind nişte prostii şi nişte aberaţii" (calomnie),
"frustratul aflat în sinecura unor latifundiari de presă cu condamnări penale la activ" (calomnii),

"guriştii cu pretenţii de ziarişti care se ocupă cu şantajul de presă" (insultă şi calomnie),
"sinecuristul" (calomnie),
"frustratul de serviciu care pozează în profesor de fizică (pardon, de matematică! - nota mea DB) reprofilat în ziarist de şantaj" (calomnii),
"şantajişti ordinari de presă" (calomnie),
"frustratul Dan Badea şi păpuşarii care îl comandă" (insultă şi calomnie),
"cât de prost trebuie să fii ca să vorbeşti de "firmele-clonă" Urban şi Asociaţii" (insultă),
"este mai uşor să debitezi ineptii atunci când scrii la comandă iar în buzunar îţi zornăie arginţii cu care ţi-ai vândut conştiinţa la colţ de stradă; toate astea se vor plăti cu vârf şi îndesat de către frustratul Dan Badea" (insultă şi calomnie),
"dacă nu va (sic!) mers cu mine că nu am pus botu' la contracte cu statul aţi zis că mă voi speria dacă frustratul de Dan Badea va scrie idioţenii penibile despre mine şi familia mea" (insultă şi calomnie),
"cretinătăţi de genul celor scrise de Dan Badea în fiţuica pentru şantierişti Atac la persoană" (calomnie),
târâturilor în mocirla morală a societăţii româneşti" (calomnie)

Pentru toate cele de mai sus, îl anunţ pe senatorul de Ilfov că va trebui să probeze în instanţă acuzaţiile făcute la adresa mea, îndeosebi şantajul, ca să nu mai vorbesc de cele aduse patronilor ziarului, conform cărora ar avea "condamnări penale la activ".

Pe de altă parte, trebuie să spun că textul incriminat de senatorul Urban este perfect din toate punctele de vedere. Şi ca scriitură, şi ca informaţie, şi ca textură. Personal, ca redactor şef, sunt mândru că pot publica asemenea materiale!

Concret, autorii acestui articol au descoperit că senatorul Urban figurează la Registrul Comerţului ca administrator al unei firme ce administrează, ca persoană juridică, două dintre societăţile siameze Urban & Asociaţii SRL. În condiţiile în care afli că ultima înregistrare (deci ultima actualizare a informaţiilor) la ONRC a uneia dintre firme s-a făcut pe 5 februarie 2010, iar Urban Iulian încă figurează ca administrator, la un an de la primirea mandatului de senator, trebuie să fii tâmpit ca să nu te întrebi dacă e o greşeală a ONRC sau senatorul chiar e administrator la firma respectivă. Este exact ceea ce au făcut colegii mei.

La fel, observând că senatorul lucrează la foc automat cu trei firme ce poartă acelaşi nume (Urban & Asociatii SRL), chiar dacă ele au CUI-ul diferit şi, atenţie!, două dintre ele nu sunt filialele celei de a treia, este firesc să te întrebi dacă nu cumva senatorul este un impostor ordinar care încearcă să-şi păcălească clienţii. Dubito ergo cogito, cogito ergo sum! Evident, domnul senator Iulian Urban, complet lipsit de tactul unui slujitor al legalităţii, a reacţionat ca un derbedeu crescut în târla oilor din Gorj. Mârlăneşte.

Dacă eu aş fi scris materialul incriminat de domnul senator, cum afirmă acesta, aş fi spus mult mai multe despre trecutul domniei sale. Aş fi scris în primul rând despre modul în care a fost înregistrată firma "americană" (chipurile!) în Albany- New York, cu detalii concrete şi savuroase despre sejurul domniei sale, şi al bunului său amic, acolo. 

Aş mai fi scris despre adevărul din spatele siglei prezente pe site-ul domniei sale, sigla papalităţii. Nu puţini sunt aceia care l-au auzit pe actualul senator că se trage din Papa Urban al nu-ştiu-câtelea, deci nu dintr-o târlă din Târgu Jiu, iar dovada există chiar pe site-ul acestuia, în colţul din stânga sus, acolo unde el a plasat stema papalităţii.

Aş fi amintit, poate, ca elemente de culoare, şi de ce nu figurează el în Baroul Bucureşti, sau cum se face că una dintre firmele în care a fost acţionar (U&M Spedition SRL) a fost executată de creditori şi, în definitiv, cât lapte a supt de la doamna Urban. Şi el şi frate-său Viorel. Tot ca un element de culoare aş fi publicat şi diploma de bacalaureat pe care un jurnalist sifonar din preajma sa a luat-o, la o vârstă destul de înaintată, într-o localitate din Ilfov. Asta dacă aş fi fost eu autorul şi nu semnatarii materialului de presă, cum zice domnul senator PD-L de Ilfov.

Deocamdată caut un avocat care să mă reprezinte în procesul pe care i-l intentez domnului Iulian Urban. Un avocat adevărat, adică unul din baroul Bucureşti şi nu din aşa-zisul Barou Ilfov.

Dan Badea

Iulian Urban, senatorul-spam, între incompatibilitate şi impostură

Senatorul Iulian Urban a forţat recent introducerea unui amendament la legea de funcţionare a Agenţiei Naţionale de Integritate, prin care jurnaliştii ar fi fost obligaţi să depună şi ei declaraţii de interese, la fel ca funcţionarii publici. Amendamentul a fost însă respins de Comisia juridică din Senat. Dacă ideea transparenţei surselor de venit ale jurnaliştilor, în caz că ele există, este justă, nu la fel sunt practicile senatorului Urban. 

Gestul acestuia n-are nici o legătură cu transparenţa, ci mai degrabă cu propriul trecut. Numele său tocmai a apărut în presă pentru neconcordanţe din declaraţia de avere şi a intrat, apoi, în atenţia ANI. Ceea ce nu s-a spus însă este faptul că senatorul de Ilfov figurează şi azi în baza de date electronică a Registrului Comerţului ca administrator la două firme cu acelaşi nume, iar asta ar trebui să atragă, obligatoriu, autosesizarea ANI.

Cunoscut mai degrabă datorită bombardării căsuţelor de e-mail cu spam-uri, faptă sancţionată de ANRCTI, Iulian Urban s-a remarcat din nou, la sfârşitul anului trecut, pe motive de donaţii pentru partid.

Numele lui a apărut în presă, alături de ale altor 99 parlamentari sau înalţi funcţionari publici, pe o listă a celor care nu-şi puteau justifica, prin veniturile reflectate în declaraţia de avere, donaţiile făcute la partidele din care făceau parte. Diferenţa nejustificată de senatorul Urban era de aproximativ 200.000 de lei, fapt care a atras sesizarea din oficiu a Agenţiei Naţionale de Integritate. Verificările demarate de ANI l-au deranjat atât de tare pe Urban încât s-a repezit, cu amendamentul, la jurnalişti. Nu i-a ieşit, dar şi-a făcut, din nou, reclamă. Adăugăm şi noi, spre o mai bună cunoaştere a lui, câteva elemente.

Senatorul figurează şi azi ca administrator la două firme cu acelaşi nume: Urban & Asociaţii SRL
În 2008, Iulian Urban a fost angajat oficial la 8 firme, iar astăzi el mai figurează ca acţionar în doar trei dintre ele. Totuşi, deşi statutul îi interzice, el apare la RECOM drept administrator în două societăţi cu denumiri identice. O a treia firmă-xerox este controlată de tatăl senatorului, instrumentistul Ion Urban. Societatea plasată pe piaţa românească în triplu exemplar se numeşte “Urban & Asociaţii” SRL (U&A).

Prima dintre clone (CUI 17417879) a fost înfiinţată în martie 2005 cu sediul în Baloteşti-Ilfov (vezi facsimil stânga-dreapta) şi are ca obiect de activitate “consultanţă pentru afaceri şi management”. Acţionarii sunt fratele Viorel, nevasta Mihaela şi SC Urban Credit Management LLC (90%), care este şi administrator persoană juridică, aceasta fiind o societate înregistrată în New York şi reprezentată de Iulian Urban. Senatorul figurează însă la Recom, încă din 15.12.2008, drept administrator al clonei U&A. Deşi se pare că el şi-a plasat totuşi fratele în funcţia de administrator la U&A, este extrem de ciudat de ce, vreme de un an de zile, n-a fost făcută această menţiune la Registrul Comerţului sau ea nu a fost operată la Recom.

În cazul celei de-a doua clone (CUI 17598430), înregistrată pe 18.05.2005 în Braşov (facsimile stânga-dreapta), cu acelaşi obiect de activitate, lucrurile sunt mai clare. Acţionari sunt fratele şi soţia lui Iulian Urban, alături de un anume Nicolae Bogdan-Bălan (30%), iar administrator aceeaşi firmă în New York.

Deşi ultima înregistrare la Registrul Comerţului a fost făcută în urmă cu o săptămână, pe 05.02.2010, senatorul figurează ca reprezentant al administratorului persoană juridică (Urban Credit Management LLC) al firmei, dar şi ca administrator.

Dacă Iulian Urban ar fi renunţat la funcţia de administrator, atunci menţiunea ar fi trebuit să fie obligatoriu consemnată şi la Recom, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin urmare, şi în acest caz avem de-a face fie cu o gravă eroare a Registrului Comerţului, fie cu acelaşi tip de incompatibilitate flagrantă între statutul de parlamentar al lui Iulian Urban şi acela de administrator de firmă.

Impostura Urban & Clonele SRL
Un alt aspect destul de grav din activitatea omului de afaceri Iulian Urban este amestecarea planurilor în cazul celor trei societăţi “Urban & Asociaţii SRL”.

Deşi pe site-ul firmei care se ocupă de “managementul creanţelor” şi “recuperarea debitelor” se prezintă datele “clonei” înfiinţate în martie 2005 (CUI 17417879), atunci când se face graficul evoluţiei în timp a cifrei de afaceri se începe cu 1993 (foto dreapta), adică de la societatea Urban Import Export SRL (CUI 4800014), care este cu totul altceva.

Amestecarea planurilor prin folosirea de către familia Urban a trei societăţi diferite dar cu nume identic poate fi percepută, din exterior, drept o clasică impostură (acţiunea de înşelare prin aparenţe false - Larousse). Ea pare a fi de domeniul patologicului de vreme ce, în 2006, Iulian Urban şi-a mai înfiinţat o “U&A SRL” la Constanţa, ca…“unitate principală”. Nu în ultimul rând, este hilar şi faptul că Iulian Urban se laudă pe site-ul firmei lui clonate că aceasta e “investiţie nord-americană”, doar pentru că acţionarul majoritar este o firmă înfiinţată tot de el în SUA, Urban Credit Management LLC…

Senatorul are firmă de “modeling” şi plasare de forţă de muncă

Până la intrarea în politică, Iulian Urban a administrat conştiincios firma Urban Modeling Agency SRL al cărei obiect de activitate este “selecţia şi plasarea forţei de muncă” (foto stânga). Cu toate acestea, societatea a publicat anunţuri conform cărora angajează personal pentru recuperare de creanţe (foto dreapta). Indiferent însă dacă este firmă de fiţe, de plasat fetiţe în străinătate, sau doar de colectare a debitelor, Iulian Urban a fost obligat, de statutul de parlamentar, să renunţe la calitatea de administrator.
Locul i-a fost luat de soţia sa, Mihaela Urban (fostă Podaru) alături de care patronează societatea.

Florin Paraschivescu, Victor N. Bogdan - Atac la persoană nr 21, pag. 4-5

Pastila anti-stress: Practice What You Preach (Barry White)

Bobby Păunescu a cumpărat Evenimentul Zilei şi Capital (NewsIn)

Trustul de presă Ringier România a confirmat, joi, printr-un comunicat de presă, vânzarea Evenimentul Zilei şi Capital către compania nou înfiinţată de Bobby Păunescu, Editura Evenimentul şi Capital, ca măsură de "eficientizare a portofoliului de print".

"Ringier România şi Bobby Păunescu au ajuns la un acord în vederea transferării proprietăţii cotidianului Evenimentul Zilei şi a revistei Capital catre nou înfiinţata companie Editura Evenimentul şi Capital, al cărei acţionar majoritar este Bobby Păunescu", menţionează reprezentanţii trustului Ringier.

Prin vânzarea celor două titluri, Ringier România îşi poate canaliza resursele de care dispune în vederea digitalizării brandurilor sale, cu accent pe mărcile Libertatea şi Unica, dar şi în vederea dezvoltării segmentului online în general, mai spun reprezentanţii trustului.

"Parteneriatul dintre Ringier şi canalul  B1 în realizarea emisiunii a fost un real succes şi stă la baza deciziei de a tranzacţiona cele două titluri. Tranzacţia include toate activităţile brandurilor Evenimentul Zilei şi Capital, extensiile de brand ale acestora, precum şi echipele editoriale, care vor fi transferate către Editura Evenimentul şi Capital", se mai arată în comunicat. 

Editura lui Bobby Păunescu va fi condusă de Claudiu Şerban, care în prezent a deţinut funcţia de director general adjunct al Ringier. Editura Evenimentul şi Capital va beneficia în continuare de structura de publishing a Ringier România, care va asigura servicii de distribuţie, tipărire, vânzare de publicitate, resurse umane şi IT. 

Preţul tranzacţiei este confidenţial, potrivit reprezentanţilor Ringier.

Ringier a mai anunţat, joi, închiderea revistei DIVA, din cauza lipsei de perspective economice pentru acest titlu. Trustul de presă anunţă, de asemenea, că va reduce costurile printr-un proces de restructurare la nivelul întregii organizaţii, angajaţii care vor fi disponibilizaţi urmând să primească salarii compensatorii. 

În noua formulă organizaţională, managerul general Ringier România, Marius Hagger, va prelua şi conducerea cotidianului Libertatea.
(NewsIn) 


Societatea "Editura Evenimentul şi Capital" a fost înregistrată la ONRC pe 25 ianuarie 2010 şi îl avea drept acţionar şi administrator unic pe avocatul Ioan Cezar Iulian Simionescu. "Bobby Paunescu a declarat că Simionescu este avocatul care a înfiinţat firma. Paunescu spune ca el detine 70% din actiunile companiei "Editura Evenimentul si Capital", 20% apartinand firmei SPET SA, detinuta de familia Paunescu iar 10% lui Claudiu Serban. Potrivit lui Bobby Paunescu, noua formula a actionariatului va aparea la Registrul Comertului in urmatoarele zile, dupa ce Simionescu va finaliza transferul de actiuni" - precizează Hotnews.

Nistorescu a preluat Cotidianul.ro

După ce a distrus publicaţia Cotidianul şi a scos-o de pe piaţa media, afaceristul Nistorescu-Luxten a preluat, astăzi, şi anexa ei virtuală (".ro") rămasă în bucătăria lui Sorin Ovidiu Vîntu. Bastonaşul folosit pentru noua "captură" este fosta consilieră a lui Ludovic Orban, Ionica Stănciulescu (nume de scenă Oana Stănciulescu).
"Începând de astăzi, website-ul Cotidianul.ro va fi editat sub managementul noii companii, sub conducerea generală a lui Cornel Nistorescu şi sub coordonarea editorială a jurnalistei Oana Stănciulescu, în timp ce spaţiile publicitare ale site-ului vor fi gestionate în continuare de regia de vânzări online F5 X-Media, parte din F5"- anunţă ultima victimă online a afaceristului. Numele întreg al firmei care a preluat licenţa este "Casa Serafim - locuri şi imobile SRL", o societate care se ocupă atât cu tranzacţii imobiliare cât şi cu editarea ziarelor. Conform declaraţiilor lui Nistorescu, preluate de Mediafax, site-ul preluat va găzdui o publicaţie online.

"Da, am cumpărat site-ul. Va fi un site de jurnalism online. Vreau să îl aduc la acelaşi nivel cu Cotidianul vechi(...) De site mă ocup eu şi Oana Stănciulescu, ca redactor-şef", a spus Nistorescu, care a mai  declarat că în "două-trei săptămâni" va fi lansat noul format".

Conform stilului său de lucru, dar şi imenselor frustrări ale găştii pe care a servit-o fără succes în campania anti-Băsescu,  publicaţia va fi una la fel de otrăvită şi arondată exclusiv mafiei politico financiare PNL-PSD. Derbedeii nu se dezmint niciodată.

Astăzi e ziua mea...

am mai îmbatrânit cu un an şi ninge de peste tot...
La mulţi ani!

Scutul, rusul şi gazul

Dan Voiculescu - Felix este turnător cu acte

Curtea de Apel Bucureşti a decis, astăzi, că Dan Voiculescu - "Felix" a fost turnător al Securităţii ca "poliţie politică", după ce a respins contestaţia acestuia la verdictul CNSAS din 2006. Instanţa a confirmat astfel că turnătoriile lui Felix au contribuit la "instaurarea şi menţinerea puterii totalitar-comuniste" precum şi la "suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".

Dacă decizia va rămâne definitivă, după recursul pe care îl va înainta Felix, atunci colaboratorul fostei Securităţi va avea mari probleme nu numai de imagine ci şi de cod penal.

Cum se ştie, Voiculescu şi-a construit imperiul tocmai pe colaborarea firmei aşa-zis cipriote "Crescent"  (reprezentate de el) cu fosta Securitate, via ICE Dunărea (UM 0107). Deşi colaborarea sa cu Securitatea era de notorietate, a fost nevoie să treacă douăzeci de ani pentru ca o instanţă să confirme acest adevăr. Numai că, dacă toţi ne-am aşteptat ca patronul ciutacilor să fie general de securitate, iată că deocamdată se dovedeşte doar că a fost un neisprăvit de turnător care, zice el, ciripea ca să câştige şi el o pâine ("Lucrând în comerţ exterior eram obligat să-mi câştig şi eu o pâine când mă întrebau de un cetăţean străin ce e cu el să spun ce ştiu despre el" - a declarat turnătorul).

Voiculescu a fost însă atât de decăzut moral încât, aşa cum s-a dovedit în instanţă, şi-a turnat chiar şi o rudă apropiată, verişoara Paraschiva Silaghi. Mai mult, chiar şi sora acesteia, Mikaela Kallberg, a declarat că părinţii ei au fost arestaţi tocmai în urma unei turnătorii a stimabilului Voiculescu.


"Tatăl meu i-a povestit lui Dan Voiculescu că, dupa plecarea mea în Suedia, au facut ordine în camera mea, găsind o bancnotă de 100 de coroane suedeze ruptă. La doua zile dupa aceea, s-au prezentat la părinţii noştri două persoane civile, însoţite de Dan Voiculescu, şi au cerut direct: Scoateţi imediat valuta pe care o deţineti în casă. Au predat (n.r. - parinţii) bancnota de 100 de coroane suedeze ruptă şi au fost pe loc arestaţi", a declarat Mikaela Kallberg în cerere de intervenţie din dosarul Voiculescu.

Recrutat ca informator în 1970, sub numele conspirativ "Mircea", turnătorul şi-a făcut "mâna", mai întâi, pe sportivi (boxeri şi hocheişti), relatând despre "contactele şi schimburile de pachete între sportivi români şi cei străini (cu prilejul campionatelor de box din 1969), despre schimbările de valută, etc.”, despre hocheiştii pe care îi însoţea, ca translator, în afara ţării, despre parteneri de afaceri, rude etc. Ulterior, în 1973, turnătorul a fost recrutat şi trecut în reţeaua informativă a Direcţiei a III-a (Contraspionaj) sub numele Felix.

El ar fi fost abandonat însă, ca informator, un an mai încolo. În decizia CNSAS se precizează că “la data de 27.01.1974 se propune abandonarea informatorului Felix, motivată de primirea în PCR la data de 15.01.1974 şi de faptul că la data respectivă, Direcţia a III-a nu avea un obiectiv concret pe lângă care să poată fi dirijat". Numai că, trei ani mai târziu, în 1977, Dan Voiculescu încă-şi mai semna turnătoriile cu numele conspirativ Felix (vezi foto). Ceea ce înseamnă că el nu a  fost abandonat de Securitate, decât, poate, formal.

La poziţia 18 s-a consemnat transferul lui Dan Voiculescu ca Director la Oficiul Argus, o firmă acoperită a fostei securităţi din  cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie, iar la poziţia 20 el este promovat în funcţia de Director General

Totuşi, dacă el a fost ABANDONAT CA INFORMATOR, iar în 1984 avea să devină director general din partea ARGUS (vezi foto sus) al reprezentanţei firmei "străine" Crescent Commercial & Maritime, care a derulat afaceri de zeci de milioane de dolari cu ICE Dunărea (firma acoperită a fostei Securităţi) , peste câţi ani vom afla dacă nu cumva, între timp, Felix a devenit ofiţer acoperit al structurilor fostului DSS?

Dan Badea