Chelu este "săgeata" lui Vîntu

Afaceristul gălăţean Cătălin Constantin Chelu, reţinut pe 19 noiembrie de procurorii DNA pentru că a încercat să-l mituiască pe chestorul şef de poliţie Dan Valentin Fătuloiu, este un interpus al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Deşi probele concrete pentru a justifica o asemenea afirmaţie sunt destul de greu de obţinut, datorită acoperirii aproape perfecte a unor asemenea operaţiuni, am reuşit să le prezint AICI şi, în facsimil, AICI.

Moldova îşi va administra singură antibioticul, pe 28 noiembrie

Foto: Sergiu Ţurcanu

Alegerile parlamentare anticipate din Republica Moldova, de pe 28 noiembrie, reprezintă o nouă şansă pe care o au românii de peste Prut de a scăpa de comuniştii ce menţin Basarabia în acelaşi stadiu de gubernie rusească din urmă cu câteva decenii. Deşi sondajele de opinie arată că partidul KGB-istului Voronin conduce
cu cinci procente alaiul politic viu colorat de la Chişinău, basarabenii ar putea da peste cap planurile ruşilor, deja destul de iritaţi în ultima vreme.

O ţară în care comuniştii încă menţin sub ocupaţie bisericile, pe motiv că Iisus Hristos a fost primul comunist din istorie, iar şeful securităţii (SIS) e cel mai evlavios dintre creştini, în care trimişii Moscovei susţin că ruşii au stat la baza formării poporului român, sau că limba română are un alt nume, o ţară în care se înregistrează cel mai mic venit pe cap de locuitor din Europa, o astfel de ţară este una care trebuie să meargă la doctor, sau să-şi administreze singură "antibioticul" pe 28 noiembrie.

Până atunci, cei care se mai îndoiesc de necesitatea orientării Republicii Moldova către viitorul european ar face bine să parcurgă, chiar şi în diagonală, radiografia câtorva dintre problemele grave cu care se confruntă societatea moldovenească. Este vorba despre educaţie, cooperarea cu România, limba română, istoria românilor, ortodoxie şi conflictul politic dintre mitropolii, dar şi despre nivelul de trai la care s-a ajuns ca urmare a opţiunii pro-comuniste a majorităţii.


Iată, mai jos, o radiografie a problemelor amintite.

I. Sistemul educaţional din Republica Moldova

Sistemul educaţional din Republica Moldova este grevat de o legislaţie învechită şi deficitară, dar reformarea sa nu este o prioritate pentru alianţa partidelor democratice şi întâmpină rezistenţă din partea comuniştilor.

Problemele sistemului educaţional

În ultimii 15 ani, sistemul educaţional din Republica Moldova a parcurs mai multe reforme ale doctrinei, structurii, curriculei scrise, cea predată şi cea învăţată, conceptelor şi metodelor de evaluare, administrării şi finanţării învăţământului. În 2005 Republica Moldova a aderat şi la Procesul de la Bologna, însă decizia nu a fost urmată de măsuri care să asigure racordarea procesului educaţional la cerinţele europene.

Structura învăţământului este complicată, în prezent funcţionând pe următoarele paliere: învăţământ preşcolar; învăţământul primar (clasele I-IV); învăţământul gimnazial (clasele V-IX); învăţământul secundar general şi profesional (mediu de cultură generală - clasele X-XI; liceal, clasele X-XII; mediu de specialitate/ învăţământul liceal în colegii; secundar profesional/ pentru absolvenţii de gimnazii); învăţământ secundar profesional (pentru absolvenţii de şcoli medii de cultură generală şi ai liceelor); învăţământ mediu de specialitate; învăţământ superior; doctorat; post-doctorat.

Sistemul actual de educaţie din Republica Moldova se bazează pe o legislaţie deficitară, fiind reglementat de Legea învăţământului din 1995 şi de numeroase acte normative al căror conţinut este, deseori, contradictoriu.

Nivelul preuniversitar se confruntă cu probleme legate de conţinuturile curriculare, structura ariilor disciplinare şi organizarea sesiunilor de bacalaureat. La acestea se adaugă formaţia sovietică a numeroase cadre didactice, practicile nedemocratice şi corupte la evaluarea şcolară, precum şi relaţiile “prea strânse” cu sistemul educaţional din spaţiul CSI.

Un alt aspect deficitar este ponderea specialiştilor tineri şi cea a persoanelor cu grad didactic unu (superior), în contextul în care “maturizarea” corpului didactic nu a fost însoţită de creşterea calificării acestuia. În acest sens, s-ar impune implementarea unui sistem profesional unitar de formare a cadrelor.

În Programul de activitate a Guvernului pentru 2009 – 2013, problema educaţiei nu figurează la capitolul “Priorităţi”, fiind abordată în partea finală a documentului, deşi, în campania electorală din iulie 2009, PLDM milita pentru “decretarea învăţământului drept prioritate naţională absolută”.

Iniţiative de reformă

La 21 aprilie, autorităţile au lansat în dezbatere publică proiectul noului Cod al Educaţiei, la elaborarea căruia, potrivit ministrului educaţiei Leonid Bujor, s-au avut în vedere, pe de o parte, aspiraţiile privind integrarea în spaţiul european, iar pe de altă parte finanţarea insuficientă a sistemului de învăţământ, accesul redus al unor categorii sociale la educaţia de calitate, tendinţele demografice de reducere a contingentului de elevi, formarea continuă şi plasarea în câmpul muncii a cadrelor didactice. 

Iniţiativa legislativă a fost mediatizată de presă, care a evidenţiat aspectele de noutate ale proiectului, respectiv: liceele vocaţional-tehnice, învăţământul dual (după modelul german), introducerea celui de-al treilea ciclu în învăţământul superior (doctoratul), finanţarea cu minimum 8% din PIB a sistemului de învăţământ, precum şi drepturile cadrelor didactice (protecţie socială şi salarizare peste media economiei naţionale).

Propunerile legislative au fost însă receptate critic de către mai mulţi membri ai Academiei de Ştiinţe a Moldovei (ASM), care au atenţionat că documentul contravine actualului Cod al Ştiinţei şi Inovării şi au considerat că ar reprezenta “un derapaj anticonstituţional” şi “un demers de subordonare politică a membrilor ASM”, în timp ce crearea unor noi instituţii de evaluare şi reglementare, în locul celor existente în cadrul Academiei, ar urmări “satisfacerea intereselor oculte ale unui grup de businessmeni din sistemul de învăţământ superior”. 

Nici autorităţile locale nu susţin proiectul, acuzând faptul că le sunt atribuite numeroase competenţe în domeniul educaţiei, inclusiv de ordin financiar, precum şi discrepanţele faţă de legislaţia privind administraţia publică.

Un alt aspect controversat al politicii educaţionale a Guvernului este proiectul “Strategiei de optimizare a instituţiilor de învăţământ” (într-un interval de 4 ani), ministrul Leonid Bujor atrăgând atenţia preşedinţilor de raioane că, din cele 4.884 de licee existente, doar o treime corespund standardelor de formare a claselor, iar în ultimii doi ani au fost înfiinţate 44 de noi astfel de unităţi, care nu întrunesc numărul necesar de elevi şi că, până în 2011, vor fi reorganizate circa 500 de şcoli medii, în cadrul proiectului “Educaţie de calitate în mediu rural din Republica Moldova”, finanţat de Banca Mondială. 

Opozanţii

Opozanţii direcţi ai acestei măsuri sunt preşedinţii de raioane, care motivează, în general, că “momentul ales nu este potrivit, deoarece instituţiile de învăţământ nu dispun de spaţii de cazare şi mijloace de transport”, în timp ce unii propun crearea de licee raionale sau regionale şi reorganizarea liceelor din localităţi în gimnazii.

Nemulţumirile în cauză, amplificate de alegaţii privind reducerea burselor studenţilor cu 100 de lei şi “închiderea tuturor şcolilor cu predare în limba rusă”, au fost speculate de PCRM în cadrul unui marş de protest organizat sub genericul “Acţiunea socială”, ce a avut loc la Soroca, la 28 aprilie 2010. 

Subiectul a revenit în atenţia comuniştilor odată cu apropierea alegerilor anticipate, Igor Dodon acuzând Guvernul de subfinanţarea învăţământului şi reducerea numărului locurilor bugetate pentru studenţi, evidenţiind, în antiteză, promisiunile electorale ale partidelor liberal-democrate.

Oricum, scandalurile politice care au ridicat problema politizării reformei educaţionale au continuat. Anunţul de la 1 iulie privind aderarea la PLDM a 9 rectori a fost interpretat de către deputatul comunist Grigore Petrenco drept “o tentativă de politizare a sistemului de învăţământ”, în timp ce Ion Ceban, fost viceministru al Educaţiei şi Tineretului în guvernarea PCRM, a apreciat că, în acest mod, “va dispărea autonomia universitară”. 

Adeziunile la PLDM au continuat însă, la finele lunii septembrie 2010, circa 40 de lectori, profesori şi conferenţiari universitari, directori de şcoli, licee şi colegii anunţând că s-au înscris în organizaţia extra-teritorială a partidului. În paralel, între cei 1.300 de tineri care au intrat în PLDM s-au numărat studenţi la Academia de Studii Economice, Universitatea de Stat, Universitatea Tehnică, Universitatea de Stat din Tiraspol cu sediul la Chişinău, Universitatea Pedagogică de Stat (ai căror rectori au devenit membri la 1 iulie) şi elevi de la liceele “G. Asachi” şi “L. Deleanu”.

II. Parteneriatul dintre România şi Republica Moldova în domeniul învăţământului

Parteneriatul dintre România şi Republica Moldova în domeniul învăţământului a înregistrat progrese după înlocuirea comuniştilor la guvernare, mai ales în privinţa învăţământului superior.

Miniştrii Daniel Funeriu şi Leonid Bujor

Principalul partener al Republicii Moldova în domeniul învăţământului este România, unde învaţă, în prezent, aproximativ 14.000 de elevi şi studenţi basarabeni.

Necesitatea dezvoltării relaţiilor de colaborare dintre instituţiile de profil ale celor două ţări a fost adusă în discuţie, cu ocazia vizitei preşedintelui Traian Băsescu la Chişinău (27-28.01.2010), de către rectorul Universităţii de Stat “B.P.Haşdeu” din Cahul, Andrei Popa. El a propus, în numele Consiliului Rectorilor, deschiderea de extensii universitare româneşti şi organizarea de stagii de pregătire pentru cadrele universitare din Republica Moldova, în vederea cunoaşterii modelelor de predare din România şi a modului de implementare a Procesului de la Bologna.

În martie, la Bucureşti au fost semnate Acordul interministerial de colaborare şi Protocolul dintre Guvernele României şi Republicii Moldova privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice. 

În baza acestora, în anul de studii 2010-2011, România a acordat 950 de locuri în instituţiile preuniversitare şi 1.100 în învăţământul superior (ciclul 1), 50 de locuri la masterat şi câte 25 la rezidenţiat şi doctorat (ciclul 2), 300 luni-burse pentru stagiile de perfecţionare a cadrelor didactice şi 200 luni-mobilităţi (practică studenţească), precum şi locuri gratuite în taberele de odihnă pentru 2000 de elevi şi studenţi, în perioada vacanţelor.

Începând cu anul de studii 2010-2011, au fost deschise şi 3 extensii universitare româneşti, aparţinând: Universităţii “Dunărea de Jos” din Galaţi - la Universitatea de Stat “B.P. Haşdeu” din Cahul; Universităţii din Petroşani - la Universitatea Tehnică din Chişinău; Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi – la Universitatea “Alecu Russo” din Bălţi.

La întâlnirea de lucru a celor doi miniştri ai educaţiei, Leonid Bujor şi Daniel Funeriu, oficialul român a evidenţiat disponibilitatea Ministerului Educaţiei de la Bucureşti de a organiza programe de perfecţionare a cadrelor didactice care predau “Limba şi Literatura română” şi “Istoria” şi a acorda asistenţa şi expertiza necesară pentru susţinerea procesului de reformă a sistemului de învăţământ, în cadrul demersurilor de integrare europeană a ţării.

Problema recunoaşterii diplomelor elevilor, liceenilor, studenţilor, masteranzilor sau doctoranzilor din Republica Moldova atât în România, cât şi în Uniunea Europeană, conform sistemului Bologna, a fost soluţionată la 26.08.2010, prin semnarea Protocolului de modificare a Acordului interguvernamental dintre România şi Republica Moldova. 

În cadrul programului “Preluarea expertizei universităţilor româneşti în predarea cursurilor de integrare europeană”, 4 instituţii de învăţământ superior din România (Facultatea de Istorie, Geografie şi Relaţii Internaţionale din cadrul Universităţii Oradea, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Bucureşti, Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi) oferă consultanţă universităţilor de peste Prut, în vederea introducerii şi dezvoltării unor programe de Studii Europene şi Relaţii Internaţionale. 

Pe 4 august 2010, Ministerul Educaţiei de la Chişinău şi compania “Siveco România” S.A. au semnat un acord de colaborare în vederea accelerării procesului de informatizare a învăţământului preuniversitar. Proiectul-pilot cuprinde 20 de licee din 15 raioane şi municipiile Chişinău şi Bălţi, cărora le-au fost puse la dispoziţie 150 de lecţii interactive, la 4 discipline (matematică, fizică, biologie şi chimie), iar compania românească a instruit 80 de profesori în utilizarea platformei “eLearning Ael”.

 III Istoria românilor şi folosirea limbii române în învăţământul din Republica Moldova

În pofida promisiunilor electorale, nu s-au făcut progrese nici în reintroducerea „Istoriei românilor”, nici în privinţa recunoaşterii identităţii dintre limba română şi cea “moldovenească”.

„Istoria românilor”

În pofida promisiunilor făcute de premierul Vlad Filat în octombrie 2009, privind înlocuirea cursului introdus de guvernarea comunistă cu “Istoria românilor”, singurele modificări în predarea materiei au fost eliminarea a două dintre manuale - pentru clasele a IX-a şi a XII-a - considerate “excesiv de politizate”. În locul acestora, Ministerul Educaţiei a aprobat utilizarea manualelor “Istoria românilor” şi “Istoria universală” (introduse în 1990), excluse în ultimii 3 ani ai guvernării PCRM. 

În aprilie a.c., preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova, Sergiu Musteaţă, a propus redactarea de manuale alternative, conform practicii din statele democratice, şi a estimat că, pe parcursul acestui an, în urma reevaluării curriculumului şcolar, Ministerul Educaţiei va demara elaborarea noilor manuale, astfel încât la baza acestora să stea “adevărul ştiinţific”, principiu agreat şi de Academia de Stiinţe, care, potrivit preşedintelui Gheorghe Duca, a formulat, în anii trecuţi, numeroase obiecţii cu privire la corectitudinea manualelor din perioada guvernării comuniste. 

Procesul s-a dovedit a fi însă destul de greoi, ministrul Leonid Bujor declarând, în luna august a.c., că ministerul nu a aprobat manualele pentru disciplina “Istorie”, motiv pentru care va fi creat un “grup de elaborare a concepţiei de predare a acestei discipline”, care va ţine cont de propunerile profesorilor la curriculum propus. 

Într-un articol din februarie, “Timpul” a apreciat că actuala guvernare nu va înregistra progrese reale în privinţa studierii “Istoriei românilor” în condiţiile menţinerii în funcţii a mai multor foşti înalţi funcţionari ai Ministerului Educaţiei din perioada comunistă, respectiv: Victor Tvircun, fost ministru, devenit director al Institutului de Integrare Europeană din cadrul ASM; Valentin Crudu, fost viceministru, în prezent şeful Direcţiei ministeriale de învăţământ preşcolar, primar şi secundar general; Galina Gavriliţă, rămasă pe funcţia de responsabil cu predarea “Istoriei” în cadrul ministerului.

În octombrie 2009, intenţia premierului de a repara abuzurile comise de către autorităţile comuniste a întâmpinat opoziţie atât din partea liderului PDM, Marian Lupu, cât şi a PCRM şi a reprezentantului diplomatic al Moscovei.

Într-un interviu în exclusivitate pentru agenţia “Omega”, Marian Lupu a opinat că “trebuie să se ţină cont de caracterul policultural al societăţii”, unde “majoritatea absolută a populaţiei se identifică drept moldoveni”, poziţia sa fiind susţinută de deputatul Grigore Petrenco. 

Ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Valeri Kuzmin, a acuzat faptul că manualul de “Istoria românilor” ar fi bazat pe ”rusofobie şi stereotipuri antiruse, în timp ce imperiul rus a stat la baza formării statului român”.

Victor Stepaniuc, fost vicepremier PCRM, a susţinut că, în timp ce “Istoria integrată” ar corespunde Recomandării nr. 15/ 2001 a Consiliului Europei şi “ţine cont de perioadele în care populaţia a avut un parcurs diferit de restul teritoriului României, similar situaţiei Germaniei şi Austriei”, “Istoria românilor” ar fi un manual “cu adevărat politizat, care promovează ideologia statului vecin”, respectiv “românizează Republica Moldova”. Din aceste motive, a precizat el, o eventuală decizie de reintroducere a cursului în şcoli va fi atacată la Consiliul Europei. 

Limba română

Nici în privinţa recunoaşterii identităţii dintre limba română şi cea “moldovenească” nu au apărut progrese reale. 

Academia de Ştiinţe de la Chişinău şi Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova au solicitat alinierea oficială la normele ortografice existente în România. Mediile comuniste au catalogat propunerea drept “un alt gest al guvernului AIE de înrobire a ţării de către România”.

Problema predării Limbii şi Literaturii române a fost abordată în mediile academice şi didactice din Republica Moldova în contextul discuţiilor privind instituirea la nivel constituţional a limbii române ca limbă de stat şi al reformei învăţământului (modificarea curriculei şcolare).

Autorii noului curriculum (apreciat de către unii profesori ca fiind mai accesibil elevilor) au precizat că, în activitatea lor, apelează la Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi, ca model internaţional.

În contextul vehiculării intenţiei de amendare a Constituţiei pentru declararea limbii române ca limbă de stat şi eliminarea prevederii referitoare la “statutul special al limbii ruse”, cea mai mare opoziţie faţă de perspectiva de a învăţa în limba română au manifestat etnicii ruşi. 

Participanţii la conferinţa anuală a cetăţenilor Federaţiei Ruse care locuiesc în Republica Moldova au criticat lipsa condiţiilor adecvate de studiere a limbii române de către rusofoni, invocând faptul că Guvernele de la Chişinău nu au elaborat programe şi nu au pregătit profesori în acest scop. 

Reacţiile de nemulţumire s-au intensificat în septembrie şi octombrie, Liga Studenţilor Ruşi din Republica Moldova (condusă de Igor Tuleanţev) organizând, la 17.09 şi 06.10.2010, manifestaţii de protest la Universitatea Tehnică, sub pretextul demersurilor conducerii instituţiei de a desfiinţa unele grupe de limbă rusă. Cu aceste ocazii, Igor Tuleanţev a acuzat “constrângerea tinerilor ruşi de a studia în limba română şi nu în limba de stat - 'limba moldovenească' “.

IV Ortodoxia în Republica Moldova

Din punct de vedere religios, Rep. Moldova, ţară ortodoxă, se confruntă cu o problemă majoră: conflictul dintre Mitropolia Moldovei, subordonată Patriarhiei Moscovei şi Mitropolia Basarabiei, pendinte de Patriarhia Română.

În Moldova, unde 91,6 % din populaţie este creştin-ortodoxă, iar Biserica se bucură de cea mai mare încredere în rândul populaţiei (82%), o miză majoră o reprezintă subordonarea ecleziastică, pentru că ortodocşii din Republica Moldova sunt împărţiţi în trei mitropolii diferite, dintre care două rivale: cea a Basarabiei şi Exarhatul Plaiurilor (subordonată Patriarhiei Române, cu 23% dintre credincioşi), cu cea a Chişinăului şi Întregii Moldove (subordonată Patriarhiei Moscovei şi a Întregii Rusii, cu 60% dintre credincioşi), cărora li se adaugă cea a Creştinilor Ortodocşi Staroveri (lipoveni, creştini ortodocşi ruşi de rit vechi).

Mitropolia Moldovei

La nivelul percepţiei publice, Biserica Ortodoxă din Moldova este echivalată eronat cu Mitropolia Moldovei, din cauza protecţiei îndelungate de care aceasta a beneficiat din partea autorităţilor de stat, îndeosebi în perioada guvernării comuniste (2001 – 2009), care a readus teoria ”moldovenismului” la rang de politică de stat.

Patriarhia rusă consideră că Republica Moldova este parte a teritoriului său canonic, iar Mitropolia Moldovei a apărut  în 1989, când Patriarhul Moscovei l-a numit episcop al Chişinăului şi al Moldovei pe Nikolai Vasilievici Kantarian, sub numele Vladimir. În anul următor, acesta a fost ridicat la treapta de arhiepiscop al Chişinăului, iar în 1992 a devenit Mitropolit al Moldovei.

Conflictul a început în 1940, când, după intrarea armatei sovietice în Basarabia, Mitropolia Basarabiei a fost desfiinţată, bisericile şi mânăstirile devastate, iar preoţii şi călugării ucişi sau deportaţi. În locul ei a fost organizată o Episcopie sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei, dar BOR nu a recunoscut niciodată desfiinţarea Mitropoliei Basarabiei, cu sediul la Chişinău.

Mitropolia Basarabiei

Mitropolia Basarabiei a fost reactivată în 1992 de către BOR, iar mitropolit locţiitor a fost numit Petru Păduraru, episcop de Bălţi. Structurii canonice i-a fost refuzat avizul favorabil al Guvernului Republicii Moldova şi au urmat nenumărate piedici oficiale pe plan intern pentru obţinerea recunoaşterii oficiale de către acest stat, perioadă în care Mitropolia Basarabiei a fost acuzată că „a declanşat războiul din Transnistria”, „subminează autoritatea statului şi statalitatea ţării”, reprezintă ”o agentură străină” şi ”este unealta României”.

Mitropolia Basarabiei a avut însă câştig de cauză la CEDO, instanţă care în decembrie 2001 a decis că autorităţile de la Chişinău au încălcat articolele 9 şi 13 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi trebuie să plătească 20.000 de euro ca despăgubiri morale Mitropoliei Basarabiei.

După ce Mitropolia Basarabiei a intrat în legalitate, a urmat o nouă etapă în lupta cu Guvernul, pentru recunoaşterea ca succesoare a Mitropoliei Basarabiei dinainte de 1944, pentru că Executivul a declarat Mitropolia Moldovei ca ”succesoare de drept a Mitropoliei Basarabiei”, statuând că actuala Mitropolie a Basarabiei ”ar putea fi doar succesoarea istorică, canonică şi spirituală a structurii omonime”; aşa că Mitropolia Basarabiei a iniţiat un nou dosar la CEDO, pentru a cere succesiunea de drept.

Autoritatea Mitropoliei Basarabiei este contestată şi de clericii şi politicienii din regiunea separatistă Transnistria, care susţin că singura autoritate religioasă abilitată să funcţioneze în Republica Moldova ar fi Mitropolia Moldovei.

De exemplu, în 2009, Eparhia de Tiraspol şi Dubăsari arăta, într-un articol, că "Mitropolia Moldovei este parte a Bisericii Ruse Unite", ale cărei parohii trebuie să se afle "sub jurisdicţia Patriarhiei Moscovei", şi că “o parte a naţionaliştilor proromâni din Republica Moldova ar fi vrut să vadă sub influenţa Bucureştiului aceste parohii”. 

Şi Dmitri Soin, liderul Mişcării Internaţionale de Tineret “Prorîv!”, a apreciat că "singurul garant al specificului moldovenesc” trebuie să fie Biserica Ortodoxă Rusă, pentru “salvarea statalităţii moldoveneşti contemporane, ameninţată de românismul agresiv promovat de autorităţile de la Bucureşti”. 

În aprilie 2009, în timpul manifestaţiilor anticomuniste de la Chişinău, ziaristul Vladimir Bucarski din Tiraspol a postat pe portalul rus de ştiri "materik.ru” un material intitulat "Puci antirus în Moldova”, în care a acuzat că membrii Opoziţiei din Republica Moldova ”sunt adepţii creării unei mitropolii locale sub jurisdicţia Patriarhiei Române”.

Apoi, acesta a semnat, pe site-ul publicaţiei “Russki Obozrevatel”, un articol intitulat "Rusia – România/ Este posibil un compromis?", în cuprinsul căruia a subliniat că “Moldova este teritoriul canonic al Patriarhiei Moscovei”, iar “activitatea Mitropoliei necanonice a Basarabiei, din cadrul Patriarhiei României, care are în subordine mai mult de o sută de parohii”, are rolul de a promova interesele României la est de Prut.

O poziţie similară exprimase, pe site-ul agenţiei ortodoxe de ştiri “Russkaia Linia”, jurnalistul Igor Druz, conform căreia reactivarea, de către Biserica Ortodoxă Română, a eparhiilor din Republica Moldova ”reprezintă un act de expansiune a naţionaliştilor români”.

În 2010, Patriarhul rus Kiril l-a atenţionat pe Vladimir Voronin, preşedintele Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), că ”Biserica este datoare să refuze supunerea faţă de stat, ghidându-se după directivele din partea Patriarhiei ruse”. Încurajat de afirmaţiile patriarhului rus, şi mitropolitul Vladimir al Chişinăului şi Întregii Moldove a lansat mai multe atacuri la adresa conducerii ţării.

La scurt timp, Patriarhul Kiril a avut o întrevedere cu liderul Partidului Democrat din Republica Moldova (PDM), Marian Lupu, care a dat asigurări că relaţiile dintre Republica Moldova şi Rusia "se vor consolida pe viitor”, Chişinăul nedorind să aprofundeze colaborarea cu UE "în detrimentul relaţiilor cu Moscova”.

Din perspectiva analistului Denis Cenuşă, abordarea, în cadrul ambelor întâlniri, a relaţiei dintre societate şi biserică se circumscrie interesului manifestat de patriarh faţă de creşterea rolului bisericii ruse, care "riscă să fie afectat de apropierea dintre Chişinău şi Bucureşti". 

Potrivit unui articol publicat, la începutul anului, pe site-ul propriu, Mitropolia Basarabiei şi-a manifestat nemulţumirea faţă de apropierea politicienilor exclusiv de Mitropolia Moldovei şi, într-adevăr, la 14 septembrie 2010, cu ocazia împlinirii a 18 ani de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei nu a fost prezent nici un oficial din cele două state. De altfel, nici o publicaţie, televiziune sau post de radio laic din Republica Moldova sau din România (cu excepţia ziarului „Flux”) nu a mediatizat evenimentul.

V. Introducerea religiei în şcolile din Republica Moldova

Introducerea religiei în şcolile din Rep. Moldova a fost propusă de fostul şef SIS, Valeriu Pasat, şi de Mitropolia Moldovei (subordonată Rusiei), care apoi l-a susţinut şi politic; partidele din alianţa de guvernare nu au avut o poziţie unitară.

Iniţiatorii 

La 30 iunie 2010, guvernul Republicii Moldova a decis introducerea religiei ca obiect de studiu facultativ în şcoală, după ce, în sondaje, la întrebarea dacă religia ar trebui introdusă ca obiect de studiu în şcoli, 76,4% dintre cetăţenii Republicii Moldova răspunseseră afirmativ.

Propunerea a venit din partea Alianţei naţionale ortodoxe “Suflet pentru Educaţie”(ASE), care cuprinde 28 de organizaţii neguvernamentale, şi a lui Valeriu Pasat, fostul director al Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS), actual preşedinte al Partidului Umanist din Republica Moldova. 

 Valeriu Pasat, lângă mitropolitul Moldovei, Vladimir (Foto Eleonora Lisnic)

Problema studierii religiei în şcoli a fost adusă în atenţie în noiembrie 2009, când ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, alături de 20 de organizaţii neguvernamentale, a solicitat ministrului educaţiei, Leonid Bujor, introducerea religiei ca disciplină opţională; o lună mai târziu, şi ASE a adresat Ministerului Educaţiei o cerere în acest sens, anexând la petiţie o listă de 5.000 de semnături.

În martie 2010, Valeriu Pasat, a propus, într-o conferinţă de presă, organizarea unui referendum pentru predarea obligatorie a religiei în învăţământul preuniversitar. De altfel, la începutul anului curent, fostul director al SIS a lansat şi primele două volume ale monografiei “Ortodoxia în Moldova. Puterea, biserica, enoriaşii”.

Mitropolia Moldovei şi-a exprimat sprijinul oficial pentru iniţiativă la 18.02.2010, apoi a extins susţinerea pentru Valeriu Pasat şi pe plan politic, ulterior anunţului acestuia privind aderarea la Partidul Umanist şi preluarea funcţiei de preşedinte declarând oficial că sprijină formaţiunea ”de orientare creştin - ortodoxă”, deşi, potrivit canoanelor religioase, implicarea bisericii în politică este interzisă. Poziţia a avut ca rezultat aderarea unor clerici la Partidul Umanist. 

O lună mai târziu, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova şi-a manifestat acordul faţă de predarea disciplinei “Bazele ortodoxiei” în învăţământul preuniversitar, “atât de către preoţi, cât şi de către mireni”, iar IPS Vladimir a declarat că părinţii de alte confesiuni religioase vor avea posibilitatea să solicite neparticiparea copiilor lor la aceste cursuri.

La 8 mai 2010, cu ocazia Adunării Generale a clerului Mitropoliei Moldovei şi enoriaşilor (15.000 de participanţi), din piaţa Catedralei din Chişinău, catalogată drept “cea mai mare demonstraţie, din aprilie 2009”, a fost creat un nou grup de iniţiativă, însărcinat cu colectarea a cel puţin 200.000 de semnături pentru iniţierea referendumului, preşedinte fiind ales Valeriu Pasat, iar vicepreşedinte, PS Anatolie, Episcop de Cahul şi Comrat. În aceeaşi zi, grupul de iniţiativă a depus la Comisia Electorală Centrală/ CEC documentele în vederea aprobării colectării de semnături.

Susţinerea acordată proiectului lui Valeriu Pasat a sporit treptat, până la angrenarea clericilor şi enoriaşilor în demonstraţii de sprijin şi promovarea iniţiativei în discuţiile cu oficialii. Astfel, fostul şef de serviciu secret a primit şi sprijinul premierului Vlad Filat, dar şi al altor persoane publice, ca Victor Josu, adversar declarat al Mitropoliei Basarabiei, fost membru al Partidului Social Democrat şi Partidului Renaşterii şi Concilierii şi al doi foşti şefi SIS, Valeriu Pleşca şi Anatol Plugaru.

Oponenţii, neutrii şi nehotărâţii

Pe 15 iunie a.c., în urma unei sesizări depuse de către mai multe ONG-uri, potrivit căreia introducerea religiei în şcoli ar fi neconstituţională, iar înregistrarea la CEC a noului grup de iniţiativă s-ar fi făcut fără respectarea procedurilor legale, Curtea de Apel Chişinău a decis să anuleze hotărârea CEC prin care a fost înregistrat grupul de iniţiativă, blocând astfel iniţierea referendumului. Grupul de iniţiativă a făcut recurs la Curtea Supremă de Justiţie, care a fost respins (08.07.2010) din motive de procedură. 

Premierul Vlad Filat a manifestat deschidere, în cadrul convorbirilor cu ÎPS Vladimir şi cu ÎPS Petru, Mitropolitul Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, dar a evitat să se pronunţe în favoarea obligativităţii studierii religiei sau a organizării unui referendum pe această temă. Disponibilitatea “punerii în practică, în scurt timp, a ideii privind studierea religiei în şcoli” a fost exprimată inclusiv în cadrul întâlnirii premierului cu Înalt Preasfinţitul Ilarion, Mitropolit de Volocolamsc, preşedinte al Direcţiei de Relaţii Externe Bisericeşti a Patriarhiei Moscovei.

Ministrul educaţiei, Leonid Bujor (vicepreşedinte al Alianţei “Moldova Noastră”), a adoptat o atitudine rezervată faţă de introducerea religiei ca disciplină obligatorie, susţinând că procesul este dificil în condiţiile “actualei conjuncturi politice”, a “lipsei de finanţare” şi a “procesului anevoios”. Pentru studierea opţională a religiei s-a pronunţat şi preşedintele interimar, Mihai Ghimpu.

Deşi Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD) nu a insistat pe această temă, afirmând doar că “susţine introducerea religiei ca disciplină în învăţământ”, Vlad Cubreacov, fost lider al fracţiunii parlamentare între 2004-2009 şi actual consilier al Mitropoliei Basarabiei, a promovat intens poziţia mitropoliei.

Potrivit Mişcării “Acţiunea Europeană” (MAE), introducerea disciplinei “Bazele ortodoxiei” este “prea politizată”, formaţiunea propunând discutarea problemei “la nivel naţional, fără organizarea unui referendum, care necesită cheltuieli ridicate”.

”Barometrul Opiniei Publice – mai 2010” a arătat că, în funcţie de preferinţele politice, cei mai mulţi susţinători ai introducerii religiei în şcoli s-au înregistrat în rândul electoratului Partidului Popular Creştin şi Democrat (100%), urmat de Partidul Democrat din Republica Moldova (85%), Partidul Liberal din Republica Moldova (83%), Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (80%), Alianţa Moldova Noastră (77%), Partidul Liberal Democrat din Republica Moldova (74%) şi Partidul Social Democrat (52%).

Mitropolia Basarabiei a susţinut studierea religiei, fără a insista pe caracterul obligatoriu, însă a respins ideea consultării populare, pronunţându-se pentru adoptarea unei hotărâri guvernamentale sau a unei legi de către Parlament.

Din rândul religiilor minoritare, Episcopia Romano - Catolică de Chişinău a fost singura care s-a exprimat favorabil, în vreme ce episcopul Uniunii Bisericilor Baptiste, Ion Miron, pastorul Bisericii Penticostale “Filadelfia”, Romică Huţuţui, şi pastorul Bisericii Creştine Evanghelice “Agape”, Călin Cristi, au considerat că demersul “va discrimina alte confesiuni”.

Organizaţia neguvernamentală “Hyde Park” a lansat pe site-ul http://www.petitieonline.ro, o petiţie (”Nu vrem să fie impusă în şcoală predarea religiei in Republica Moldova!”) pentru strângerea de semnături împotriva studierii obligatorii a religiei, lista urmând a fi înaintată Parlamentului şi Guvernului.

Grupul de Iniţiativă pentru Promovarea Statului Secular/ GIPSS (format din lideri ai 17 ONG-uri din Republica Moldova), a adoptat în mai 2010 o declaraţie în care au denunţat iniţiativa lui Valeriu Pasat, afirmând că este anticonstituţională şi poate conduce la polarizarea societăţii pe criterii religioase şi ideologice, declaraţie semnată de Sergiu Ostaf - Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului; Arcadie Barbăroşie - Institutul de Politici Publice; Cezar Gavriliuc - Centrul de Informare şi Documentare pentru Drepturile Copilului; Antoniţa Fonari - Centrul de Resurse “Tineri şi Liberi”; Daniela Terzi Barbăroşie - Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare; Ecaterina Mardarovici - Clubul politic al femeilor 50/50; Petru Macovei - Asociaţia Presei Independente; Ana Revenco - Fundaţia “La Strada”; Ion Manole - organizaţia “Promo Lex”; Sergiu Neicovcen - Centrul Naţional de Asistenţă şi Informare a ONG Contact; Natalia Camburian - Centrul Naţional pentru Transparenţă şi Drepturile Omului; Liuba Ceban - Asociaţia “Altruism”; Sandu Coica - Consiliul Naţional al Tinerilor din Moldova.

Oricum, mass-media de la Chişinău a remarcat lansarea proiectului concomitent cu o iniţiativă similară în Rusia, viziunea unitară în această problemă la nivelul structurilor ecleziastice din Republica Moldova subordonate Patriarhiei Ruse şi participarea la evenimentul din 8 mai a.c. a episcopului de Tiraspol şi Dubăsari, dar şi legăturile lui Valeriu Pasat cu Moscova.

VI. Republica Moldova are cel mai mic venit pe cap de locuitor din Europa

Din cauza crizei economice mondiale, Moldova sărăceşte, se depopulează şi „pierde trenul”, rămânând tot mai mult în urma Europei.

În topul O.N.U. (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare), Republica Moldova a coborât în 2009 şase poziţii în ”Raportul Global al Dezvoltării Umane” şi a ajuns pe locul 117 din 182 de ţări, între Vietnam şi Guineea Ecuatorială. 

Un alt semnal recent privind nivelul redus de bunăstare a cetăţenilor a lansat raportul “Global Wealth 2010”, elaborat de banca elveţiană “Credit Suisse”, care a plasat Republica Moldova pe ultimul loc între 40 de state europene, cu un venit pe cap de locuitor de 2.500 de dolari.

Dar Republica Moldova nu doar că pierde teren în cursa dezvoltării economice, dar rămâne şi fără populaţie: ”Cartea verde a populaţiei Republicii Moldova" lansată la Chişinău la 13 octombrie estimează că numărul locuitorilor s-ar putea reduce cu un milion de persoane până în 2050, pentru că rata natalităţii a scăzut de la 17,7% în 1990 la 10,9% în 2008, fiind depăşită de indicele mortalităţii (11,8%).

La indicatorul “sărăcie”, Moldova s-a situat pe locul 22 (5,9% din populaţie), din 135 de state luate în calcul, iar speranţa de viaţă s-a redus la 68,3 ani, deşi PIB/ cap de locuitor a urcat de la 2100 de dolari la 2551 de dolari.

Sărăcia a crescut, astfel că fiecare a treia persoană (29%) se află în sărăcie absolută, iar fiecare a şasea persoană (16%), în sărăcie extremă. În mediul rural sărăcia a crescut de la 34,6% la 36,3%, dar în zonele urbane s-a diminuat, în special în municipiile Bălţi şi Chişinău, de la 15,2% la 12,6%. 

Principalele cauze ale adâncirii sărăciei au fost micşorarea veniturilor din remitenţe şi a celor obţinute din agricultură. Potrivit statisticilor, cele mai sărace zone sunt sudul, urmat de centrul şi de nordul ţării, unde nivelul sărăciei întrece media ratei sărăciei pe ţară. Datele atestă o diferenţă foarte mare între bunăstarea populaţiei din municipiul Chişinău şi restul populaţiei, în Capitală doar 5% din locuitori având un consum mai mic decât pragul sărăciei. Rata sărăciei variază de la 4,1% în cazul gospodăriilor conduse de persoane cu studii superioare la 46,7% pentru cele unde capul gospodăriei nu are studii medii generale, până la 57% pentru gospodăriile conduse de persoane fără studii.

Salariile din Moldova nu ţin pasul cu preţurile, inflaţia e mare, iar şomajul creşte.

În 2010, dinamica salariilor din Republica Moldova a fost inferioară celei a preţurilor, după cum vedem din datele Biroului Naţional de Statistică de la Chişinău. În ianuarie-august 2010, salariul mediu lunar al lucrătorului din economie a însumat 2.897 lei, cu 7,4% mai mult faţă de cuantumul din 2009: în sfera bugetară, salariul mediu a fost de 2.532 de lei şi a crescut cu 8,3%, iar în sectorul real salariul a înregistrat o majorare de 7,1%, până la 3.107 lei.

Banca Naţională a Moldovei a micşorat prognoza de inflaţie pe anul 2010 cu 2,5 puncte procentuale, până la 8,2%, sub estimările Fondului Monetar Internaţional (9,3%). Pe de altă parte însă, preţurile au crescut cu aproape 8% numai în primul semestru din acest an!

În ianuarie-iulie produsele alimentare s-au scumpit cu 1,4%, cele nealimentare cu 4,4%, iar tarifele la serviciile prestate populaţiei s-au majorat cu 9,3%. De exemplu, numai în iulie a.c., a fost înregistrată majorarea tarifelor la servicii de turism peste hotare (13,6%), transportul feroviar de pasageri interstatal (3,4%) şi serviciile de transport aerian (2%).

În schimb, în timp ce preţurile cresc mai repede decât salariile, numărul moldovenilor cu serviciu scade: în al doilea trimestru din 2010, populaţia economic activă (ocupată plus şomeri) a numărat un milion 319 mii de persoane, în descreştere cu 0,6% faţă de perioada de referinţă a anului trecut.

Modificările în structura populaţiei active au consemnat şi micşorarea ponderii persoanelor ocupate de la 93,9% la 93%, din cauza creşterii numărului şomerilor de la 6,1% la 7%.

Cele mai vulnerabile categorii de persoane expuse sărăciei sunt gospodăriile numeroase (aproape jumătate din populaţie trăieşte în familii alcătuite din mai mult de 4 persoane), cele formate din mai mulţi copii (mai mult de jumătate din gospodăriile cu trei şi mai mulţi copii cade sub incidenţa sărăciei), gospodăriile care se întreţin din veniturile obţinute din activităţi agricole şi persoanele în vârstă, care de obicei, sunt pensionari solitari.

Ce e de făcut? Un punct de pornire l-a sugerat în iunie chiar Ministerul Economiei de la Chişinău, care a concluzionat că, pentru îmbunătăţirea nivelului de trai în Republica Moldova, sunt ”foarte importante” promovarea unor politici de incluziune socială cât mai coerente şi orientarea ajutorului social către cei săraci.

Sprijinul financiar extern pentru Moldova a scăzut în timpul crizei

În 2009 şi 2010 Republica Moldova a primit mai puţin sprijin financiar extern, iar experţii consideră că banii nu au fost directaţi sustenabil.

În 2008 şi 2009, Republica Moldova a beneficiat de asistenţă externă în valoare de 473,3 milioane de dolari, cea mai mare parte, 138,7 milioane de dolari, fiind destinată stabilităţii macroeconomice. 

În sectorul social (sănătate, educaţie şi servicii sociale) au fost direcţionate 86,6 milioane de dolari, dar fondurile s-au micşorat anul trecut faţă de 2008, de la 22% la 14%. Sectorul real al economiei şi dezvoltarea regională au primit un suport limitat, iar sumele alocate au scăzut în 2009 faţă de 2008, de la 9% la 7%, respectiv de la 10% la 8%. 

Sigiliul domnesc al lui Ştefan cel Mare

În primele 6 luni din acest an, asistenţa externă a totalizat 122,13 milioane de dolari, din care 40,65 milioane de dolari granturi şi 81,48 milioane de dolari credite. 

Potrivit datelor Ministerului Economiei, volumul estimat al asistenţei necesare pentru sectorul real al economiei este de circa 476,9 milioane de dolari, din care donatorii externi şi bugetul de stat acoperă doar 16 milioane de dolari.

În studiul intitulat “Asistenţa externă şi dezvoltarea economică a Republicii Moldova”, experţii Valentin Lozovanu şi Viorel Gîrbu (IDIS “Viitorul”) au atras atenţia asupra lipsei de sustenabilitate a orientării Guvernului şi donatorilor străini asupra nevoilor sociale ale populaţiei, în defavoarea problemelor cu care se confruntă economia. 

Recomandările autorilor au vizat: facilitatea accesului firmelor la resurse financiare mai ieftine; dezvoltarea sectorului bancar; o politică de stat coerentă în domeniul investiţiilor străine directe; măsuri protecţioniste pentru piaţa autohtonă şi creşterea rolului intervenţionist al Guvernului în edificarea economiei.

Dezinformarea zilei de ieri: Badea şi Ciutacu l-au acoperit pe şeful CNA, Răsvan Popescu

Mircea Badea şi Ciutacu, cu hidrantul lui Felix la gură. Fără batistă

Doi dintre cei mai nocivi indivizi care apar la televizor, Mircea Badea şi Ciutacu, au ieşit ieri la un circ-protest în Piaţa Constituţiei.

Derbedeii ăştia doi, împreună cu neamurile lor cu cefe roşii (Mircea Badea a venit cu tat'su şi cu sor'sa, de teamă să nu-i dea cineva vreo scatoalcă), au vociferat ca muierile încercând să aplice în aer liber tactica din studiourile televiziunii lui Dan Voiculescu. Adică să manipuleze.

Marcat pe viaţă că i s-au luat chibriturile

Din fericire, n-au reuşit să adune în jurul lor decât exact publicul lui Dan Diaconescu, adică retarzii ăia născuţi ca urmare a unor avorturi nereuşite. Astfel, Badea şi Ciutacu n-au adus cu ei, în piaţă, decât nişte bizoni, nişte aurolaci ieşiţi de prin canale ca să tragă din pungă, nişte beţivani tocmai ieşiţi de la mustărie, unde s-au cinstit cu nişte secărică, şi, cum spuneam, rudele celor doi.

De ce protestau buldogii lui Felix? Pentru că una dintre cele mai corupte instituţii din România, recte Consiliul Naţional al Audiovizualului, le-ar fi dat, chipurile, nişte amenzi. Personal nu ştiu pentru ce i-a amendat CNA şi nici nu vreau să-l deranjez pe Google pentru atâta lucru.

Ştiu sigur că derbedeii ăştia doi ar trebui să fie amendaţi aproape de fiecare dată când sfârşesc o frază, deoarece fiecare frază a lor conţine o calomnie, sau o înjurătură. La fel cum nu există demers televizat al lor (atenţie, nu spun jurnalistic, pentru că nimic din ceea ce comit cei doi cetăţeni nu are legătură cu jurnalistica!) în care să nu-l atace pe preşedintele României, sau pe cei care l-au votat.

Protestul celor doi sclavi ai turnătorului ordinar Felix este destul de ciudat câtă vreme CNA este exact instituţia care le-a permis acestora să se reproducă la nesfârşit şi să violeze continuu dreptul cetăţeanului la liberă informare.

Bizoni şi aurolaci. Uitati-va la expresia feţelor, la mutra sobolanului cu hidrantul stăpânului la gura, la ceafa cheliosului...Ei??? (foto: Cătălin Tudorică)

CNA este instituţia care le-a dat voie, lor şi celor de la Realitatea TV,
să otrăvească spaţiul public,
să calce în picioare meseria de jurnalist,
să-şi bată joc de valori,
să instige populaţia la nesupunere civică,
să facă apologia infracţiunii,
să-i jignească pe cei care au alte opţiuni politice decât ei şi care îşi permit să şi le exprime democratic, prin vot,
să ceară în mod public schimbarea ordinii constituţionale,
să-l înjure pe preşedintele României aşa cum au văzut ei în familie că se înjură părinţii lor, între ei, când se îmbată ca porcii.

De ce-ar protesta ei tocmai împotriva instituţiei care trebuia să-i interzică de mult şi să-i scoată în afara legii?

Ciutacul din fruntea CNA

Cum să protestezi împotriva unui CNA condus de un individ precum Răzvan Popescu, cel care, alături de alte cozi de topor precum Gelu Trandafir, Mihai Mălaimare, Cristina Trepcea, Constantin Duţu şi Szasz Attila  au prelungit licenţa celuilalt post tv de dezinformare în masă, Realitatea Tv? Ce-i pasă lui Dan Voiculescu de o amendă de 10.000 de lei, când el are sute de milioane de euro?! De ce şi-ar trimite el câinii să latre în piaţa publică dacă n-ar avea un interes real?


Personal, cred că protestul celor doi derbedei ai lui Felix este o încercare ingenioasă, cred ei!, de a acoperi cumpărarea celor şase membri ai CNA de către moguli. Refuz să cred că majoritarii din CNA, în frunte cu liberalul Răsvan Popescu, fostul purtător de cuvânt al lui Emil Constantinescu, sunt oameni integri.

Este imposibil ca un individ precum acest Popescu (care în urmă cu exact 23 de ani, fiind coleg cu el şi aflând că am scris la Europa Liberă împotriva regimului Ceauşescu, mi-a zis, ofuscat, "ce bă, crezi că schimbi tu lumea?!", pentru ca apoi, de frică, să nu mă mai cunoască) să fie un om integru şi să respecte regula jocului în democraţie, fie ea şi democraţia...audiovizuală.

Nu poţi să fii prieten cu Emil Constantinescu, sau cu Ciuvică, şi să respecţi, în acelaşi timp, cetăţeanul român.

Iată de ce eu, unul, refuz să cred că "micăturile" alea două, adică stârpiturile de Mircea Badea şi Victor Ciutacu, au protestat cu adevărat împotriva CNA.

Nu poţi să protestezi, tu, un sclav fără personalitate, împotriva celui căruia îi datorezi totul. Adică împotriva CNA.

Bizonii aduşi de la Alexandria, cu cinci autocare, să-i susţină pe Mircea Badea şi Victor Ciutacu ( foto: evz.ro)

Bizoni în turmă, scandând. În planul îndepărtat se observă autocarele cu care au fost aduşi să-i susţină pe sclavii lui Felix (foto: evz.ro)

Update: Bizonii care le-au făcut galerie sclavilor lui Felix au fost aduşi tocmai de la Alexandria, cu cinci autocare! . "De la PeSeDe-u', de la Alexandria, de la domnu' Dragnea, i-am adus. Noi nu ştim ce şi cum, doar am primit ordin de la şefii de la firmă să-i luăm de la primărie şi să-i aducem aici la miting, la Bucureşti, la domnu' Mircea Badea" - a declarat unul dintre şoferii autocarelor, pentru Evenimentul Zilei. Era de aşteptat să-i organizeze cineva pe bizonii din provincie! Altfel, ce om întreg la cap ar fi ieşit în stradă să susţină nişte ciutaci, cu apucături de giboni scăpaţi din cuşcă?

PS: Cei care se simt deranjaţi de "duritatea" limbajul folosit în text, să intre pe blogurile ciutacilor şi să deguste fructele libertăţii de exprimare.

Nevasta lui Crin Antonescu este plătită de Dinu Patriciu

- articol scris pentru ziarul Curentul - 

Soţia lui Crin Antonescu, Adina Vălean,  este plătită de Dinu Patriciu cu peste 100.000 de euro anual. Deşi a declarat în mai multe rånduri că el nu este finanţat de Patriciu, Crin Antonescu a contabilizat cu månuţa lui, în declaraţia de avere, la rubrica venituri, suma de 104.325 euro primiţi de la una dintre numeroasele firme ale mogulului.

Este drept, banii au fost încasaţi de soţia lui Crin, Adina, pentru consultanţă oferită firmei Finite Assets Ltd. Informaţia a fost trecută  chiar şi în declaraţia de interese depusă anul trecut, la Parlamentul European, de Adina Vălean-Antonescu, care a consemnat că este membru Advisory Board la Finite Assets Ltd.

Se confirmă astfel o declaraţie mai veche a lui Viorel Hrebenciuc, care spunea că „Antonescu este căţeluşul de casă al lui Dinu Patriciu“.

Referitor la finanţarea familiei Antonescu de către Patriciu, nu se ştie ce fel de servicii de consultanţă oferă Vălean, pentru cei aproape 9000 de euro lunar, dar ţinånd cont de specializarea sa, adică aceea de profesor de matematică, e greu de priceput în ce constă aceasta. Vălean are însă antecedente pe statul de plată al lui Patriciu, după ce a fost vreme de patru ani, în perioada 2001-2004, directorul general al puşculiţei liberale numite Institutul pentru Libera Iniţiativă (ILI). Cum se ştie deja, fundaţia ILI a fost finanţată de Dinu Patriciu, iar printre membrii fondatori ai acesteia s-au aflat şi Crin Antonescu, Ludovic Orban, Călin Popescu Tăriceanu, Norica Nicolai, Dan Radu Ruşanu, Teodor Atanasiu, Teodor Meleşcanu etc.

Aceeaşi fundaţie a intrat apoi şi în atenţia procurorilor deoarece anumite tranzacţii financiare făcute prin ILI erau suspectate că ar fi atras fonduri obţinute în urma unor infracţiuni comise de  presupusul grup de crimă organizată din care, conform procurorilor, ar face parte Dinu Patriciu.

Firma la care lucrează nevasta preşedintelui liberal, offshore-ul Finite Assets Ltd, cu sediul în Insulele Virgine Britanice, a fost înfiinţată de Dinu Patriciu la sfårşitul lui 2008, pentru a prelua activele fondului de investiţii Fabian Romania Limited. Offshore-ul este controlat prin intermediul unei alte societăţi, Black Sea Global Properties Limited, înfiinţată de Rompetrol Holding, deci de Dinu Patriciu. Dincolo de cei peste 100.000 de euro primiţi de soţia sa, oficial, de la firma lui Dinu Patriciu, Crin Antonescu mai are de dat explicaţii cu privire la provenienţa celor peste 300.000 de euro care i-au intrat în conturi şi au fost deja consemnaţi în declaraţia de avere. Cum el nu este implicat în nicio afacere la vedere, iar din salariul de parlamentar este imposibil să aduni 300.000 de euro, justificarea acestor „economii“ este o problemă pentru liderul PNL. Aceasta deoarece mare parte a economiilor au fost făcute, culmea!, într-un an în care Antonescu a candidat la preşedinţia Romåniei, deci a cheltuit enorm.

„N-avem nicio relaţie de business“

„Relaţia mea cu Dinu Patriciu este exclusiv una amicală, suntem colegi de partid (...) N-avem nicio relaţie de business, n-am avut niciodată niciun fel de relaţie cu Patriciu care să treacă prin bani“ - declara anul trecut Crin Antonescu, cu cåteva luni înainte să oficializeze lunga legătură sentimentală cu angajata lui Dinu Patriciu.

„Dinu este poate cel mai apropiat prieten politic pe care îl am. Politic, în sensul că sunt o adeptă a pragmatismului liberal şi împărtăşesc ideea că politica se face pornind de la o viziune pe care o ai despre ţara ta, despre cetăţenii ei, despre locul şi rolul lor într-o lume globală. Altfel, rămåi un amator. Dinu m-a încurajat spre politică şi m-a susţinut întotdeauna“ - a declarat şi Adina Vălean, pentru o revistă mondenă, la puţin timp după căsătorie.

Desigur, n-a amintit nimic despre susţinerea financiară din partea lui Patriciu, că doar ea e politician, chiar euro-politician, nu contabil.

Dan Badea, articol scris pentru Curentul din 10 noiembrie 2010

Inculpaţii Vîntu şi Luca se întâlnesc luni la Tribunal

Sorin Ovidiu Vîntu şi Liviu Luca sunt judecaţi, astăzi, de două instanţe diferite ale Tribunalului Municipiului Bucureşti, primul pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, iar cel de-al doilea pentru neglijenţă în serviciu.

În primul dintre dosare, cel în care este judecat Vîntu, Liviu Luca are doar calitatea de martor, deşi el este cel care, printr-un transfer de 3 milioane de euro din contul Elbahold Ltd, în contul Comac Ltd, a creditat exact contul din care i-au fost transferaţi apoi lui Nicolae Popa în Indonezia, la ordinul lui SOV, cei 50.000 de euro. Cum am arătat deja într-un material publicat săptămâna trecută, declaraţia de martor a lui Liviu Luca, dată în dosarul de favorizare a infractorului, este plină de minciuni uşor de demontat, ceea ce face posibilă într-un viitor apropiat inculparea sa pentru mărturie mincinoasă.

Coincidenţa face însă ca Liviu Luca să fie inculpat, în paralel cu SOV, într-un alt dosar. Este vorba despre dosarul de privatizare al SC Bucureşti Turism SA, societatea ce a deţinut Hotelul Bucureşti, situat în Calea Victoriei nr. 63-81 şi numit astăzi Radisson Blu. Liviu Luca este judecat, în acest al doilea dosar, pentru comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu cu consecinţe deosebit de grave (art. 249 alin 1 şi alin 2 C.P.), deci riscă o pedeapsă de până la 10 ani închisoare.

Asta deoarece el a semnat, la sfârşitul anului 2000, în calitate de membru în Consiliul de Administraţie al FPS, un proces-verbal al unei şedinţe în cadrul căreia s-a decis fraudarea statului cu 5 milioane de dolari, la acea dată, în favoarea beneficiarului israelian al privatizării Bucureşti Turism SA, Eliahu Razin. Luca este judecat acum alături de fosta conducere a FPS din care făceau parte, printre alţii, Radu Sârbu - preşedinte, şi Emil Alin Giurgiu - vicepreşedinte.

Caz rarisim în justiţia română: reţinerea cauzei spre judecare la Tribunal

Ca să se ajungă la inculparea lui Liviu Luca şi a celorlalţi derbedei din ultimul guvern CDR, care au coordonat privatizările frauduloase de la sfârşitul anilor ‘90, a fost nevoie ca un judecător să facă un gest extrem de rar în justiţia din România de azi. Astfel, judecătoarea Anamaria Trancă, în urma unei plângeri făcute de Asociaţia Acţionarilor Hotel Bucureşti, contrazice soluţiile de NUP şi SUP date de procurorii DNA în dosarul privatizării Hotel Bucureşti şi reţine cauza spre judecare cu toţi inculpaţii scoşi anterior de sub urmărire penală. Cum o asemenea soluţie din partea unui judecător român este extrem de rară, aceasta trebuie înţeleasă la adevărata ei valoare, cu atât mai mult cu cât judectorul care a tergiversat, blocat şi retrimis la Parchet acest dosar este celebrul Cristian Jipa, cel implicat şi în dosarul FNI, dar şi în muşamalizarea altor dosare importante.

După SOV, penalul Cristian Jipa l-a spălat şi pe Liviu Luca 

Cristian Jipa este judecătorul care l-a spălat pe Sorin Ovidiu Vîntu în dosarul FNI, dar şi pe Marian Iancu. Cercetat acum de DNA în dosarul senatorului penal Cătălin Voicu, Jipa este cel care a disjuns în 2004 cauza cu privire la SOV, acuzat de abuz în serviciu în formă calificată, din dosarul FNA-Banca Agricolă, restituind apoi dosarul la PÎCCJ, unde Vîntu avea să fie scos de sub urmărire penală. În paralel cu cauza privindu-l pe SOV, penalul judecător Jipa se ocupa de spălarea infractorilor din dosarul privatizării frauduloase a Hotelului Bucureşti, el aplicând aceeaşi metodă ca peste tot şi restituind dosarul către Parchet, unde cazul avea să fie muşamalizat. De această dată, muşamalizarea s-a făcut la DNA, pe mâna unor experţi de pripas precum Mircea Gabriela Adriana şi Popescu Fănel, cei care au stabilit că statul nu a fost prejudiciat ca urmare a privatizării Hotelului Bucureşti, deşi prejudiciul era, la acea dată, de cinci milioane de dolari!

Dosarul Luca, Sârbu & Co a fost reţinut spre judecare

Dosarul în care este judecat Liviu Luca, Radu Sârbu, Alin Giurgea, Eliahu Razin şi ceilalţi a fost închis (SUP) de către procurorii DNA pe motiv că persoanele implicate nu ar fi produs niciun prejudiciu bugetului de stat. În realitate, însă, aşa cum a reţinut completul condus de judecătoarea Anamaria Trancă, concluzia Parchetului este hilară, dar şi nelegală. „La iniţiativa şi instigarea intimatului Razin Eliahu, ce urma să fie beneficiarul de fapt al licitaţiei (Ruse Ionel urmând să fie doar un paravan - societatea sa putând să îndeplinească formal condiţiile cerute pentru a participa la licitaţie), intimatul Ruse Ionel a folosit, pentru a putea participa la licitaţie, o serie de acte false - respectiv, scrisoare de bonitate emisă în fals de intimatul Badner Robert şi declaraţie pe proprie răspundere. Aceste aspecte nu sunt contestate în prezent nici de aceşti intimaţi. Nici Parchetul nu are o altă apreciere, însă ajunge la o concluzie absolut hilară - şi arată că, deşi cei trei au folosit aceste acte false pentru a induce în eroare FPS, aceştia nu au avut şi intenţia producerii unui prejudiciu. Dincolo de faptul că o astfel de concluzie este contradictorie în esenţă şi ilogică, este şi nelegală. Potrivit art. 215 Cp., cerinţa pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii este urmărirea unui folos injust - iar folosul injust era chiar câştigarea licitaţiei, în timp ce producerea sau nu a unui prejudiciu condiţionează doar forma infracţiunii - consumată sau tentată.

Fapta acestor trei intimaţi nu putea însă produce efectul urmărit decât cu contribuţia - voită sau nu - a celorlalţi intimaţi, funcţionari în cadrul FPS, care au primit dosarul de licitaţie deşi era incomplet şi au primit scrisoarea de bonitate bancară deşi avea altă formă decât cea prevăzută de metodologia de lucru“ - se afirmă în sentinţa dată de judecătoarea Trancă.
Referitor la implicarea lui Liviu Luca şi a celorlalţi membri ai CA al FPS, ei sunt responsabili, conform sentinţei, de prejudicierea bugetului de stat, în noiembrie 2000, cu cinci milioane de dolari.

Astfel, Luca Liviu făcea parte, în anul 2000, din Consiliul de Administraţie al FPS, ca membru cu drepturi şi obligaţii depline, impus ca reprezentant al CNSLR-Frăţia. Deşi el reprezenta interesele sindicatelor, n-a ţinut cont de solicitarea de sprijin venită din partea sindicatului de la SC Bucureşti Turism SA, via Federaţia Sindicatelor din Turism. Mai mult, în cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie al FPS din data de 29.11.2000, Liviu Luca a acceptat şi a votat ca atare propunerea preşedintelui FPS, Radu Sârbu, ca în cazul privatizării SC Bucureşti-Turism SA să se încheie un Act Adiţional (ce avea să fie semnat la 5.12.2000) prin care să se acorde un termen de plată beneficiarilor privatizării, căci, de drept, Contractul de Privatizare era rezoluţionat (nul), urmare a depăşirii termenului de plată.

Liviu Luca: „Au trecut prin mâna mea toţi prim-miniştrii, eu îi cunosc pe toţi ca pe mere pădureţe“

Mai mult, în acea perioadă în care avuseseră loc noi alegeri parlamentare, vechiul Senat adoptase la 14 noiembrie 2000, înainte ca Parlamentul să intre în obişnuita vacanţă de iarnă, „moţiunea“ (hotărârea) ca FPS să înceteze orice privatizare („interzicerea dreptului Fondului Proprietăţii de Stat de a semna contracte“) până la intrarea în vigoare a noii componenţe a Parlamentului. În aceste condiţii, Radu Sârbu, Liviu Luca şi ceilalţi participanţi la C.A.-ul din 29.11.2000 hotărăsc (conform procesului verbal al CA) să nu ţină cont de această dispoziţie. De altfel, Liviu Luca îi spunea lui Radu Sârbu, la începutul şedinţei CA (care, oricum, nu avea cvorum, dar intenţia era să se privatizeze cât mai mult în ultima şedinţă), privind această interdicţie aplicată FPS-ului de Senat: „Dacă Guvernul ne dă în scris (că putem), nu e nici problemă... Eu am venit numai să nu se creadă că după alegerile astea dau bir cu fugiţii... au trecut prin mâna mea toţi prim-miniştrii, toate parlamentele, eu îi cunosc pe toţi ca pe mere pădureţe...“.

Una dintre filele procesului verbal al sedintei CA al FPS din 29.11.2000

Semnaturile participantilor la sedinta CA al FPS din 29.11.2000. Ultimul pe lista este Liviu Luca

Prejudiciul concret al statului român apare din faptul că CA al FPS nu a dispus şi actualizarea preţului vânzarii SC Bucureşti-Turism SA în Actul Adiţional al Contractului de Privatizare (practic un nou contract), astfel că între preţul la care s-a adjudecat licitaţia şi cel final de plată apare (din deprecierea leului şi dobânzii neîncasate) un minus de cinci milioane dolari SUA. „Şi ulterior activitatea intimaţilor - funcţionari ai FPS (care în opinia Tribunalului poate îmbrăca forma neglijenţei în serviciu, însă această chestiune rămâne a fi discutată pe fondul cauzei) a fost marcată de abateri la atribuţiile de serviciu - întrucât, deşi s-a constatat că existau probleme de legalitate cu privire la modalitatea în care s-a desemnat câştigătorul licitaţiei, prin încheierea unui act adiţional s-a renunţat la efectele unui pact comisoriu ce fusese stabilit cu scopul expres de a prezerva interesele instituţiei în situaţia neplăţii imediate a preţului, astfel încât s-a ajuns la încasarea preţului cu întârziere - rezultând un prejudiciu constând în devalorizarea monedei naţionale, astfel încât în acest mod s-a pierdut un beneficiu substanţial, de 133.397.543.795 Rol. Împrejurarea că nu se prevede ca obligaţie de serviciu pe cea de conservare a preţului este un argument eronat, acest pact comisoriu inserat în mod obligatoriu având ca scop expres tocmai acest lucru, astfel încât prin renunţarea la efectul pactului se crea în mod evident un prejudiciu. Din acest motiv, Tribunalul apreciază că rezultatele expertizei efectuate după restituire sunt neîntemeiate şi necoroborate cu restul materialului probator“ - a consemnat judecătoarea Anamaria Trancă în Încheierea de şedinţă din 16 iunie 2010.

Acestea au fost câteva dintre motivele pentru care judecătoarea a admis plângerea Asociaţiei Acţionarilor Hotel Bucureşti, a desfiinţat ordonanţele DNA de NUP şi SUP şi a reţinut cauza spre judecare faţă de 19 inculpaţi, unul dintre ei fiind prietenul lui SOV, Liviu Luca.

Dan Badea, Curentul din 8.11.2010

Liviu Luca, mărturie mincinoasă în dosarul de favorizare a infractorului Nicolae Popa

Declaraţia de martor a lui Liviu Luca, din dosarul de favorizare a infractorului Nicolae Popa, pare a fi dată de cineva care suferă de amnezie sau de demenţă presenilă.

Întrebat despre transferul celor 3 milioane de euro, de anul trecut, din contul offshore-ului Elbahold Ltd, controlat oficial de către el, în cel al Comac Ltd, controlat, tot oficial, de către Octavian Ţurcan, Luca bate cåmpii. El minte cu neruşinare contrazicånd evidenţa şi chiar documente oficiale eliberate de instituţii respectabile.

Deşi controlează o firmă din care a transferat 3 milioane de euro în contul altei firme, el spune că n-a făcut acel transfer, ci altul, adică ar fi transferat banii nu în contul firmei, ci, atenţie!, în contul băncii în care firma are contul creditat cu suma amintită.

Mai departe, deşi a avut relaţii direct vreme de mulţi ani cu firma Comac, ba chiar a transferat cu månuţa lui 3 milioane de euro în contul acestei firme, fiind singurul cu drept de semnătură, el spune că nu-şi aminteşte dacă a derulat operaţiuni financiare cu Comac. Asta după ce, culmea!, aceeaşi Comac a fost desemnată să se ocupe, în 2003, cu managementul Petromservice.

Martor de profesie, el avånd această calitate şi în dosarul spionilor, Liviu Luca minte cum respiră. Cum mărturia mincinoasă încă este pedepsită de Codul penal romånesc, e de aşteptat ca un organ din cele desemnate cu respectarea legii să se autosesizeze măcar la una dintre numeroasele minciuni înşirate de Liviu Luca în declaraţia sa de martor dată în faţa procurorului Marius Iacob.

Iată, mai jos, demontată punct cu punct, declaraţia mincinoasă dată pe 9 septembrie 2010, în faţa anchetatorului, de către paravanul ploieştean al lui Sorin Ovidiu Vîntu:

Declaraţie de martor

"Am luat la cunoştinţă că urmează să fiu ascultat pentru dovedirea următoarelor fapte sau împrejurări: transferul sumei de 3 mil. euro din contul firmei ELBAHOLD LTD Cipru în contul firmei COMAC LTD Cipru.

1. În anul 2003 am înfiinţat în Republica Cipru, ca singur asociat, firma Elbahold Ltd, cu sediul în Nicosia. Fiind singur asociat, doar eu am drept de semnătură pentru operaţiunile bancare derulate prin intermediul acestei firme.“

Minte. După ce declară că doar el are drept de semnătură „ca unic asociat“ al firmei Elbahold, încă din 2003, revine ulterior şi afirmă că a căpătat acest drept pe 30 septembrie 2009. În realitate, el este paravanul lui Sorin Ovidiu Vîntu, acesta fiind şi motivul pentru care începând din 2003 au mai fost şi alte persoane cu drept de semnătură în numele Elbahold.

„2. În anul 2004, din câte îmi amintesc am contractat un împrumut de 10 mil. euro de la MARFIN LAIKI BANK cu sediul în Nicosia. Scopul acestui împrumut a fost majorarea capitalului social la PETROM SERVICE unde sunt acţionar majoritar.“

Posibil.

„3. La data de 02.10.2009, din câte reţin, am transferat suma de 3 mil. euro din contul ELBAHOLD LTD în contul MARFIN LAIKI BANK, pentru a achita o parte din împrumutul menţionat mai sus.“

Minte. El a transferat într-adevăr , din contul Elnahold Ltd, 3 milioane de euro, pe 2.10.2009, dar nu în contul Marfin Laiki Bank, ci în contul deţinut la această bancă de firma Comac Limited. La data transferului, în contul Comac mai exista suma de 1.230,25 euro. Ulterior, pe 2 noiembrie 2009, la ordinul lui Sorin Ovidiu Vîntu, din acest cont a fost transferată suma de 50.190 euro în contul firmei indoneziene controlate de Nicolae Popa, PT Caascorm Int Trading.

Extras de cont Elbahold. Pe 2.11.2009, din contul Elbahold au fost transferaţi, în contul Comac Ltd, 3 milioane euro

„Potrivit  probelor obţinute la data de 23.08.2010 s-a stabilit cu certitudine că transmiterea sumelor de bani s-a realizat în baza dispoziţiilor inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu, prin contribuţia inculpatului Octavian Ţurcan, prin transfer bancar, din contul COMAC LIMITED Nicosia deschis la banca Marfin Popular Bank Public Co Ltd Cipru, în contul societăţii comerciale PT CAASCORM INT. TRADING înregistrate în Indonezia deschis la Bank Central Asia, Sucursala Kuta, Bali, Indonezia la care condamnatul Popa Nicolae are acces“ - se arată în motivarea arestării lui Sorin Ovidiu Vîntu din septembrie 2010.

„4. Ştiu că există în Republica Cipru, în Nicosia, firma COMAC LIMITED, care e posibil să aparţină lui Sorin Ovidiu Vîntu. Nu-mi aduc aminte dacă am derulat operaţiuni financiare cu această firmă.“

Minte. Nu poate afirma că firma e posibil să aparţină lui SOV, câtă vreme el tocmai transferase o sumă uriaşă de bani în contul acestei societăţi. Pe de altă parte, nu poate spune că nu-şi aminteşte dacă a făcut operaţiuni financiare cu o societate pe care o capitalizase cu cele 3 milioane de euro. Mai mult, aceeaşi firmă, Comac Limited, a fost cea care a asigurat, începând cu octombrie 2003, conform hotărârii AGEA Petromservice din 20.10.2010,  managementul Petromservice SA din Ploieşti, după ce controlul acelei firme fusese preluat de Elbahold Limited.

Şi dacă asta nu-i suficient, reamintim că firma Elbahold a deţinut 50% din capitalul social al Comac Limited, alături de Fercell Ltd, conform documentelor depuse de Realitatea Media SA, în urmă cu câţiva ani, la Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA).

In august 2004, Comac era controlată de Elbahold si Fercell ltd, iar Liviu Luca nu aparea actionar la Elbahold

„5. Sunt în relaţii de prietenie de mulţi ani cu Sorin Ovidiu Vîntu. Acesta nu mi-a cerut nicoiodată să fac vreun transfer de bani la firmele lui sau în conturile unor persoane fizice.“

Minte. Tocmai am arătat că el a transferat 3 milioane de euro în contul firmei controlate de Sorin Ovidiu Vîntu, conform procurorilor de la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului General.

„6. Nu-l cunosc pe Popa Nicolae despre care am auzit doar din presă.“

Minte. E greu de crezut că nu l-a cunoscut pe Nicolae Popa, dacă luăm în calcul faptul că sindicatul condus de Liviu Luca, FSLI Petrom, a ridicat de la FNI 33 miliarde de lei până în mai 2000, adică de peste trei ori mai mult decât suma depusă. 

Liviu Luca retragea 32,2 miliarde de lei de la FNI, in 2000. Profitul era de peste 220%!

Nicolae Popa era atunci - aşa cum au declarat atât el cât şi Sorin Vîntu- administratorul banilor de la FNI ai lui SOV, prietenul lui Luca. Popa deţinea, la acea dată, şi funcţia de director general al Gelsor, după ce fusese unul dintre administratorii SOV Invest.

7. Pe Octavian Ţurcan îl cunosc de 4-5 ani însă nu am făcut afaceri cu el.

Minte. Oficial, Octavian Ţurcan este cel care controlează direct societatea Comac Limited, în contul căreia a făcut transferul menţionat, ca deţinător unic de drept de semnătură. Pe de altă parte, cel care s-a acupat de toate formalităţile privind acordarea lui Liviu Luca a dreptului unic de semnătură în bancă, în favoarea Elbahold Limited, a fost chiar Octavian Ţurcan. Documentul prin care a fost depus specimenul de semnătură al lui Liviu Luca, în Marfin Popular Banc Public Co Ltd, a fost semnat şi de Octavian Ţurcan, patronul Ranohold Limited, adică al firmei care s-a ocupat de aceste formalităţi.

Specimenul de semnătura al lui Liviu Luca, de la Elbahold, depus la Marfin Popular Bank Public Co Ltd

Semnătura din dreptul societăţii Ranohold este a lui... Octavian Ţurcan

În dreapta jos se poate observa, din nou, semnătura lui Octavian Ţurcan

Pe de altă parte, Ranohold Limited este acţionarul unic al societăţii Fercell Limited care, la rândul ei, este acţionar unic al societăţii Comac Limited. Aşadar, acţionariatul Comac, construit pe principiul foilor de ceapă, îl are la vedere pe Ţurcanu deşi, în realitate, controlul firmei este deţinut, conform procurorului Marius Iacob, de Sorin Ovidiu Vîntu.

8. Niciodată nu am transferat sume de bani în Indonezia.

Posibil. Nici eu n-am transferat.

9. Pe Nipomici Ghenadie l-am cunoscut în perioada în care am fost în Consiliul de Administraţie al Postului TV Realitatea. Nu am făcut afaceri cu Nipomici Ghenadie.

Minte. Dincolo de afacerea Realitatea Media, în care Nipomici şi Luca chiar au schimbat între ei fluide (financiare, desigur), firmele reprezentate de cei doi au făcut numeroase afaceri împreună. Spre exemplu, în urmă cu cinci ani, când Comac Limited era controlată de firma deţinută de Luca, Elbahold (50%), şi de cea deţinută de Ţurcan, Fercell Limited (50%), acesta era acţionar în GM Invest, alături de soţii Ghenadie şi Tatiane Nipomici. Mai mult, Ghenadie şi Comac au mai fost acţionari comuni în X-Oil Grup din Ploieşti până când acţiunile lui Ghenadie au fost cumpărate (asta nu înseamnă afacere?) de firma lui Liviu Luca, Petromservice.

10. Denumirile de FERCELL şi STONECOM nu îmi spun nimic, ca firme.

Minte. Firma Elbahold Limited, a lui Liviu Luca, şi-a vândut tocmai către Fercell Ltd acţiunile deţinute la Comac Limited.

11. Nu ştiu dacă Sorin Ovidiu Vîntu îl ajuta cu bani pe Popa Nicolae, despre care am aflat din presă că fusese condamnat în dosarul FNI şi că este fugit din ţară.

Minte. Până şi portarul de la sediul ziarului „Curentul“ ştie că Vîntu îl întreţinea pe Nicolae Popa în Indonezia.

12. Nu ştiu exact câte firme deţin în PETROM SERVICE.

Dacă nu are Alzheimer, minte.

13. E posibil să mai deţin o firmă în Republica Cipru, însă nu îmi amintesc denumirea.

La fel, dacă nu are o formă avansată de demenţă presenilă, minte.

Declaraţia a fost luată între orele 19.50 - 20.30

14. Mai adaug faptul că la firma ELBAHOLD LIMITED am drept exclusiv de semnătură de la data de 30.09.2009.

Corect. E singura afirmaţie corectă din declaraţia lui Liviu Luca.

Mărturia mincinoasă (art. 260 - Cod Penal)
Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepseşte dacă, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia.
Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, instanţa va reduce pedeapsa potrivit art. 76.

Dan Badea, Curentul din 3 noiembrie 2010