© Textele de pe acest blog sunt protejate de Legea Drepturilor de Autor şi pot fi reproduse numai cu acordul explicit al autorului. Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală se pedepseşte conform Codului Penal.

joi, 19 noiembrie 2009

Sorin Roşca Stănescu, Patriciu şi subordonaţii PNL-istului Dan Radu Ruşanu au fost implicaţi în afaceri cu Omar Hayssam


Cotidianul ZIUA, adică maşinăria de propagandă a lui Sorin Roşca Stănescu folosită în scopuri personale, de gaşcă şi de partid, a beneficiat şi de sprijinul logistic al lui Omar Hayssam. Cei care şi-au făcut un stindard din lupta contra lui Traian Băsescu, folosind fuga lui Hayssam ca muniţie de război, s-au lăfăit câţiva ani în limuzinele aceluiaşi "terorist" PSD, Omar Hayssam.
Este vorba despre două autoturisme Hyundai Santamo pe care firma lui Patriciu şi Roşca Stănescu, Omega Press Investments, cea care edita cotidianul Ziua, le-a primit în barter de la una dintre firmele lui Hayssam. Ceea ce este şi mai grav pentru mogulul Patriciu şi pupinul său şantajist Roşca Stănescu, autoturismele primite de la Hayssam fuseseră introduse ilegal în România după ce fuseseră furate şi li se schimbaseră seriile de şasiu.

Perioada în care au fost primite aceste "cadouri" de la româno-sirianul Omar coincide cu odele ridicate arabului de unul dintre angajaţii de atunci ai Ziua, Horia Tabacu, dar şi cu protecţia oferită firmelor sale de către proaspătul rezervist al SIE, Ristea Priboi.

Dacă pe Horia Tabacu aveam să-l regăsim câţiva ani mai încolo, în firma ospătarului Marius Locic, înconjurat de alţi trei-patru generali rezervişti din SIE (Isar, Isac şi Haş), Ristea Priboi (foto dreapta) ajunsese în 2000 subordonatul direct al lui Viorel Hrebenciuc în cadrul Echipei Centrale de campanie electorală a PDSR (viitorul PSD). Postul ocupat de Priboi, în schema de campanie electorală de atunci, era acela de şef al  Direcţiei Resurse Financiare, el fiind în paralel şi administratorul uneia dintre firmele lui Hayssam.

Sorin Roşca Stănescu, protectorul publicitar al mafiotului arab, ţipă azi pe toate canalelele controlate de finanţatorii săi, că Hayssam ar fi fost în cârdăşie cu Băsescu, el aplicând principiul lui Goebbels conform căruia "o minciună repetată de o mie de ori rămâne tot o minciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine un adevăr".


Hayssam a fost protejat de oamenii PNL-istului Dan Radu Ruşanu


Deoarece sunt primul ziarist care a dezvăluit, în 2001, relaţia de afaceri a lui Hayssam cu partidul lui Geoană, Năstase şi Hrebenciuc, se pare că tot eu sunt acela care dezvăluie astăzi, în premieră, relaţia aceluiaşi Hayssam cu partidul lui Patriciu şi Antonescu (PNL), via un alt personaj dubios care se numeşte Dan Radu Ruşanu (foto stânga). Deşi, în cazul său, relaţia este una indirectă, eu nu poate fi trecută uşor cu vederea.

Astfel, conform unui document pe care îl postez la finalul acestui text, Omar Hayssam a fost protejat de-a lungul anilor de către subordonaţii direcţi ai lui Dan Radu Ruşanu din Finanţe. Mai întâi au fost cei din Direcţia Generală a Finaţelor Publice Bucureşti, din Vamă, Garda Financiară, iar apoi cei din Ministerul Finanţelor.

Numele celor care l-au protejat pe mafiotul româno-sirian care a devenit membru al partidului lui Geoană şi Hrebenciuc, sunt : Marius Vorniceanu şi Nicolae Trandafir (funcţionari superiori în cadrul Gărzii Financiare), Bratu Vasilica (şef serviciu contabilitate Vama Chitila), Petre Cernat (director Administraţia Financiară Bucureşti), Doina Popescu (şef serviciu contabilitatea în Direcţia de Impozite şi Taxe), Ion Iconaru (şeful Administraţiei Financiare sector 1) etc. Dintre cei de mai sus, Iconaru, Cernat şi Popescu Doina erau subordonaţii direcţi ai lui Dan Radu Ruşanu, cel care, după venirea CDR la putere a devenit secretar de stat la finanţe şi era cât pe ce să fie numit ministru dacă nu dezvăluiam eu, în Evenimentul Zilei din 1999-2000, mafia rambursărilor ilegale de TVA ("Jaf la Curtea lui Remeş").Unul dintre protectori, Marius Vorniceanu, avea să fie numit, anul trecut, consilier de conturi la Curtea de Conturi a României aflată sub controlul lui Nicolae Văcăroiu.

Tot atunci, în timpul anchetelor referitoare la rambursările ilegale de TVA, aflasem că unii dintre subordonaţii lui Ruşanu, spre exemplu Aldea de la Ilfov, erau specializaţi pe firme arabe şi îi ajutau pe patronii acestora să recupereze ilegal TVA-ul după care împărţeau prada. Toate dosarele erau însă blocate la IGP, iar ceilalţi inspectori din finanţe primiseră ordine să nu se amestece în controale deoarece operaţiunile respective ar fi fost făcute de către SIE. Evident, numele serviciului de informaţii externe era utilizat ca sperietoare pentru ca mafioţii să-şi rotunjească liniştiţi averile.

Prin acest tip de complicitate a reuşit Hayssam să-şi construiască imperiul financiar şi să atragă astfel atenţia autorităţilor americane aflate în plin război contra terorismului dar şi al celor care-l finaţează.


În acea perioadă însă, faptul că Hayssam era protejat de camarila lui Adrian Năstase şi era purtat cu avionul prezidenţial al lui Ion Iliescu în aproape toate călătoriile externe, alături de alţi oameni de afaceri, i-a determinat pe anchetatori să se mişte cu multă precauţie şi să întârzie arestarea mafiotului. Tocmai când se intenţiona însă acest lucru, adică la începutul lui 2005, Omar Hayssam a pus la cale celebra operaţiune de răpire a jurnaliştilor români din Irak în scopul de a se oferi apoi, să-i "salveze", să-i aducă teferi în ţară, să devină un erou naţional şi să scape de acuzaţiile grave pregătite de procurori în câteva dosare.

Iată cum, prin complicitatea mafiei PSD-PNL, dar şi a unor cozi de topor din presă, Omar Hayssam a parcurs, nestingherit, drumul de la contrabandist de ţigări la terorist.

Profitând însă de controlul quasitotal al mass media, tonomatele lui Vîntu, Voiculescu şi Patriciu au lansat însă propria versiune cu privire la Hayssam şi protectorii lui. În pura tradiţie a dezinformării, ei l-au acuzat de complicitate pe Traian Băsescu, adică tocmai pe cel care a permis anchetatorilor să-l aresteze pe Hayssam.


Ca o pată de culoare, documentul pe care-l postez în premieră, mai jos, conţine şi alte nume de apropiaţi ai lui Hayssam, precum o anume "ziaristă" JUNCAN Floriana, sau arhicunoscutul Dinu Gheorghe pe care, se spune, Hayssam l-ar fi sprijinit cu banii de care avea nevoie pentru a putea prelua funcţia de director general al Direcţiei Generale a Vămilor.

Iată, mai jos, "prăjitura" promisă, un aliment pe care-l păstrez nealterat de vreo patru ani, deoarece nu am putut să-l "servesc" ca "desert" opiniei publice nici la Adevărul lui Patriciu, nici la Gardianul lui Vîntu. Poftă mare!
NOTA


În perioada 1994-1996, Omar Hayssam, fiul lui Khaled şi Zahra, născut la 01.07.1963 în Siria, în prezent cetăţean român, domiciliat în Bucureşti, str. Spătarului nr.4, sector 2, a importat mari cantităţi de ţigări, cafea boabe şi solubilă, sustrăgându-se sistematic de la plata taxelor vamale sau a impozitului pe profit.

Cu sprijinul a diferiţi factori de decizie din unele instituţii abilitate pentru control financiar, fiscal şi vamal, cel în cauză a creat un sistem de fraudare a legilor româneşti prin solicitarea recuperării TVA-ului aferent exportului (fără dovada stingerii declaraţiilor de încasare valutară), a TVA-ului pentru mărfuri ce există doar în documente, întocmirea de procese verbale fictive la punctele de livrare a produselor destinate exportului către SC Omar Company SRL Siria, conform cărora aceste mărfuri nu corespundeau calităţii şi cantităţii menţionate în contract, în acest mod reuşind eludarea prevederilor HG nr.18 şi 70 privind obligativitatea repatrierii valutei.

De asemenea, vămuirea produselor importante se efectua numai prin vama Chitila, unde sus-numitul se bucura de sprijin din partea conducerii acesteia şi, deşi operaţiunea era ilegală, solicita permanent recuperarea garanţiilor de tranzit intern.

Pentru obţinerea TVA de la Direcţia Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti a recurs la cesionarea fictivă a societăţilor sale unor cetăţeni români care solicitau sumele cuvenite de la Administraţiile Finanţelor Publice de sectoare. Aşa este cazul SC Raul 2000 Impex SRL, cesionată lui Buciu Vasile din Bucureşti, care i-a schimbat denumirea în Oltena-95 Impex, recuperând astfel taxe vamale şi comision vamal în valoare de 208.822.776 lei. O altă metodă a fost cea a folosirii de facturi cu preţuri subevaluate (de 5-6 ori sub cele externe), emise pe numele altor firme, deşi marfa era destinată lui Omar Hayssam.

Astfel, în zilele 05, 07 şi 08.09.1995, prin Vama Borş au intrat mai multe TIR-uri cu cafea solubilă, având ca destinatari declaraţi SC Dima 3M SRL din Galaţi, SC Coralis Trade Impex şi SC Romtem Company, ambele din Bucureşti. Prin trafic de influenţă şi corupţie, Omar Hayssam şi-a creat relaţii cu funcţionari din Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia de Supraveghere şi Control Vamal şi Garda Financiară. Spre exemplu, Trandafir Nicolae şi Vornicescu (Vorniceanu - nn D.B.) Marius, foşti funcţionari superiori în cadrul Gărzii Financiare, l-au ajutat şi consiliat într-o acţiune de evitare a unui control efectuat asupra mai multor containere cu marfă, sosite în portul Constanţa.

S-au obţinut date din care rezultă că a fost sprijinit şi de Bratu Vasilica, şef serviciu contabilitate Vama Chitila, Cojocaru Cezar Radu, director Romtrans Citila, Cernat Petre, director Administraţia Financară Bucureşti, Popescu Doina, şef serviciu Contabilitate în Direcţia de Impozite şi Taxe, Iconaru Ion, şeful Administraţiei Financiare Sector 1 şi Grigoriu Ionuţ, director în cadrul FPS.

În iunie 1996, Cernat Petre l-a susţinut pe Omar Hayssam pentru recuperarea TVA, în valoare de 800.000.000 lei, la un import de cafea de 4 miliarde lei, realizat pe numele firmei sale, Kahraman SRL. Din verificări a reieşit că marfa nu a existat decât scriptic, fiind transferată de la SC Nura SRL.Despre Omar Hayssam s-a stabilit că prin Sentinţa nr.6338-29.05.1996 Judecătoria Sectorului 2 i-a respins solicitarea privind anularea unei amenzi contravenţionale, în valoare de 2,5 miliarde lei, pentru nerepatrierea valutei în cadrul a 22 operaţiuni de export, conform declaraţiilor de încasare valutară prezentate în proces.

Omar Hayssam a realizat numeroase exporturi de cherestea şi pal, oferind comisioane substanţiale în valută lui Sberea Ion, director la Regia Autonomă Sudrel Bucureşti, Pascu Constantin şi Popovici Stefa, ambii de la SC Mopaf Vrancea SA.De asemenea, începând cu luna octombrie 1995 a sustras şi implicat în operaţiuni comerciale pe Altangiu Şerban, directorul SC Mercur Trading SA Bucureşti, pe numele căreia a importat 12 tone de cafea solubilă şi 30.900.000 pachete ţigări ASSOS şi LM, la preţuri subevaluate.

Firmele prin intermediul cărora a derulat tranzacţiile comerciale au depus în diferite conturi sume mari, reprezentând garanţii de tranzit intern după cum urmează: Raul 2000 Impex SRL – 9,6 miliarde lei, Alaziz Impex SRL – 2,6 miliarde lei, MR Hamadi Impex SRL – 800 milioane lei şi Arir Impex SRL – 440 milioane lei. Prin SC Omar Company SRL, cu sediul declarat în Bucureşti, Şoseaua Nordului nr.107, Omar Hayssam a efectuat exporturi de tractoare, zirconiu şi cherestea (sub formă de pal, pentru eludarea contingentării) în Siria, sumele obţinute transferându-le într-un cont personal, prin Banca Româno-Egipteană, la o bancă din Damasc.

Acţiuni similare de comerţ exterior a mai realizat şi prin SC Manhattan Enterprises SRL cu sediul la adresa sus- menţionată, Uno International Eximp SRL din str. Rumeoara nr.17, SC Inter Victoria SRL, SC N’Cooper SRL, ambele cu sediile fictive în str. Piatra Mare nr.7, în urma cărora nu a repatriat valuta obţinută. Omar Hayssam este căsătorit cu Omar Adela, născută la 07.10.1966, iar până la 11.05.2000 au locuit în str. Ceahlău nr.23, bl.66, ap.11, sector 6, după care s-au mutat la actuala adresă. Aceştia au deţinut mai multe autoturisme străine de lux, printre care un Mercedes 300, nr.B-04-GUV, radiat în urma vânzării la 06.02.2001.

Printre legăturile lui Omar Hayssam au fost identificate următoarele: Bogdan Petrescu (nepotul lui George Păunescu), Saşa Marinescu (patronul firmei Bastos Nyc), Costel Ciucă (coacţionar la firmele Bastos Nyc şi Cinta Bastos dinBelgia), Constantinescu Alexandra (angajată la firma Tamisa Trading SRL, implicată în afacerea Ţigareta 2), Sucată Florin (fost marinar, angajat la SPP) şi Juncan ( (Jucan - nn D.B.) Floriana, ziaristă.

De asemenea se cunoaşte faptul că la începutul anului 2000 l-a sprijinit cu bani pe Dinu Gheorghe, cu care se află în relaţii de prietenie, pentru ca acesta să  obţină funcţia de director general al Direcţiei Generale a Vămilor. Printre firmele cu care a derulat afaceri se numără Trump Invest SRL, Mas Med Invest SRL şi Atom Plus SRL, toate folosite în traficul cu ţigări de către Măgureanu Virgil şi Giony Popescu. În ultima perioadă, Omar Hayssam a procedat la desfiinţarea unora din firmele sale, acestea fiind trecute pe numele altor parteneri de afaceri ori reprofilate pe producerea şi comercializarea de alcool, aparatură electrică de uz casnic ş.a.

În prezent, Omar Hayssam şi soţia sa Omar Adela, figurează ca asociaţi /administratori la mai multe firme, după cum urmează:

Uno International Eximp SRL Nehoiu (J10/397/2001), specializată în închirierea bunurilor mobiliare proprii sau închiriate, având ca asociaţi pe Omar Hayssam şi Omar Mahmoud Khaled;

Bucovina Enterprises SRL Vatra Dornei, obiect de activitate-producerea de ape minerale îmbuteliate la surse, având ca asociaţi pe Omar Hayssam şi soţia sa, Omar Adela;

Manhattan Fashion SRL Bucureşti, profilată în fabricarea unor articole de încălţăminte, are ca asociat unic pe Omar Hayssam;

SSANGYONG Motors Romania SRL Bucureşti, specializată în comerţul cu autovehicule, este administrată de Omar Adela, care deţine şi 50% diun capitalul social al firmei;

Sirom Forest SA Bucureşti, care derulează activităţi de tăiere, rindeluire şi impregnare a lemnului, acţionar majoritar fiind Omar Hayssam;

Rio Bucovina Distribution SRL Bucureşti, cu obiect de activitate comerţul cu ridicata al băuturilor, asociaţi fiind soţii Omar;World Hotels SA Bucureşti, care derulează activităţi de hoteluri şi moteluri cu restaurant, unde acţionari persoane fizice sunt soţii Omar;

Florian Haus Prodcom SRL Bucureşti, specializată în fabricarea produselor pe nază de carne, având ca asociaţi pe Omar hayssam şi Omar Mukhles;

Best City SRL Bucureşti, având ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul cu articole şi aparate electrice de uy casnic, unde Omar Hazssam deţine 50% din capitalul social;

City Center SRL Bucureşti, care derulează activităţi de închiriere a bunurilor imobiliare proprii sau închiriate, având ca asociaţi pe Omar Adela şi Omar Hayssam, care îndeplineşte şi funcţia de administrator.

Agro City Center SRL Bucureşti, cu acelaşi obiect de activitate, asociat şi administrator fiind Omar Hayssam. Această firmă are două filiale în judeţul Alba şi Brăila, care funcţionează ca societăţi comerciale, înmatriculate sub nr. J1/227/2000, respectiv J9/1/2002.

Referitor la SC Agro City Center SRL. se cunoaşte că a achiziţionat cantitatea de 63 kg. erbicid sub denumirea comercială de Dacsulfuron 750wp/sp, în baza contractului nr.387/28.03.2002, încheiat cu SC Dacrom Primex SRL Bucureşti. Livrarea s-a efectuat, după ce, în prealabil, Omar Hayssam a avizat un bilet la ordin (semnând Omar Mohamad), pentru suma de 28676 dolari, reprezentând o rată scadentă ce trebuia achitată de societatea beneficiară. La 19.09.2002, Banca Comercială Ion Ţiriac SA a respins la plată fila CEC respectivă pentru lipsa de disponibil în cont. Până la data de 31.10.2002 obligaţia nu a fost onorată, deşi marfa fusese livrată, fapta ce se încadrează în art.215, alin.3, cod penal, care prevede şi sancţionează infracţiunea de înşelăciune.

În legătură cu Omar Hayssam s-a mai stabilit că, prin intermediul SC City Center SRL, a încheiat cu TVR, SC OMEGA PRESS INVESTMENT SA şi SC RH Press SRL contracte sistem „barter” privind livrarea a 40 autoturisme marca Hyundai Santamo (în urma publicităţii nu s-a plătit cu bani cu cu produs, respectiv autoturismul).Astfel, potrivit datelor obţinute, în anul 1998-1999, un lot de 40 autoturisme marca Hyundai Santamo au fost exportate de către Hyundai Motor Company – Seul către Republica Populară Chineză, care nu au mai ajuns la destinaţie întrucât au fost declarate ca furate, firma beneficiară încasând asigurările.

Ulterior, la data de 11.11.1999, după modificarea seriilor de şasiu, aceste autoturisme au fost introduse în România de către firma Islands General Trade Co. Ltd., cu sediul declarat în Mail Mall PO BOX 964 Road Town Tortola – Insulele Virgine Britanice, societate off-shore ce nu a putut fi identificată.

Autoturismele au fost preluate de firma beneficiară, SSANGYONG Trading Romania SRL (J40/1040/1997) cu sediul în Şos. Bucureşti/Ploieşti nr.19/22, bl.XII/2, sector 1, ce are ca obiect de activitate „prelucrarea brută a lemnului şi impregnarea lemnului”. Asociat unic şi administrator este cetăţeanul irakian Aadil M. Muklaf, născut la 01.10.1958, cu domiciliul în localitatea Ramadi, posesor al paşaportului seria PA/M/0493693.

Preluarea maşinilor a fost efectuată de beneficiar prin reprezentantul său, SC Champ Invest SA (J40/657/1991), cu sediul în Bucureşti, Şos. Odăi nr.17, sector 1, ce are ca obiect de activitate „activităţi ale altor agenţii de transport”. Asociaţii acestei firme sunt: Adela Dumitrescu, născută la 31.07.1922, domiciliată în Bucureşti, str. Pavel Tcacenco nr.15, sector 2; Mihail Dumitrescu, născut la 23.07.1952 în Făgăraş, judeţul Braşov, cetăţean italian cu domiciliul Avezzano – Via Sabotino nr.30 – Italia, care este şi administratorul firmei; cetăţenii italieni Pompea Bucilli, născut la 01.10.1954 şi Rosalba Bucilli, născută la 31.10.1964, ambii domiciliaţi în localitatea Sora-Italia.

Şase dintre aceste autoturisme au fost achiziţionate la data de 10.05.2001, de către SC Pasquall Prod SRL de la firma Best Wood Nehoiu SRL (administrată în acea perioadă de Omar Hayssam). SC Pasquall Prod SRL (J40/896/2000), cu sediul în Bucureşti, b-dul Camil Ressu nr.3, bl.13A, ap.90, sector 3, are ca obiect de activitate „cultura cerealelor”, iar asociaţii firmei sunt Iliescu Constantin Cristinel, născut la 03.03.1956, domiciliat în str. Competiţiei nr.7, sector 2 şi Ranetescu Horia, născut la 14.12.1938, domiciliat în str. D-na Ghica nr.1, (..), sector 2. Administrator al acesteia este Zaharia Ion, născut la 14.121956, domiciliat în municipiul Slobozia, b-dul Unirii, bl. E17(...).

Firma Best Wood Nehoiu SRL (J40/453/2000), cu sediul în oraşul Nehoiu, judeţul Buzău, str. 1 decembrie 1918 nr.3-5, are ca obiect de activitate „prelucrarea brută a lemnului şi impregnarea lemnului”. Asociaţi la această firmă sunt Layth E. Abd al Lateef, cetăţean irakian, născut la 05.08.1973, domiciliat în Bagdad, posesor al paşaportului seria PA-211539 şi societatea Ogharit SCS din Siria, iar administratorii sunt Popescu I. Gheorghe, născut la 02.04.1939, domiciliat în localitatea Nehoiu, str. 1 Decembrie 1918, bl.A3, (...) şi Voicu Marian, născut la 08.09.1961, domiciliat în Braşov, str. Harmanului nr.29,(...).

Din verificări a rezultat faptul că firma Hyundai Motor Company nu a folosit niciodată cele şase serii de şasiu, iar singura societate din România autorizată să importe şi să comercializeze autoturisme marca Hyundai este Hyundai Auto Romania SRL.La data de 11.06.2001, prin intermediul fostului administrator al firmei Pasqall Prod SRL, Bănică Pascu, zis „Paul”, nascut la 21.01.1959, domiciliat în Intrarea Ştefan Furtună nr.11, (...) sector1, un număr de trei autorutisme Hyundai Santamo au fost preluate fără plată de către Răduţu Bibi, născut la 20.07.1933, domiciliat în Calea Griviţei nr.115, (...) sector 1 şi fără forme legale în Calea Griviţei nr.228, bl.4, ap.15, sector 1. S-a stabilit că Răduţu Bibi este o verigă importantă a aceste filiere internaţionale de trafic cu autoturisme furate, fiind cunoscut ca o persoană cu relaţii în lumea oamenilor de afaceri (fost director la Cazinoul Hilton) şi a cetăţenilor ruşi şi moldoveni, cu ajutorul cărora, prin violenţă, îşi rezolvă diferite „probleme de afaceri”. Sus numitul a înmatriculat pe nume propriu cele trei autoturisme, prin intermediul lui Duică Valeriu Robert, născut la 229.09.1967, domiciliat în Bucureşti, str. Gala Galaction nr. 30, persoană specializată în asemenea activităţi, pentru care percepe între 150 şi 200 dolari, clienţii acestuia fiind , în general, cei care cunosc provenienţa dubioasă a autoturismelor.

Actualul administrator al SC Pasqall Prod SRL, Istrate Mihai, a reclamat la secţia 4 Poliţie faptul că Răduţu Bibi a achiziţionat de la această firmă trei autoturisme Hyundai Santamo, fără a le plăti, fapt dovedit prin acte şi martori, prejudiciul creat fiind de peste 1,5 miliarde lei.

Totodată, s-a stabilit că din lotul de 40 autoturisme marca Hyundai Santamo un număr de şapte maşini figurează înmatriculate după cum urmează:  


două autoturisme sunt înmatriculate pe SC Omega Press Investment SA (J40/14168/1994), cu sediul în Intrarea Străuleşti nr.1, sector 1, ce are ca obiect de activitate „tipărirea ziarelor”, fiind folosite de către angajaţii cotidianului Ziua. Această societate are ca asociaţi pe: Călin Daniela, născută la 16.11.1974 şi Călin Raluca, născută la 09.02.1982, ambele cu domiciliul în b-dul Camil Ressu nr.20, bl.6bis, (...), sector 3; Lichiardopol Nicolae Mirel, născut la 01.06.1958, domiciliat în Splaiul Unirii nr.33, bl.M4, (...), sector 3, precum şi firmele Lakeline Limited din Cipru şi Omega Media Holdings Ltd. – Israel. Ca administratori figurează următorii: Cristof Cornelia, născută la 20.09.1955, domiciliată în str. Turda nr.108, (...); Patriciu Dan Costache, născut la 03.08.1950, domiciliat în str. Herăstrău nr.33, Gaiţă Georgeta, născută la 24.04.1955, domiciliată în str. S.V. Rachmaninov nr.27; Pătraşcu Adela, născută la 27.12.1960, domiciliată în b-dul Basarabia nr.75, (...); Pleşoianu Ioana, născută la 18.10.1955, domiciliată în str. Teiul Doamnei nr.19, (...), Sorin Ştefan Roşca Stănescu, născut la 09.08.1949, domiciliat în str. 10 Mese nr.8, (...), sector 2 (preşedinte şi director general); Stegaru Florică, născut la 30.11.1948, domiciliat în Şos. Pantelimon nr. 239, (...) şi firma Livcont SRL cu sediul în str. Teiul Doamnei nr. 19, bl.39, ap.11.
Patru autoturisme sunt înmatriculate pe Compania Română de Radio şi Televiziune SRL (J40/3694/1993) cu sediul în str. Anton Pann nr.52, ap.2, sector 3, ce are ca obiect „activităţi de radiodifuziune”, fiind folosite de personalul TVR. Această firmă are ca asociaţi pe SC Radio Popular SA, cu sediul în str. Păun Petre nr.3 şi Gabrea Radu Bartholomeu, cetăţean german, născut la 20.08.1937, domiciliat în localitatea Steinbach – Germania, care este şi administrator, împreună cu Samoilă Gheorghe Ştefan, născut pe 06.08.1948.
Un alt autoturism este înmatriculat pe SC RH Press SRL (J40/2667/1997), cu sediul în Calea Plevnei nr.114, sector 1, având ca obiect de activitate „tipărirea ziarelor”, fiind exploatat de personalul publicaţiei Cotidianul. Firma menţionată are ca asociaţi societăţile comerciale Regent House Printing & Publishing SRL, cu sediul în str. C-tin Istrati nr.46 şi Regent House Properties Limited, din Londra-Marea Britanie, iar administrator este Husar Călin, născut la 02.03.1964, domiciliat la adresa sus-amintită.
Dan Badea

miercuri, 18 noiembrie 2009

Lăţosul şi Fălcosul

Un individ cu frunte lată, păr slinos şi accent alterat a prezentat zilele
trecute, alături de un fost procuror fălcos şi incompetent, o carte între coperţile căreia a adunat frustrările unor persoane cu grave probleme para-psihice. Lăţosul se numeşte Victor Găetan, iar Fălcosul, Ciprian Nastasiu. Cartea, numită "Prădarea României", a cărei temă centrală este cazul Hayssam, reprezintă o însăilare de acuzaţii fără acoperire la adresa preşedintelui Traian Băsescu, într-o încercare disperată a autorilor de a influenţa votul popular din 22 noiembrie/6 decembrie. Acesta este motivul pentru care se poate afirma că Lăţosul şi Fălcosul nu sunt decât doi impostori (şarlatani, mincinoşi etc., vezi DEX) de duzină.


Fălcosul (foto dreapta), care a fost procuror în câteva speţe extrem de sensibile (dosarul spionilor din energie, dosarul Hayssam etc.), este cel care a cerut şi a obţinut, în 2006, punerea în libertate a teroristului PSD Omar Hayssam. Mai mult, pentru ca Hayssam să poată părăsi nestingherit România, Fălcosul n-a instituit măsurile obligatorii de monitorizare a româno-sirianului, fapt care îl face complice la fuga infractorului. Ulterior, tocmai din acest motiv, el a fost sancţionat de CSM, revocat din funcţie şi trimis acasă, după o lungă campanie de presă dusă de tonomatele lui Sorin Vîntu. Un an mai târziu, în final de campanie electorală, Fălcosul revine în atenţia opiniei publice româneşti cu acuzaţii aberante la adresa lui Traian Băsescu. El spune că punerea în libertate a lui Hayssam s-a făcut la "ordin de sus", adică de la Preşedinte, că pentru eliberarea jurnaliştilor români răpiţi în Irak s-au achitat nouă milioane de dolari, iar alte 3-4 milioane de dolari ar fi fost sustraşi de cei care au coordonat operaţiunea de eliberare, şi alte afirmaţii fără acoperire de acelaşi tip. Televiziunile şi jurnalele mogulilor au preluat toate aceste afirmaţii care i-au costat, probabil, alte milioane de euro, pe principiul că nimeni nu spune atâtea idioţenii fără să fie foarte bine plătit pentru asta.


Lăţosul (foto stânga, pierdut în zona crepusculară), la rândul său, a făcut toţi banii! Deşi, iniţial, asociam numele Gaetan cu al unui vechi absolvent de Sorbona, când l-am auzit vorbind mi-am dat seama ca am în faţă fie un escroc, fie un imbecil, fie un paranoic. În timpul conferinţei de presă, prin care şi-a prezentat rahatul electoral adus tocmai de la mama lui din Statele Unite, am trecut prin toate stările specifice unuia care nu ştie ce să mai creada. Dacă la început părea un extraterestru care întreba, într-o românească spurcată, cine sunt cei care pun întrebări, (ţine suntâţi şi de undă?), iar apoi s-a lansat în acuzaţii imbecile la adresa "ţintei Băsescu" pe care, probabil, i-o fixaseră şefii lui, la plecarea din SUA sau la sosirea în România, era cât pe ce să cred că este un escroc ordinar în momentul în care a atras atenţia că Băsescu cere încă un mandat de cinci ani deşi nu merită pentru că (urmează aberaţii...). Mi-am zis că doar un escroc poate să vină în ultima săptămână de campanie electorală şi să se alăture corului înjurătorilor de serviciu plătiţi de mafioţii care controlează de patru ani majoritatea din parlamentul României. Numai că, în momentul în care am vrut să schimb canalul tv, Lăţosul a mai făcut o afirmaţie care l-a teleportat instantaneu din starea de escroc ordinar în aceea de paranoic.


El a spus, nici mai mult nici mai puţin că "Basescu" s-a folosit de tehnicile paranormale ale generalului kaghebist Albert Ignatenko pentru a-i scădea pulsul lui Stolojan şi a-l determina să renunţe la a mai candida la Preşedinţia României.

Bizonul lăţos Găetan a indicat chiar, ca pistă de investigare, această poveste. "Metodele paranormale, încă o pistă de investigare...Relaţia lui Albert Ignatenko, general sovietic, cu marinarul Basescu la Anvers şi continuarea relaţiei până în octombrie 2004, când Ignatenko a petrecut mai multe săptămâni la sediul PD, în Modrogan, inclusiv în ziua căderii formidabile a lui Theodor Stolojan. Ignatenko este cunoscut ca o mare autoritate, cu puteri deosebite de a ridica şi scădea pulsul unei persoane de la mare distanţă. Puteţi face investigaţia foarte uşor, folosind Google." - a spus Lăţosul în limba lui stâlcită.


E paranoic, mi-am zis, te pui cu nebunul? Am aşteptat apoi ca vreo autoritate să-l traga uşor de o parte, să-i pună cămaşa de forţă şi să-l arunce, dracului, într-un ospiciu sau într-un avion cu destinaţia Washington DC unde zicea el că are intrări şi surse. Am aşteptat degeaba. Au trecut trei zile şi nimeni nu l-a zburătăcit pe paranoic. Dimpotrivă, el a fost invitat la televiziunile mogulilor şi pus să repete chestia cu Basescu, Hayssam şi Ignatenko. Trei zile. A repetat ca papagalul toate frazele învăţate pe de rost, s-a mai şi răţoit la invitaţii care nu erau de acord cu prostiile scoase de el pe gură, dar nu a sărit la bătaie, ceea ce înseamnă că a mai păstrat ceva din preocuparea lui de odinioară, aceea de intelectual.


Ca să fiu, totuşi, sigur că nu greşesc în aprecierile mele, am luat legătura cu un vechi amic de-al Lăţosului şi am fost şocat să aflu că, în SUA, paparuda asta trece drept om serios. Adică nu e nebun. Ca să aflu această informaţie m-am certat serios cu amicul meu, care m-a şi trimis de câteva ori la culcare pe motiv că aş fi "obosit". Am mai aflat, însă, ceva. Lăţosul nu are mandat şi nici informaţii sau probe, aşa cum a lăsat să se înţeleagă, de la CIA sau Departamentul de Stat. Nici el, nici Fălcosul.

La câteva ore de la discuţia cu amicul meu, ambasadorul american Mark Gitenstein a declarat oficial că nici CIA nici FBI nu se află în spatele acestor adevăraţi "Lolek şi Bolek" ai PSD. "Guvernul SUA nu susţine vreun candidat anume pentru funcţia de preşedinte al României şi nicio agenţie a Guvernului SUA nu desfăşoară acţiuni care să influenţeze cursa prezidenţială" a declarat americanul.

Evident, chiar dacă eu, personal, nu dau doi bani pe declaraţia lui Gitenstein, după ce a afirmat fără jenă că presa din România este liberă, ea are totuşi o anume responsabilitate. Asta înseamnă că putem fi siguri că Lăţosul şi Fălcosul sunt, vorba milioanarului Bogdan Chirieac, "pielea pulii". Cum CIA i-a lăsat din braţe, rămâne ca SVR-ul să decidă ce face cu ei.

Şi ca pamfletul să fie complet, reproduc aici un document extrem de intersant postat de I.T Morar pe blogul său. 

Este vorba despre o scrisoare pe care Eugen Ionescu i-a trimis-o, în 1982, lui Mircea Eliade şi care, la Post Scriptum, are o precizarea extrem de interesantă cu privire la Lăţos: "Feriţi-vă de Găetan care se prezintă la toţi în numele meu.Vrea să facă o "biografie". I-am interzis s-o scrie, iar el umblă pe la toţi prietenii şi cunoscuţii mei, din partea mea. Este un tip periculos, insinuant şi, cred, spion" (facsimil dreapta). Aşadar, în urmă cu 27 de ani, Eugen Ionescu îl califica pe Lăţos drept impostor.
Cât priveşte calitatea lui de spion, nu am eu căderea să-l contrazic pe Eugen Ionescu.

Dan Badea

duminică, 15 noiembrie 2009

Oamenii lui Mircea Geoană au furat baze de date ale Armatei Române şi SRI (Update)


Datele personale ale ofiţerilor în rezervă din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, dar şi din SRI, au ajuns la staff-ul de campanie al lui Mircea Geoană şi au fost folosite de acesta în scop electoral. Informaţiile sustrase, cu caracter cel puţin strict secret, conţin toate datele de identificare rapidă necesare pentru mobilizarea ofiţerilor rezervişti în caz de război: nume şi prenume, iniţiala tatălui, gradul, vârsta, adresa etc. Deşi pare incredibil, candidatul PSD la Preşedinţia României, Mircea Geoană, a utilizat aceste informaţii pentru a trimite scrisori de “mobilizare” electorală tuturor ofiţerilor în rezervă. El le-a cerut militarilor români să i se alăture în încercarea de a-l alunga, prin vot, de la Cotroceni, pe Traian Băsescu.


Faptul că, pentru asta, a folosit baze de date secrete, sustrase ca urmare a penetrării unor structuri cu rol în apărarea şi securitatea naţională este de o gravitate extremă iar instituţiile abilitate ale statului ar fi trebuit să se autosesizeze din momentul în care aceste informaţii au fost făcute publice. Este adevărat, presa controlată de moguli a evitat abordarea acestui subiect deoarece un eventual scandal pe această temă l-ar putea scoate definitiv din competiţia electorală pe reprezentantul mafiei PSD, Mircea Geoană, şi l-ar putea arunca în puşcărie pe cel care a sustras şi folosit baza de date a militarilor români.


Cum responsabil cu campania electorală este Viorel Hrebenciuc, şi el ar putea avea probleme cu încheieturile mâinilor. Ar mai fi însă un personaj cu posibil acces la informaţiile militare folosite ilegal de Mircea Geoană. Este vorba de generalul rezervist Cătălin Voicu, vicepreşedintele Comisiei senatoriale pentru Apărare, Ordine Publică şi Securitate Naţională, unul dintre principalii suspecţi ai acestei scurgeri de informaţii. Cum se ştie, Cătălin Voicu este, alături de Marian Vanghelie şi Dumitru Iliescu, membru de bază al grupării Viorel Hrebenciuc.

Mircea Geoană a pus în pericol securitatea Naţională a României

Accesarea neautorizată a bazei de date cu informaţiile privind ofiţerii români în rezervă poate pune în pericol securitatea naţională a României deoarece, spre exemplu, în cazul apariţiei unei situaţii extreme, de război, inamicul va putea afla nu numai care este capacitatea exactă de mobilizare rapidă a rezerviştilor români, dar şi toate datele de identificare a acestora. În cazul de faţă, care este considerat tabu de mass media centrale, Mircea Geoană este acuzat de folosirea în interes propriu a unor asemenea informaţii clasificate.


Acuzaţiile au fost făcute publice pe 6 noiembrie, dar numai în spaţiul virtual, pe câteva bloguri (AICI, AICI şi AICI ). Au fost publicate, astfel, două scrisori semnate de Mircea Geoană, cu un conţinut aproape identic, singurele diferenţe fiind cele privind gradul militar al destinatarului. Unul dintre aceştia este căpitan, iar celălalt comandor. Cei care au făcut deja publice scrisorile primite au confirmat că şi alţi rezervişti au primit acelaşi tip de scrisori. Pe de altă parte, baza de date accesată îi vizează nu numai pe rezerviştii din Ministerul Apărării Naţionale, ci şi pe cei din SRI. Un astfel de ofiţer, trecut în rezervă din SRI în urmă cu mai bine de un an, a primit acasă, prin curier, o scrisoare identică celorlalte. Şi în cazul său era precizat gradul cu care a trecut în rezervă, fiindu-i cunoscută, evident, şi adresa. Asta nu poate să însemne decât că interlopii au accesat informaţii extrem de sensibile şi le utilizează acum după bunul plac. La fel de îngrijorător, din punctul de vedere al securităţii naţionale, este faptul că baza de date accesată de hrebenciucii lui Geoană este una centrală, care priveşte rezerviştii de pe întreg teritoriul naţional, un argument în acest sens fiind acela că astfel de epistole au fost identificate la adrese din mai multe oraşe ale României, două dintre ele fiind Bucureşti şi Timişoara.

Căpitanul Andrei Văcaru: eu nu-mi trădez actualul Comandat Suprem! 

Iată cum îşi începe Geoană, în scrisoarea adresată unuia dintre rezervişti, “violul” electoral:
“Sînt sigur că vă miraţi puţin văzând aceste rînduri care sosesc acum, în pragul unor importante alegeri. Nu trebuie să vă miraţi domnule Capitan. Vă scriu dintr-un motiv foarte simplu – dumneavoastră, alături de întreg poporul român în slujba căruia aţi fost întreaga viaţă, sînteţi în curînd chemaţi să votaţi nu numai pentru funcţia de Preşedinte ci şi pentru cea de Comandant Suprem al Forţelor Armate. Nimeni nu poate şti mai bine decît militarii de carieră care sînt sau care ar trebui să fie calităţile unui Comandant Suprem”

Destinatarul scrisorii, căpitanul Andrei Văcaru (foto dreapta), fost ofiţer de relaţii cu publicul la Batalionul 32 Infanterie “Mircea” din Timişoara, i-a dat însă o replică fermă, pe blogul său, cerşetorului electoral. În primul rând, punctează Andrei Văcaru, 
folosirea bazelor de date ale unei instituţii militare în scopuri electorale este ilegală şi nedemnă pentru un viitor "Comandant Suprem"”.
De asemenea, continuă el,
faptul că îmi cereţi să-mi trădez actualul Comandant Suprem (am observat că în aliniatul 4 din scrisoare folosiţi litere mici pentru aceeaşi funcţie, dar referitor la actualul Preşedinte al României) este un gest cara încalcă cutumele războiului. Dacă domnia voastră l-a trădat pe Ion Iliescu trimiţând o scrisoare domnului Emil Constantinescu în 1996, imediat după alegeri (…)eu nu o pot face. Comparativ cu dumneavoastră eu îmi respect comandanţii”.

A ieşit din CSAT bătând câmpii cu obrăznicie


Într-adevăr, ce fel de Preşedinte ar putea fi acela care pentru a câştiga alegerile a furat, sau a folosit în interes personal secrete de stat şi a pus, astfel, în pericol, securitatea naţională a României? La fel de grav este şi faptul că acest personaj este preşedintele Senatului şi, în această calitate, a forţat Guvernul pentru intrarea în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, printr-o ordonanţă de urgenţă neconstituţională. Ulterior, el şi-a anunţat cu surle şi trâmbiţe retragerea din CSAT invocând, culmea impertinenţei!, folosirea de către preşedintele Traian Băsescu a armatei ca “agent electoral”.

Desigur, Geoană a bătut câmpii prin acea acuzaţie deoarece Traian Băsescu îi vizitase pe militarii români din Irak nu în scop electoral, ci pentru a anunţa oficial ceea ce se hotărâse în CSAT, cu mai mult timp în urmă, adică retragerea programată a trupelor române din teatrul de operaţiuni.

"Nu admit folosirea imaginii pozitive şi a încrederii populaţiei în Armata Română în scop electoral, partizan” – declara atunci, obraznic, Geoană. Cum am arătat însă, el face chiar mai mult decât atât: nu numai că se foloseşte de ofiţerii armatei române, sau ai serviciilor secrete, ca să ajungă preşedinte, dar “comite” asta prin utilizarea ilegală, în interes personal, a unor informaţii clasificate.

Dan Badea

Material apărut în săptămânalul "Atac la Persoană" nr.10 din 16-22 noiembrie 2009.

Update: Profesionistii Semper Fidelis au sesizat si ei (vezi AICI) grava incalcare a legii, ca urmare a folosirii in campania electorala a datelor personale ale cadrelor militare in rezerva. Mai mult, ei lanseaza chiar o sugestie cu privire la locul de unde ar putea sa provina scurgerea de informatii: "Ce amestec are, in toata povestea asta, generalul rezervist Mihai Iliescu, seful ANCMRR, personaj extrem de apropiat de PSD si persoana care detine baza de date folosita acum de echipa de campanie a lui Geoana?". Pentru conformitate, gasim acolo si un scurt reportaj despre un cadru militar in rezerva (plutonier adjutant Haralambie Stegaru) care a primit si el aceeasi scrisoare de la Geoana. Interesant este faptul ca adresa la care a primit scrisoarea nu este cea pe care o avea cand a fost trecut in rezerva, ci una actualizata. 




Şantajiştii PSD-PNL şi maşinăria de propagandă tip “Goebbels”


Cotidianul “Curentul” a publicat, săptămâna trecută, stenogramele înregistrării audio a unei încercări nereuşite de şantajare a şefului Agenţiei Naţionale de Integritate, Cătălin Macovei. Şantajiştii sunt doi dalmaţieni ai presei care şi-au făcut din meseria de jurnalist un mijloc de trai pe picior mare. Este vorba despre Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac, doi veritabili “derbedei cu ştaif”  ai presei care au devenit multimilionari în euro ascunşi sub pălăria de jurnalist. Despre Roşca Stănescu, inculpat în dosarul Rompetrol, se şopteşte de multă vreme că e un şantajist profesionist, dar nu s-a putut proba această acuzaţie până când n-a fost înregistrat chiar în timpul derulării acţiunii de şantaj. Complicele său, Bogdan Chirieac, este şi el cunoscut ca agent de influenţă folosit, pentru manipularea opiniei publice, de către oameni de afaceri sau politicieni. Chirieac a făcut şi el milioane din afaceri cu instituţii ale statului, îndeosebi cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, el câştigând însă destul şi din combinaţii de afaceri cu CT Popescu, Adrian Ursu sau Lelia Munteanu.

Conform dezvăluirii de presă, cei doi aşa-zişi jurnalişti au avut, la sfârşitul lunii septembrie, o întâlnire cu şeful ANI în scopul de a obţine de la acesta date compromiţătoare despre trei importanţi politicieni PDL, date pe care urmau să le folosească împotriva “şefului lor”, Preşedintele Traian Băsescu. Politicienii vizaţi de şantajişti sunt miniştrii Vasile Blaga, Radu Berceanu şi Adriean Videanu. Pentru a-l forţa pe înaltul funcţionar de stat din fruntea ANI să colaboreze, şantajistul Roşca Stănescu l-a ameninţat cu publicarea unui document din care rezultă că ar fi girat, cu semnătura, un împrumut luat de un prieten de la un “cămătar” şi apoi, afirma şantajistul, ar fi împărţit banii cu amicul său fără să-i mai returneze. În timpul discuţiilor, Roşca s-a arătat dispus să “închidă ochii” asupra existenţei documentului invocat, cu condiţia ca şeful ANI să-i dea informaţii despre conturile din străinătate ale lui Vasile Blaga, dar şi despre ceilalţi doi ministri.

Şantajul face parte din strategia de campanie a mafiei PSD-PNL

Cazul prezentat este unul extrem de grav pentru mass-media româneşti iar “presa ticăloşită” a încercat să-l ignore la început, principalele posturi de televiziune, cu excepţia B1TV, refuzând abordarea lui în prima zi a lansării pe piaţă. Motivul boicotării acestor informaţii, de către presa cartelată a mogulilor Vîntu, Voiculescu şi Patriciu, este extrem de simplu: şantajiştii serveau interesele acestora, iar toţi pe ale mafiei PSD-PNL. Cum să spui că Roşca Stănescu este un şantajist profesionist când el consiliază şi coordonează discret maşinăria de presă a lui Sorin Vîntu, aliat, la rândul lui, cu Dan Voiculescu şi Dinu Patriciu în războiul anti-Băsescu? La fel şi în cazul lui Chirieac, un negrişor umil al aceluiaşi Sorin Vîntu dar care a fost, în plus, infiltrat pe linie PSD în Televiziunea Română condusă de Alexandru Sassu?


Dacă, iniţial, tonomatele lui Vîntu de la Realitatatea TV au evitat subiectul, ulterior l-au preluat respectând însă principiile învăţate la şcoala de dezinformare a lui Sorin Roşca Stănescu:  negarea faptelor (nu este adevărat că a fost şantaj), inversarea faptelor (nu Roşca Stănescu l-a şantajat pe Macovei, ci acesta din urmă a oferit informaţii din interior, despre existenţa unor conturi secrete în străinătate ale miniştrilor vizaţi), amestecul dintre adevăr şi minciună (este adevărat că s-au cerut informaţii de la şeful ANI, dar asta face parte din strategia jurnalistului de investigaţii), modificarea motivului (nu s-a urmărit obţinerea de informaţii pentru a fi folosite la decredibilizarea miniştrilor PDL şi atacul asupra lui Traian Băsescu, ci informarea corectă a opiniei publice). Aşa se face că tonomatele lui Vîntu şi Voiculescu au mutat complet accentul de pe şantaj pe schimbarea din funcţie a lui Cătălin Macovei deoarece, spun “deontologii” plătiţi să mintă, acesta nu avea ce să caute la o întâlnire cu cei doi “jurnalişti “, nu trebuia să discute despre cei aflaţi în atenţia ANI şi nu e normal să-i apară semnătura, nici chiar ca martor, pe un act de împrumut. Manipularea funcţionează, aşadar, din plin.

ONG-urile de serviciu sar în apărarea şantajiştilor


La fel cum au fost folosite şi în operaţiunea “Opriţi codurile”, sau “Anulaţi referendumul”, câteva ONG-uri de casă ale mafiei PSD-PNL au primit şi de această dată ordinul de a interveni pentru a abate atenţia de la şantaj. Asociaţiile diversioniste, unite ad-hoc sub sigla Alianţa pentru Statul de Drept sunt Active Watch-Agenţia de Monitorizare a Presei (condusă de nudistul Mircea Toma), Asociaţia Pro-Democraţia a pnl-istului de serviciu Cristian Pârvulescu, Centrul de Resurse Juridice condus de veşnicul contestatar al lui Traian Băsescu, Valerian Stan, Transparency International România dirijată de pnl-istul Victor Alistar şi Alianţa Civică, feuda unor frustraţi cu pretenţii intelectuale.


Alianţa de mai sus şi-a propus aşadar să ceară, la iniţiativa unui membru al Consiliului Naţional de Integritate (CNI) cu nume de păsărică, Codru Vrabie, convocarea acestui for pentru a discuta schimbarea din funcţie a lui Cătălin Macovei.

Iată cum, la ordinele celor care controlează presa, orice informaţie care nu convine cartelului instituit de moguli este fie ascunsă, fie folosită conform intereselor de tip mafiot ale acestora. Justificarea acestei atitudini este evidentă: orice apare pe micul ecran sau în presa scrisă trebuie folosit împotriva preşedintelui Traian Băsescu. În cazul minciunilor dovedite, cum sunt cele lansate continuu de Sorin Roşca Stănescu -  acest derbedeu care a încercat să-l compromită pe plan internaţional pe Preşedintele României, cu invenţia lui legată de arme şi terorişti - ele au rostul lor bine definit de Goebbels (foto dreapta): “o minciună repetată de o mie de ori ramâne o minciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr”.

Dan Badea

Material apărut în săptămânalul "Atac la Persoană" nr.10 din 16-22 noiembrie 2009

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Dinică: Sunt vagabondul vieţii mele!

vineri, 13 noiembrie 2009

Dr. Liviu Turcu: România derbedeilor „cu ştaif“



Scandalul provocat de difuzarea publică a conversaţiei lui Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac cu Cătălin Macovei, şeful Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), oferă opiniei publice, la aproape 20 de ani de la abandonarea fostului regim, ocazia de a evalua direct şi fără intermediari cam care este „starea de fapt“ a Romåniei de azi. Asta pentru că, în pofida aparenţei, nu este vorba doar de un scandal izolat, cu iz particular, ci de o „fereastră“ deschisă neintenţionat, prin care romånii au şansa de a înţelege mai bine ca niciodată modul în care „funcţionează“ mecanismul noii democraţii romåneşti.
Nu că marea majoritate a populaţiei, din naivitate sau ignoranţă, nu ar simţi instinctiv că este condusă/călărită de o clasă politică ce se chinuie să afişeze public masca ataşamentului pentru valorile sistemului politic democratic. O mască, ascunzând în realitate faţa hådă a fostei nomenclaturi, aflată în direct concubinaj şi complicitate cu segmentul lumpenar ce beneficiază masiv de experienţa condamnaţilor de drept comun.
Pentru comentariul de faţă, contextul politico-electoral în care înregistrarea a fost realizată contează mai puţin. Ea are însă darul de a furniza prin inducţie informaţii preţioase, la prima mână, cum se spune, cu privire la un „modus operandi“ cvasigeneralizat în sistemul politic actual. Un adevărat secret al lui Polichinelle pentru că, prin proporţiile metastazice ale corupţiei, traficul de influenţă, şantajul, scurgerea intenţionată de informaţii sensibile, actele ilegale de compromitere personală sau instituţională, delaţiunea şi sperjurul sunt doar cåteva dintre mijloacele practicate, asistate şi acceptate de voie sau de nevoie de mai toţi factorii decizionali. De aici alterarea la limite extrem de periculoase a însăşi substanţei şi funcţionalităţii structurilor instituţionale din Romånia de azi.

Marea famiglie

Şantajul încercat la adresa uneia din instituţiile-cheie îndrituite să investigheze elementele suspecte de corupţie din rândul clasei politice, respectiv Agenţia Naţională de Integritate, nu este o excepţie spectaculară, ci regula practicată în întregul sistem. Ca într-un domino sociopolitic de proporţii rar întâlnite, în ultimii 20 de ani s-au prăbuşit/alterat în raport cu însuşi statutul normal de funcţionare instituţie după instituţie, indiferent că aparţineau unei ramuri a puterii sau alteia. În acest mod, sistemul instituţional a trecut din poziţia de servant public (public servant) în cea de servant privat (private servant) al unui număr restrâns de grupuri de interese politice, economice şi financiare. Cele mai importante instituţii ale statului român au fost privatizate în folosul unor nuclee oculte de putere. Este situaţia clasică definitorie pentru statul mafiot ca stat captiv aflat sub controlul „marii famiglii“. Efervescenţa şi aşa-zisul dinamism al vieţii politice româneşti sunt cel mai adesea produsul competiţiei conflictuale între aceste grupuri de interese care controlează fiecare separat doar anumite sectoare ale sistemului instituţional. Aşa se explică toate convulsiile disfuncţionale din cadrul unor importante instituţii ale statului român şi unde se confruntă la modul tacit sau conflictual deschis structuri care în mod normal ar trebui să coopereze sau să se afle pe aceeaşi poziţie. Cel mai spectacular exemplu este oferit de scurgerea intenţionată de informaţii sensibile din cadrul unor servicii secrete ale ţării pentru compromiterea sau punerea în defensivă operaţională a altora. Sau când dosarele investigative întocmite de o instituţie sunt stopate sau blocate de altele în mod artificial, sub pretexte de ordin tehnico-birocratic. De aici ping-pongul cunoscut între poliţie, servicii de informaţii, Parchet şi justiţie.

Dar nu este numai atât. În originalul sistem „democratic“ românesc, criteriile de bază ale ocupării funcţiilor de conducere în structurile instituţionale sunt practic două: validarea apartenenţei directe la grupul de interese politic dominant al momentului şi fiabilitatea dependenţei candidatului faţă de grup prin deţinerea unui volum suficient de informaţii compromiţătoare despre acesta.
Primul criteriu, de altfel şi cel mai răspândit în România de azi, ţine de modelul sociologic al relaţiilor tribale de tipul rudeniei directe sau asociative. În această din urmă categorie se înscrie expansiunea fără precedent în perioada postdecembristă a relaţiilor de tipul naşi/fini care permit, din motive lesne de înţeles, expansiunea ca dimensiune şi pondere a „tribului“, adică a grupului de interese respectiv. Este metoda sporirii şansei de succes într-o lume în care competiţia între acestea a devenit în ultimii ani tot mai acerbă. Dacă o organizaţie nonguvernamentală serioasă şi-ar propune să alcătuiască harta acestui tip de relaţii la nivelul clasei politice româneşti, imaginea vă asigur că ar fi extrem de şocantă pentru o ţară altfel membră a Uniunii Europene. Ziarişti investigatori de mare valoare profesională şi morală, şi când spun asta mă gândesc în primul rând la un profesionist precum Dan Badea (http://badeadan.blogspot.com), au defrişat deja la modul sectorial o parte a acestei configuraţii. Dar e doar începutul, iar efortul presupune resurse umane şi financiare mult mai mari pentru a putea fi finalizat în bune condiţiuni. Este clar nevoie de un sprijin financiar extern din partea unei instituţii europene de prestigiu.

Sarcini dificile


Odată configurată harta „marii famiglii“ româneşti, se pune evident problema sanitizării/deratizării sociopolitice a acesteia. O sarcină de mare dificultate având în vedere structura acestor grupuri de interese ce domină azi discreţionar viaţa politică, economică şi financiară a României. Relaţiile de rudenie şi de interes prin asociere ale acestei constelaţii de structuri de tip mafiot nu pot fi eradicate atâta timp cât elementele-cheie ale sistemului politic şi instituţional sunt sub controlul acestora. Reconstrucţia cadrului instituţional democratic se poate face doar prin două mijloace.
Primul presupune o amplă activitate de educaţie civică a marii mase a românilor, menită să-i scoată din condiţia de „captivi“ ai operaţiunilor actuale de manipulare şi dezinformare. În mod paradoxal, deşi după 1989 au fost înfiinţate sute de ONG-uri cu resurse financiare impresionante, mai nici una dintre ele nu şi-a câştigat, din păcate, notorietatea pe linia obiectivului amintit mai sus. Dimpotrivă, cele mai multe s-au transformat în anexe mercenare ale grupurilor de interese aparţinând „marii famiglii“. Revenind la procesul menţionat, odată realizat obiectivul renaşterii adevăratei conştiinţe civice şi morale, se impune crearea sub aspect organizatoric a unei formaţiuni politice al cărei principal obiectiv ar trebui să fie reformarea şi sanitizarea actualului sistem politic. În acel moment votul şi alegerile libere vor deveni poarta legitimă a accesului la pârghiile puterii şi vor permite finalizarea obiectivului propus: repunerea României în drepturile unui sistem democratic modern.

Al doilea mijloc de reconstrucţie şi sanitizare presupune o restructurare a sistemului de „sus în jos“ prin decizia curajoasă a unei facţiuni „luminate“ din cadrul actualei „famiglii“ de interese de a-şi asuma rolul sanitizării în detrimentul restului grupurilor de interese. Sună a canibalism politic, dar istoria cunoaşte destule cazuri reale care au finalizat cu succes obiectivele propuse. Un proces mai scurt sub aspect temporal care ar putea acompania pentru un timp procesul ridicării nivelului culturii politice a marii mase a alegătorilor. Este un tip de tranziţie pe care l-au cunoscut chiar şi regimurile posttotalitare indiferent de natura ideologică a acestora. Un regim democratic autoritar de tipul, să spunem, al celui din Singapore (şi e doar unul dintre exemple) poate contribui serios la accelerarea procesului educaţiei civice şi morale a populaţiei şi care, în cazul României, se află într-o serioasă derivă. Cei ce se vor opune unei asemenea idei confundă, din naivitate sau ipocrizie, conceptul libertăţii personale cu anarhia definită ca „mamă a controlului discreţionar“ de către „marea famiglie“. Pentru mine, ca şi pentru alţi analişti autohtoni sau occidentali, este clar că actuala Constituţie a fost de la bun început gândită pentru a proteja influenţa grupurilor de interese ce aveau să se instaleze la pârghiile decizionale ale statului român. Sistemul actual nu are menirea, aşa cum se pretinde, să asigure un echilibru rezonabil al ramurilor puterii, ci de a asigura mai degrabă blocajul instituţional atunci când una dintre ramuri ia măsuri ce nu convin grupurilor de interese ce controlează măcar una dintre ele.

Faza critică

România este într-o fază critică în care, pentru reformarea profundă în spiritul valorilor democraţiei occidentale a sistemului actual, are nevoie de un sistem politic de tipul republicii prezidenţiale.
Cu aceasta ajungem la un sector ce exultă în prezent ca mijloc de manipulare şi dezinformare a opiniei publice: mass-media. Cu mai bine de 15 ani în urmă am afirmat profetic că invocarea libertăţii absolute în mass-media românească este un act manipulaţionist ce a avut rolul de a servi drept umbrelă psihologică în compensaţie pentru absenţa accesului la informaţii mediatice în fostul regim comunist. În realitate, mass-media postdecembristă a fost parazitată de la bun început de un complex proces diversionist având drept scop controlul percepţiei publice atât despre trecut, cât şi despre evoluţiile curente. Ele au fost totodată paravanul operaţiunilor de preluare a controlului politic, economic şi financiar de către grupurile de interese născute din fosta clasă politică a regimului comunist în deplină conivenţă cu fostul segment colaboraţionist al birocraţiei instituţiilor de stat.
Într-o fază ulterioară marcată de altfel evolutiv şi de caracterul conflictual acut al relaţiilor între nucleele principalelor grupuri de interese ce dominau deja sistemul mass-media au intrat în proces de cartelizare. O cartelizare ce a fost însoţită de epurarea jurnaliştilor care încă mai credeau că pot şi trebuie să fie fideli valorilor deontologice şi înregimentarea directă, fără perdea, cum se spune, a celor rămaşi la operaţiuni dictate direct de controlorii mass-mediei respective. Audio-vizualul a devenit în ultimii 20 de ani factorul preponderent în formarea sau, mai bine zis, deformarea sub control a percepţiei opiniei publice. Orice cercetare cu minime pretenţii ştiinţifice nu poate evita constatarea împingerii percepţiei publice generale cu preponderenţă spre zone triviale, vulgare, în detrimentul inculcării valorilor morale şi civice ce constituie în mod obiectiv fundamentul unei solide culturi politice individuale. Simpla intrare în contact direct cu alegătorii te face să constaţi efectul nefast al întărâtării manipulative la adresa unui candidat sau altul pe motive nu numai superficiale, dar pur şi simplu ilogice. Dan Badea şi alţii numesc marea masă a victimelor manipulate „bizoni“. Cred că alegerea termenului invocă spre neştiinţa multora finalul tragic al busculadei create artificial/manipulativ de către vânătorii de bizoni. Ideal ar fi ca odată „lămuriţi“, bizonii să redirecţioneze busculada pe direcţia manipulatorilor. E greu, dar nu imposibil... Până atunci nu-mi rămâne să constat decât că România se află nu numai pe mâna cui nu trebuie, dar şi la discreţia unor derbedei ce se vor cu „ştaif“. Discuţia dintre Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac cu Cătălin Macovei este în acest sens de un simbolism excepţional pentru „starea de fapt“ a României actuale, cu un calificativ dur la adresa clasei politice şi a grupurilor de interese dominante.

Dr. Liviu Turcu


România derbedeilor „cu ştaif“
Curentul - vineri, 13 noiembrie 2009

După ce a fost şantajat de "Ciripoi", şeful ANI este atacat de "păsărică"


Un individ cu nume de păsărică (foto dreapta), de care nu am auzit până în urmă cu câteva minute, a transmis recent către câteva asociaţii de casă ale mafiei PSD-PNL o depeşă în care îl atacă pe Cătălin Macovei (foto stânga), preşedintele ANI şi, culmea obrăzniciei, pe colega de la Curentul, Dana Iliescu. Păsărică ăsta nervos se numeşte Codru Vrabie (foto dreapta), este membru în CNI, organismul care controlează ANI, şi aflu că are un vechi război cu Macovei. Deşi vestea şantajării şefului ANI ar fi trebuit să-i dea fiori pe şira spinării şi să ceară Parchetului anchetarea mafioţilor, şacalul ăsta cu nume de păsărică sare la gâtul colegului său dovedind că nici el nu e străin de practicile şantajiştilor. Evident, acesta nu e un motiv serios pentru ca individul să fie băgat în seamă. Numai că tovarăşii lui de gaşcă ong-istă i-au împărtăşit rapid ideile şi au creat o nouă alianţă împotriva lui Cătălin Macovei.

Este vorba despre Alianţa pentru Statul de Drept - formată din Active Watch-Agenţia de Monitorizare a Presei (organizaţie condusă de Mircea Toma-ciucurel, individul surprins în cocoşelul gol lângă fetiţa lui de câţiva ani - foto stânga şi dreapta jos), Asociaţia Pro Democraţia (feuda liberalului Pârvulescu), Centrul de Resurse Juridice ( înfiinţat de Soros, condus de Valerian Stan şi stipendiat de diverşi...) şi Transparency International România (feuda lui Victor Alistar, penalul dat afară de la Primăria Capitalei după venirea lui Traian Băsescu), la care a aderat, pe acest subiect, şi Alianţa Civică.

Acestea sunt, evident, asociaţii controlate de mafia PSD-PNL, "cozi de topor" acoperite ale adversarilor lui Traian Băsescu. Alianţa constituită ad-hoc cere, culmea!, demiterea şefului ANI pentru că, nu-i aşa?, a refuzat să ofere şantajiştilor date secrete despre liderii PDL Vasile Blaga, Adriean Videanu şi Radu Berceanu.


Dacă mai spun şi că numitul "păsărică" a fost consilierul lui Bogdan Olteanu, pare că am cam spus totul despre interesele care-l mână pe el în războiul contra şefului ANI. Numai că asta nu e totul. Despre "păsărică" se mai pot spune destule.

George Roncea, care a citit înaintea mea scrisorica lui "păsărică" şi a avut timp să verifice cu atenţie cine este şi ce vrea el, a prezentat deja în urmă cu câteva ore, pentru cotidianul Curentul, ce se află în spatele atacului declanşat împotriva lui Macovei. Asta pentru că nu numai nesemnificativul "păsărică" s-a ridicat împotriva şefului ANI ci, cum am amintit deja, toată maşinăria de propagandă a mogulilor Vîntu şi Voiculescu. Până şi Nicolae Ulieru a fost capacitat să ceară demiterea lui Macovei, semn că banii puşi la mijloc de mafioţi sunt suficienţi ca să cumpere chiar şi un fost purtător de cuvânt al SRI. Mi-e greu să cred că Ulieru gândeşte cu capul lui, tocmai el care ştie cine este Sorin Roşca Stănescu sau Bogdan Chirieac, vechii turnători ai fostei Securităţi...

Deşi tare mi-ar fi plăcut să mă ocup personal de verificarea trecutului acestui Vrabie, cred că materialul realizat de colegul Roncea este suficient de clar pentru a contura imaginea măscăriciului. Iată, mai jos, materialul lui George Roncea publicat de ziarul Curentul. (Sper să nu se supere Mihai Iacob, adversarul lui Vîntu, că am postat pe blogul meu acest material!).

Dan Badea

Brigăzile civile ale coaliţiei GRIVCO atacă ziariştii care au demascat şantajul la şeful ANI



În mod surprinzător, scandalul declanşat de stenogramele şantajului practicat de pseudojurnaliştii Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac a scos din nou la rampă aripa civilă a coaliţiei GRIVCO, care, de data aceasta, a declanşat un atac chiar la adresa ziariştilor care şi-au făcut datoria civică şi au dezvăluit mecanismele şantajului. O scrisoare a unui personaj controversat, Răzvan Codru Vrabie - pretinsă voce a „societăţii civile“, totodată funcţionar al Consiliului Naţional de Integritate, se află la originea unei acţiuni demarate de cele cåteva ONG-uri din perimetrul Vîntu-PSD, care au iniţiat o acţiune de „pedepsire“ a şefului ANI, Cătălin Macovei. ONG-urile respective cer convocarea de urgenţă a Consiliului Naţional de Integritate, forul care supraveghează activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate, punånd totodată în discuţie demiterea preşedintelui ANI, Cătălin Macovei, după dezvăluirile din presă privind discuţiile sale cu doi ziarişti. Coaliţia acestor ONG-uri care au atacat şi Referendumul promovat de Traian Băsescu se revendică de la conceptul societăţii civile, în realitate, însă, membrii acesteia atacă fundamentele libertăţilor civile. Scrisoarea care se află în spatele demersului organizaţiilor „civile“ ne-a parvenit şi nouă, iar partea cu adevărat interesantă este că acest vrăbioi gureş cere nici mai mult, nici mai puţin decåt sancţionarea colegei noastre, Dana Iliescu, semnatara articolului despre şantajul executat de Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac la adresa şefului ANI, Cătălin Macovei. Tot Dana Iliescu a scris, în urmă cu cåteva luni, şi despre scandalul Transparency, unde era implicat partenerul lui Codru Vrabie, Alistar Victor. „Alistar, starul societăţii civile, găsit incompatibil de către ANI“ se numea materialul publicat de „Curentul“, în care apărea şi numele lui Vrabie, cel care acum vrea să se răzbune pe colega noastră, invocånd pretinse motivaţii de ordin moral - deontologic, deşi, vom vedea în continuare, acest Vrabie numai de morală şi deontologie nu poate vorbi după ce a fost pus la zid chiar de organizaţii ale societăţii civile, implicate în lupta anti-corupţie.
Demersul său de a cere sancţionarea colegei noastre, este cu atât mai surprinzător cu cât organizaţiile de media au condamnat in corpore şantajul făcut de pseudojurnaliştii Roşca&Chirieac, legitimând astfel demersul jurnalistic al ziarului „Curentul“ şi al Danei Iliescu, care a reuşit să scoată la lumină adevărata faţă a unor aşa-zişi lideri de opinie.

Vrabie, locotenentul starului pesedist Alistar


Codru Vrabie, tovarăş cu Victor Alistar - starul pesedist al societăţii civile - are o problemă mai veche cu ANI, deoarece acum trei luni Agenţia Naţională de Integritate a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria 1 în cazul lui Victor Alistar pentru infracţiunea de fals în declaraţii, potrivit unui comunicat al instituţiei. Pentru aceeaşi infracţiune sunt cercetaţi de procurori la sesizarea ANI şi „locotenenţii“ lui Alistar, directorul executiv al Asociaţiei pentru Transparenţă, Codru Vrabie şi Raluca Prună. Cei trei, arătau inspectorii ANI, ar fi pretins că Asociaţia Română pentru Transparenţă este una şi aceeaşi cu „Transparency International România“, folosind, potrivit comunicatului ANI, sintagmele „Transparency International România“ şi „TI-Ro“, în loc de „Asociaţia Română pentru Transparenţă“, în documentele către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP) legate de situaţia lui Alistar.
Locotenentul Vrabie nu este un orişicine, el provine din bazinul de cadre al lui Bogdan Olteanu, unde a fost anga-jat, pe post de consilier la cancelaria preşedintelui Camerei Deputaţilor, potrivit propriei declaraţii, în octombrie 2007, ulterior numirii sale în funcţia de membru CNI, în iunie 2007. Profilul locotenentului lui Alistar - PSD, totodată consilier al lui Bogdan Olteanu-PNL este aprofundat într-un material plasat în noiembrie 2008 pe site-ul romaniacurata.ro, intitulat „Adevărata faţă a CNI“, ce punctează câteva repere cu privire la unii dintre membrii CNI nu foarte integri şi imaculaţi - printre care şi Codru Vrabie. Romaniacurata.ro este un proiect anticorupţie susţinut de Alianţa Civică, SAR, GDS, CJI Freedom House. Interesant că acelaşi Codru Vrabie este susţinut azi de Alianţa Civică care s-a alăturat demersului acestuia cu privire la sancţionarea lui Macovei de la ANI.

„Consiliul Naţional de Integritate nu este chiar atât de integru...“


Articolul citat începe astfel: „Consiliul Naţional de Integritate nu este chiar atât de integru cum îl recomandă denumirea şi cum spune legea că ar trebui să fie. Unul dintre membrii săi, Tiberius Tănase, este trimis în judecată pentru fals intelectual, altul, Zaharia Lefter, este cercetat penal de procurori în dosarul «Loteria», iar Alice Drăghici se află în incompatibilitate şi chiar instituţia din care face parte îi cercetează averea. CNI este dominat politic de PNL, iar parte din membrii săi au avut legături strânse cu fosta guvernare PSD“. Urmează enumerarea pesediştilor şi peneliştilor controversaţi, şi aici apare şi Răzvan Codru Vrabie, cităm:
„Reprezentantul societăţii civile în CNI, potrivit declaraţiilor de avere şi de interese din 5 iulie 2007, este membru în consiliul director al Asociaţiei Române pentru Transparenţă (febr 2007-febr 2010), unde a deţinut şi funcţia de director interimar timp de trei luni în anul 2005, funcţie pentru care a fost retribuit cu 2.000 euro. Codru Vrabie mai deţine şi calitatea de membru în asociaţia Institutului Romån de Training şi de membru la portalul EurActiv.ro, din 2005.
Codru Vrabie este proprietarul a 30,7 mp dintr-un apartament de 74,3 mp şi are 12.116 lei şi 2.783 euro în conturi. În perioada 2006-2007 a beneficiat de o bursă specială acordată de Guvernul României la Universitatea din Maastrich, în cadrul Programului Naţiunilor Unite, în valoare de 18.500 euro.
Codru Vrabie a câştigat din salariul de coordonator de proiect la Asociaţia Institutului Român de Training suma de 2.276 lei, şi din drepturi de autor de la acelaşi institut 14.291 lei, potrivit declaraţiei de avere de pe site-ul ANI.
Dintr-o declaraţie de avere din mai 2008, postată însă pe site-ul Camerei Deputaţilor şi nu pe cel al ANI, reiese că a fost retribuit pentru funcţia de consilier la cancelaria lui Bogdan Olteanu cu suma de 13.264 lei, iar de la Institutul Romån de Training a încasat 9.444 lei, drepturi de autor, şi de la Academia de Advocacy - 1.004 lei, tot drepturi de autor“.
Aşadar, distinsul „civil“ Vrabie ridica o căruţă de bani profesând nimic, vorbind despre nimic, până când îl activează „ai lui“ pentru a-şi ridica vocea şi a cârâi pe la colţuri, ba în numele societăţii civile, ba de pe post de „integru“, cu o ipocrizie şi o nesimţire a imposturii fără egal, specifică unei pletore mizere răsărită din te miri ce unghere ale democraturii dâmboviţene. Culmea neobrăzării, acest neica nimeni care nu a scris nimic în viaţa lui, expert în nimic, îşi mai dă cu părerea şi despre jurnalism, comentând în penibila sa ciocofoneală trimisă ONG-urilor GRIVCO-FNI pe marginea materialului-bombă apărut în „Curentul“, cum că lui nu i se pare că aşa ceva se numeşte jurnalism. Tembelul frustrat numeşte bomba de presă a Danei Iliescu „întâmplare tristă“ şi-şi încheie răvaşul penibil cu formula „cu foarte mare tristeţe“.
Tristule, lasă-ne... Cât despre Dana Iliescu, n-ai tu şanse să te apropii de ea, oricât ai ciripi şi-ai da din aripioare.

Vrabie - acuzat că a sprijinit sustragerea unor documente de la ANI

Codru Vrabie se află şi în vizorul DIICOT, pe numele său existând o plângere penală în care este acuzat că „a determinat şi sprijinit sustragerea de către personalul ANI de documente şi/sau informaţii aferente activităţii instituţiei şi la care aveau acces prin prisma atribuţiilor de serviciu ale fiecăruia“. Potrivit plângerii penale făcute de către conducerea ANI, Codru Vrabie, „prevalându-se de posibilitatea acordării certificatelor de avertizor în interes public conform dispoziţiilor Legii 571/2004 şi explicându-le care dintre înscrisuri ar putea avea relevanţă probatorie, a creat impresia acestor persoane că nu vor fi trase la răspundere pentru faptele lor, în demersul comun împotriva conducerii ANI“. Persoanele în cauză, Burciu Fănel, Fluture Carmen şi Andreea Ilie, crezând că sunt acoperiţi de certificatele de avertizori au sustras diferite documente cu caracter confidenţial de la ANI, motiv pentru care, în luna octombrie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus începerea urmăririi penale faţă de Burciu Fănel şi Fluture Carmen. Documentele sustrase de angajaţii ANI aflaţi acum sub urmărire penală se presupune că au ajuns chiar la Codru Vrabie, care i-a instigat pe angajaţii Agenţiei să le scoată ilegal din instituţie.

Sever Voinescu: Unele ONG-uri nu mai au nicio legătură cu civismul


Organizaţiile nonguvernamentale care au cerut instanţei să anuleze referendumul privind Parlamentul unicameral practică „în mod suspect un discurs politic“, a declarat, la RFI, purtătorul de cuvånt al lui Traian Băsescu în campania electorală, Sever Voinescu.
„Cred că nu au dreptate. Eu am sesizat de ceva vreme că aceste organizaţii neguvernamentale - în mod suspect după părerea mea - practică un discurs politic, în plină campanie electorală. Asta înseamnă mai exact că aceste organizaţii neguvernamentale practică în spaţiul public, în campanie electorală exact pånă la identitate discursul unuia dintre candidaţi, e vorba de discursul domnului Mircea Geoană. Domnia sa ne tot vinde gogoşile astea cu fraudarea alegerilor şi aşa mai departe“, a afirmat Sever Voinescu.
Sever Voinescu a ţinut să îşi exprime nemulţumirea pentru faptul că ONG-urile nu se ocupă de altceva: „Sunt un pic întristat de faptul că organizaţii neguvernamentale - care în general trebuie să militeze pentru civism, pentru acţiune şi implicare civică, iată, în această situaţie, în loc să se implice în dezbatere, aşa cum ar fi normal şi să pledeze, şi să explice care ar fi soluţia cea mai bună, Parlament unicameral sau bicameral şi aşa mai departe - aleg o cale destul de dură, aceea de a interzice practic poporului romån exprimarea suveranităţii sale“. - George Roncea, Curentul

joi, 12 noiembrie 2009

Victor Roncea: Santajul Chirieac-Rosca la seful ANI - Episodul 2 (Curentul)


 Reproduc, mai jos, materialul publicat de Victor Roncea în cotidianul Curentul referitor la şantajul practicat de derbedeii de presă Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac asupra şefului ANI. Deocamdată nu am nimic de adăugat faţă de ceea ce a scris colegul Roncea.

Scandalul afacerii de şantaj Chirieac-Roşca la şeful ANI e departe de a se încheia. Suntem, de fapt, doar la început. Ne ajută foarte mult şi deontologii, şi deontoloagele de servicii de la trusturile mogulilor Voiculescu-Vîntu, navetiste de pe centura presei, cu sau fără silicoane, şi, în primul rånd, chiar „jurnalistul-Motorola“, îndepărtat ca o măsea stricată, rånd pe rånd, de la „Adevărul“, „Gåndul“, Pro TV şi, acum, şi de la TVR. Desigur, pentru „profesionalismul“ şi „înalta sa moralitate“, demonstrate prin zecile de milioane de euro scurse în firmele sale administrate de două bunicuţe, dintre care una chiar mămica sa. Dar Chirieac are de unde să-şi mai primească tainul: de la televiziunile „dracilor - Vîntu şi Roşca“ plus Voiculescu, după cum singur recunoaşte în noul dialog halucinant pe care îl prezentăm, în exclusivitate, în ziarul „Curentul“ de azi. Pentru că ediţia de ieri a fost sabotată temporar printr-un atac cibernetic, avem rugămintea către ziariştii liberi online, ai blogurilor independente, să răspåndească şi înregistrările de azi, pentru a distruge complet eşafodul dictaturii media a mogulilor. De altfel, ziarul „Curentul“, postul B1TV, blogării şi sutele de mii de cititori şi telespectatori revoltaţi au silit azi posturile mogulilor anti-Băsescu, Realitatea TV şi Antena 3, să spargă Omerta, deşi în stilul lor caracteristic, plin de dezinformare şi manipulare perversă. Minciunile personajelor desprinse dintr-un film mafiot, care se recomandă „ziarişti“, ne-au silit să amånăm pentru måine dezvăluirea legată de acuzaţia că Geoană fură banii de campanie ai PSD.

În episodul de azi al serialului „Clanul şantajiştilor“, vom demonstra cum intermediarul Afacerii Snagov, care a declarat ieri că „s-a nimerit întâmplător“ pe la masa de la restaurantul El Capitano de pe Snagov, este, de fapt, chiar artizan al pre-şantajului. „Nici măcar n-am ştiut ce s-a discutat la masă“, afirma ca o fată mare Bogdănel Chirieac, la emisiunea „Naşul“ de la postul B1 TV. Ei bine, noile dovezi pe care le prezentăm azi, în scris şi audio, ne arată că, încă de la rularea maşinii spre Snagov, Chirieac a aruncat zarurile: „Pizda aceea i-a dat lui Roşca două chestii olografe“. Este vorba de o fostă secretară la ANI plasată - după cum s-a spus deja -, ca într-un scenariu de film mafiot, pe sub biroul şefului Agenţiei, Cătălin Macovei, pentru a... aduna hârtiile găsite pe jos. Şi, deontologia întruchipată, „jurnalistul STS“, partener cu CTP şi director de ONG, continuă: „Şi că de data asta nu le-ar da, dar vrea şi el ceva la schimb, şi anume să avansezi cu dosarele lui Berceanu şi Videanu“. Am trecut de problemele amantului Chirieac cu femeile, ca să nu mai fie deranjat de ele, şi am prezentat, în şase extrase audio, cum deontologul de servicii, în manieră super-profesionistă, înainte şi după şantaj, îl presează şi terorizează psihologic pe Macovei, pentru a ceda la „schimbul de informaţii“, în „interesul public“, al „poporului“. Deşi, cel care se recomandă drept prietenul folositor al amândurora, se scapă: „Că o să le publice sau o să-i şantajeze pe Videanu, Berceanu...“, ar fi treaba lui Roşca. Bun manipulator, în emisiunea de la B1Tv, Chirieac încearcă să-l influenţeze pe Macovei, miorlăindu-se în direct: „Hai, spune, te-ai simţit şantajat, Cătăline?“. Răspunsul şefului ANI a fost fără echivoc, silind deontomogulul să bată imediat în retragere: „Da, am fost şantajat“. Organele în drept să-şi facă datoria.



CURENTUL - Santajul Chirieac-Rosca la seful ANI - Episodul 2: Terorizarea lui Macovei



Chirieac, artizanul pre-şantajului

Cătălin Macovei: Cum eşti, Bogdane?
Bogdan Chirieac: Am avut şi perioade mai bune...
CM: Aşa e, na... Cu balamucul de rigoare... Tu ce faci?
BC: Bani.
CM: E bine dacă faci şi nişte bani. Înseamnă că faci şi lucruri bune...
BC: Ai văzut tu vreodată presa să facă lucruri bune în ţara asta?
CM: Dac-o spui tu, înseamnă că e chiar nasol.
BC: Am vorbit aseară cu el (Sorin Roşca Stănescu - n. red.) despre ce ar fi vorba şi a zis că sunt două înscrisuri.
CM: Aşa.
BC: Că pizda aceea s-a dus la el, da (e vorba de o dră secretară de la ANI - n. red.), deci două chestii olografe în pula mea.
CM: Da...

Dovada şantajului de presă

BC: Şi că de data asta nu le-ar da, dar vrea şi el ceva la schimb, şi anume să avansezi cu dosarele lui Berceanu şi Videanu.
CM: Aha. Dar despre ce înscrisuri e vorba?
BC: Acum o să aflăm că dac-aş şti... Că el aseară...
CM: Înţeleg că-s chestii oficiale, nu-s amoroase.
BC: Habar nu am!
CM: Dacă-s amoroase n-are decåt să le dea.
BC: Nici n-am vrut să insist, că era Ciuvică cu ochii pe noi.
CM: Aa, v-aţi văzut „face to face“.
BC: Face to face, de ce? C-am fost aseară la emisiune cu el.
CM: De, frate, eu vreau să spună că nu mă mai uit la emisiuni, nu mai...
BC: Foarte bine faci.
CM: Îmi bag pula, m-am săturat.
BC: Foarte bine faci.
CM: Videanu şi Berceanu... Are lumea boală pe Videanu şi pe Berceanu.
BC: Aşa e...
BC: Dar ştii de ce are boală: că nu-mpart!
CM: Mănåncă singuri?
BC: Da.
CM: Nici asta nu e corect.
BC: Deci nu că fură, că de furat fură de rup.
CM: Băi, dar nu e corect.
BC: Dar nu-mpart nimic! Videanu i-a mai dat, Berceanu chiar mai puţin. I-au mai dat la campanie lui Băsescu, dar în rest nimic. Numai ei. Şi au perfectă dreptate ăştia: „Băi, du-te în pula mea“. Povestea ăsta, Victoraş Ponta, în guvern, nici la DIP-ul nu era aşa (Dan Ioan Popescu - n. red.), cåte chestii din alea nediscutate bagă Videanu. Ştii că e şedinţă de guvern marţea asta...

După şantaj, se ling rănile

BC: Şi ăştia-s prietenii tăi?
CM: Da.
BC: Mă rog.
CM: Da mă, dar asta e subţire. Mă gândesc.
BC: Trebuie mai multă grijă.
CM: Nu, ăla, creditorul e problema. Păi zicea că ce: să-i scriu eu! Doar n-am înnebunit? Asta e bluf! Îi dădea ăla... Păi îţi dai seama că dacă îi dădea astea şi-aş fi scris eu ceva, eraaaa...
(...)
CM: Să mă gåndesc pånă luni să văd care-i problema... Deci eu credeam că-i altceva, cine ştie ce. Băi, dar mă crezi că acolo eu am fost pur şi simplu martor; eu n-am avut, şi ţi-am zis după, ce circ, că ăla a făcut uråt. Bă, că să-mi dea ăla bani. Da mă, să-ţi dea banii, dar nu veni la mine, că eu am fost martor la încheiere şi mă duc oriunde şi spun că i-ai dat bani că el zicea că „ce, dom’le, nu mai recunoşti?“. Ba da, dom’le, recunosc că i-ai dat banii, dar eu n-am nicio treabă.
BC: Şi ăsta de ce nu i-a dat banii.
CM: Că dracu să-l ia. Că n-a avut de unde.
BC: Dar pentru ce, ca să cumpere un pămånt, ceva?
CM: Bogdane, sincer să fiu, nu ştiu ce e. Ăştia aveau nişte combinaţii cu terenuri între ei. Nu ştiu şi mai bine că nu ştiu.

Fezandeala: „Ce caută preşedintele ANI cu traficanţii de terenuri, în mafia imobiliară“

CM: Nu ştiu, e foarte delicată. Pånă la urmă, dacă e să scrie... Mă, omule, tu nu-nţelegi că acuma chiar n-am niciun interes să te mint pe tine: chiar nu am avut nicio treabă.
BC: Nu asta-i problema.
CM: Ştiu că nu asta-i problema, legal vorbind.
BC: Nu ai niciun fel de problemă în planul legalităţii. Problema este strict în planul imaginii în ceea ce te priveşte.
CM: Da
BC: Aia, în pula mea.
CM: Păi da, poa’ să scrie, e escroc. A escrocat, pă pula mea.
BC: A escrocat, n-a escrocat...
CM: Bogdane, dar asta vreau să spun că e o chestie de când lucram în domeniul privat. Deci nu-i acuma. E din 2007. N-aveam nicio funcţie publică.
BC: Mă gandesc că...
CM: Nici măcar garant, că dacă e s-o luăm pe... sunt martor mă, martor că s-a încheiat contractul.
BC: Deci dac-o spargem o spargem. S-o spargem măine.
CM: Păi cum s-o spargem måine?
BC: S-o dăm noi în presă. Necentrată pe tine.
CM: Mda, băi şi m-am întålnit acum vreo două luni cu el. Ăla: „ce faci?“. „Bine, ăla nu mi-a dat banii“. „Şi eu ce vrei să-ţi fac?“. S-au auzit, s-au pula mea..
BC: Deci asta-i ticăloşie groasă, månca-ţi-aş, să-i lase înscrisurile lui NAŞU’.
CM: Eu cred că nu i le-a dat lui. Cred că le-a dat prin cineva, printr-un intermediar.
BC: De unde ştii tu. Cred că NAŞU’ cånd a dat în tine, s-a dus! Că aşa se întåmplă. Dai într-unul, vine lumea singură. Nu că n-avea de unde să-l ştie pe ăsta.
CM: Păi n-avea. E un avocat de doi lei. Corect! Şi lumea atunci: uite, dom’le, că mai ştiu şi eu. Ştiu cum e, se rostogoleşte treaba.
BC: Fiindcă să-ţi spun o chestie. Dacă treaba cu gagica în planul opiniei publice n-a avut absolut nicio relevanţă, ai şi remarcat. Băi ce ticăloşi. De asta-ţi spun. Eu le gestionez în planul imaginii. Chestiunea cu banu’. Lumea-i mult mai atentă la bani.
CM: Ştiu decåt la gagici şi la...
BC: Deci asta cu gagica îţi garantez că nu ţi-a scăzut cu nimic, ba dimpotrivă. Dar asta cu banii, ce caută preşedintele ANI, cu traficanţii de terenuri, în mafia imobiliară.
CM: Bine, îţi dai seama că poate ăştia nu-s nici mafioţi, nu-s nimic. Ăla care a dat banii e avocat şi celălalt e om obişnuit. Nu sunt. Dar poate s-o bage, s-o umfle, ştii?
BC: Adică ce, tu îi bănuieşti pe ăştia de bună-credinţă. Dacă era bună-credinţă nu puneau måna pe documentele astea. Despre ce vorbim.

„PSD o să iasă să spună că cerem schimbarea preşedintelui ANI“

BC: Aia, că ai pe cineva. Chiar dacă nu te acuză pe tine direct, te acuză că nu poţi stăpåni instituţia. Eu ţi-o analizez exact aşa cum e şi chiar vreau să găsesc o soluţie să te scot din căcatul ăsta. Pe de altă parte, dacă o dă el cum vrea el, e o chestie ultra-nasoală, din cauza asta mă gåndesc să o spargem noi. Fiindcă ăştia care e, pula mea, deci PSD, o să iasă să spună că cerem schimbarea preşedintelui ANI care e amestecat în mafia imobiliară.

Prelucrarea psihologică a şefului ANI

CM: Spune-i că vreau să mă gåndesc pånă luni. Vreau să-mi analizez şi eu...
BC: Nu trebuie să-i spun nimic deocamdată.
CM: ... şansele, să pun în balanţă.
BC: Deci, dacă mă sună...
CM: Eu sunt un tip calculat. Îmi place să analizez.
BC: Pulică ăsta! Ticălosul care a dat, nu poţi să-l contactezi?
CM: Ba da, o să vorbesc cu el. Îţi dai seama că o să mă duc peste el!
BC: Dar ai o singură problemă. Tot ce-i spui îi spune lui Roşca.
CM: Cu cine, cu ăla care a dat banii.
BC: Da. Ăla te-a dat în gåt.
CM: Păi da, ăla m-a dat în gåt.
BC: Deci tot ce-i spui îi spune.
CM: Da. Şi cred că nu o să-i convină lu’ ăsta, după aia, că el ştie.
BC: Deci, opinia mea e că ăla e un ticălos sinistru cu care nu mai ai...
CM: Nici nu ar fi bine să-l contactez.
BC: Mai ales că orice-i spui o să spună „dom’le, a încercat să mă ameninţe“.
CM: Şi dăm în altele.
BC: Dăm în alte chestii, da.
CM: Pe de altă parte, să vorbesc cu ăla care a luat banii.
BC: Nu, tu nu mai ai ce să faci în cazul ăsta.
Vorbeşte la telefon.
BC: Opinia mea e că în niciun caz să-i contactezi pe cei doi. Deci singura ta chestie este că erai în domeniul privat şi în cazul unui proces vei depune ca martor.
CM: Exact.
BC: Pentru că în acest moment orice vorbire cu aceştia...
CM: Nu poate decåt să înrăutăţească situaţia.
BC: Deci dacă ăla care a dat banul... Bătråne, e asemenea calitate umană încåt a dat aceste hårtii cu tine lui Roşca. Despre ce vorbim?
CM: Îţi dai seama că...
BC: Despre ce pula mea vorbim? Îţi dai seama cu ce te confrunţi acolo? Deci absolut e ceva înspăimîntător. Şi asta-i la tine, bătråne: atacul.
CM: Pai da. Îţi dai seama că îl doare în pulă pe ăla de la care a luat bani. Că ăla e un nimeni. Bun, şi care să fie interesul lui ăla? O fi luat ceva bani?
BC: N-ai văzut ce i-o fi spus lui ăsta. Şi alte chestii, şi nu ştiu ce. S-o fi dus la Roşca că tu ai luat jumate din bani.
CM: Şi i-am dat şi scris.
BC: Aia cu scrisul a încercat el marea cu degetul să te sperie un pic, dar...
CM: Păi unde să le scriu. N-ai auzit: „te-oi fi îmbătat“. Stau prost cu băutura.
BC: A, mai poa’ să fie altceva. Mai poate fi o făcătură.
CM: E, asta ar fi nasol dacă e, dar...
BC: Dragul meu, se descoperă. Se descoperă că e o făcătură şi pe cine mai interesează.
CM: Corect. Că vorba aia, scrie la calculator textul şi semnătura mea, mare şmecherie, se scanează.
BC: Deci despre ce vorbim? Adică poate fi un set-up (înscenare, n.r.) complet. Iar în partea asta, pula mea. Asta-ţi spun, că faptul că există semnătura ta pe aia de martor şi de nu ştiu ce este suficient de..., şi-i autentică. Este suficient pentru a cauţiona şi o eventuală declaraţie a ta, falsă.
Chirieac: „Are dreptate şi Băsescu cu ticăloşia din presă“
CM: Prin care să fie grozăvii.
BC: Da, falsă!
CM: Păi ăsta-i adevărul. Ce vroiai să zic, că nu-i a mea?
BC: Bă, ce ticălos, să-mi bag pula în mă-sa, ce ticălos. Îţi spun că are dreptate şi Băsescu cu ticăloşia din presă. (Era o referire a lui Băsescu chiar la el, într-o emisiune de la TVR -
n. red.)

„Dracu’ Roşca şi fra-su Vîntu“: „O să le publice sau o să-i şantajeze pe Videanu, Berceanu...“

BC: Ştii cine îl poate bloca pe Roşca?
CM: Mm?
BC: Dar scapi de dracu, dai de fra-su: Vîntu!
CM: Şi Vîntu o să vrea acelaşi lucru.
BC: Vezi? Pula mea! Ei nici de şantaj nu poţi să-i acuzi. Nu ţi-au cerut nimic. Ţi-au cerut să-ţi faci datoria.
CM: (Råde) Păi da, dar mi-a cerut să-i dau lui cum ar veni.
BC: Ca ziarist, să-i dai lui ca să publice, că neavånd raportul ăsta ţi-a cerut să-i dai informaţii ca să le publice. Acum, ca să le publice sau să-i şantajeze pe Videanu, Berceanu...
CM: Asta nu mai ştiu.
BC: Dar oficial (oficial însemnånd la EL CAPITANO - n. red.) ţi-a cerut ca să dai acte să le publice. Pentru „interesul public“, pentru „a salva ţara“.
CM pufneşte.
(Victor Roncea, Curentul)

miercuri, 11 noiembrie 2009

Afacerile "speciale" ale tonomatului Bogdan Chirieac


În urmă cu doi ani, înainte de a fi exclus din mass-media controlate de moguli, am avut posibilitatea să public două materiale de presă despre Bogdan Chirieac. Acest derbedeu de presă, implicat recent în şantajarea unui înalt demnitar al statului, a dezvoltat afaceri  de zeci de milioane de euro alimentate de la buget. Nu se ştie, spre exemplu, dacă şi el a folosit, sau nu, şantajul, pentru a ajunge să pună mâna pe contractele cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, dar din ultimele dezvăluiri referitoare la întâlnirea cu şeful ANI, de la restaurantul El Capitan, rezultă cel puţin că aprobă această practică de tip mafiot. Pentru cei care nu ştiu cine este Bogdan Chirieac, un individ care şi-a făcut "numărul" în cârdăşie cu un alt derbedeu de presă, CT Popescu, prezint mai jos cele două articole documentate riguros şi publicate într-un cotidian care avea să fie închis, practic, de mafiotul (Marius Locic) care-l patrona, două luni mai târziu.


Înainte de asta trebuie făcute nişte scurte consideraţii tehnice. Mitul jurnaliştilor de televizor este o mare intoxicare mass media. 99% dintre "jurnaliştii" care apar la televizor sunt nişte impostori! Un jurnalist adevărat, de presă scrisă, nu apare pe micul ecran decât dacă prezenţa sa este absolut necesară pentru clarificarea unei situaţii extreme. Nu mai vorbim despre jurnalistul de investigaţii care, odată apărut la televizor, nu-şi mai poate face meseria deoarece va exista riscul să fie oricând recunoscut de cei pe care îi investighează. Prin urmare, din perspectiva acestei meserii, apariţia la tv. este o abdicare de la principiile de bază ale jurnalismului de investigaţii. Asta înseamnă că toţi cei care sunt surprinşi spunând palavre la tv., dar afirmă că sunt jurnalişti de investigaţii, sunt, cum spuneam mai sus, impostori. Consideraţiile au fost necesare pentru a explica de ce indivizi precum Chirieac, Popescu sau alţii de aceeaşi teapă au ajuns să fie "apreciaţi", chipurile, de bizonii pe care au avut grijă să-i manipuleze ani de-a rândul.

Iată ce scriam eu, în 2007, despre Bogdan Chirieac şi despre incompatibilitatea dintre calitatea sa de ziarist şi aceea de om de afaceri de succes:


1. SCRIITORII TELECOMUNICAŢIILOR SPECIALE


Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a acordat, în 2006, fără licitaţie, contracte de zeci de milioane de euro unor firme „de apartament“ controlate de jurnalistul Bogdan Chirieac sau de consilierul prezidenţial Daniel Moldoveanu.
Un cotidian central al dezvăluit, ieri, implicarea ziaristului Bogdan Chirieac într-o afacere dubioasă, de zeci de milioane de euro, cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS). Profitul înregistrat, anul trecut, de pe urma afacerilor vizate, a fost de peste cinci milioane de euro. Bani frumoşi nu numai pentru un ziarist, dar şi pentru un potent om de afaceri.
Dacă Chirieac era un simplu om de afaceri, dezvăluirea ar fi trecut neobservată. El însă este un cunoscut formator de opinie şi, prin intermediul presei, poate influenţa decizii politice la cel mai înalt nivel. Prin urmare, descoperim aici o crasă incompatibilitate morală între cele două feţe ale ziaristului de la „Gândul“. De ziarist şi de om de afaceri. Asta cu toate că şeful său, Cristian Tudor Popescu, se face că nu pricepe unde e ciudăţenia.
Şeful Clubului Român de Presă, tovarăş şi el cu Chirieac în câteva firme, are toate motivele să-şi acopere colegul ziarist, cum a făcut-o şi atunci când a aflat că acelaşi Chirieac, dăduse cu subsemnatul la Securitate pe vremea în care era un simplu ghid turistic. Dezvăluirea privind relaţia specială a firmei lui Chirieac cu STS, mai ales datorită modului prin care această firmă a fost favorizată este, cu atât mai mult, un semnal de alarmă cu privire la un posibil trafic de influenţă făcut pe lângă instituţia condusă de generalul maior Marcel Opriş.



Cum vom vedea, însă, mai jos, STS-ul condus de generalul Opriş (foto stânga) nu se află la prima afacere încheiată cu o firmă controlată direct sau din umbră de un nume sonor al scenei publice româneşti, el fiind recidivist în acordarea unor contracte de milioane de euro prin negociere cu o singură sursă, sau chiar în urma unor licitaţii.

Concret, „Evenimentul zilei“ a publicat, ieri, sub titlul „Tunurile lui Chirieac“ (semnat Mihai Munteanu) modul în care firma Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţ ii SRL (CSR) a beneficiat de contracte de aproximativ 24 milioane de euro, mare parte din ele fiind obţinute prin încredinţare directă, deci fără licitaţie, de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Panamaua pusă la cale de ziaristul-afacerist Chirieac este demontată piesă cu piesă.

Pentru a beneficia de contractele cu STS, dar şi cu alte instituţii bugetare - cheia reuşitei în afaceri - Chirieac a preluat o firmă care mergea mai mult în pierdere, de la acţionari la fel de dubioşi ca şi el. Este vorba de societatea CSR în care ziaristul de la „Adevărul“ (la acea dată) a devenit asociat. Ca măsură de precauţie, pentru a evita indiscreţ ia confraţilor, şi-a asigurat 34% din societate prin intermediul mamei sale, Doina Chirieac, pe care a plasat-o la înaintare.

Aşa se face că, la vedere, firma care avea să sugă zeci de milioane de euro de la STS aparţinea, în scripte unor bătrâne de 68 de ani (Doina Chirieac), respectiv 76 de ani (Gheorghiu Elvira). Modelul fusese deja patentat de amicul lui Chirieac, Adrian Năstase cu celebra „mătuşă Tamara“. Garnisită cu cele două bătrâne, firma fostului ghid turistic Chirieac a devenit rapid unicul distribuitor autorizat, din România, al echipamentelor de radiocomunicaţii produse de Motorola, favor obţinut de la „Motorola Israel“ Ltd. Deloc întâmplător, unul dintre administratorii CSR avea să fie, în 2004-2005, Petrişor Peiu, fost consilier personal al premierului Năstase. Mai departe, totul a decurs normal, ziaristul Chirieac având suficiente atuuri pentru a prelua, pe bandă rulantă, milioanele de euro de la STS.

Afacerea TETRA - Chirieac
Cum Serviciul de Telecomunicaţii Speciale plănuise deja dezvoltarea reţelei naţionale de radiocomunicaţii mobile (din cadrul sistemului TETRA), a căutat special, spune ziaristul de la „Evenimentul zilei“, firma lui Bogdan Chirieac pentru a-i încredinţa câteva contracte de achiziţie echipamente Motorola. Numai în doi ani, 2006 şi 2007, între cei doi parteneri (STS şi CSR) au fost încheiate opt contracte ce totalizează 24 milioane de euro. „Cinci dintre aceste contracte s-au parafat după ce serviciul special a consultat doar o singură ofertă: a firmei lui Chirieac“, dezvăluie „Evenimentul zilei“.

Evident, contractele fără licitaţie au însumat peste 20 de milioane de euro. Profiturile firmei, după implicarea directă a lui Chirieac, au crescut rapid, ele fiind, în 2005, de 1,7 milioane de euro, iar în 2006, de 5,1 milioane de euro, bani imposibil de obţinut din prestaţia exclusivă de ziarist sau analist politic. Iată însă că, prin îmbinarea ziaristicii cu afacerile, se pot obţine profituri mai mari decât din, să spunem, afaceri cu armament sau bomboane Kojak. Mariajul dintre STS şi firma lui Chirieac ridică, evident, mari semne de întrebare cu privire la moralitatea, sau, de ce nu?, legalitatea acestei asocieri contractuale. Aceasta deoarece STS ar fi avut, conform sursei citate, alternativa încheierii contractelor direct cu firma-mamă Motorola, şi nu cu distribuitorul din România, alternativă posibilă datorită faptului că STS mai încheiase un astfel de contract cu firma americană, fără cooptarea intermediarului român.

Legătura Chirieac-Călin este întărită prin 3A
Acţionarii de faţadă ai firmei Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii SRl sunt, azi, bătrânele Doina Chirieac (34%), mama lui Bogdan, şi Gheorghiu Elvira (66%), soacra unui anume Ştefan Călin. După boom-ul financiar consemnat în urma afacerilor cu statul, via STS, cei doi păpuşari au mai înfiinţat, în urmă cu două luni, în sistem fifty-fifty, încă o societate. De această dată cei doi apar la vedere, cu numele de scenă. Firma se numeşte „3A Unic Business SRL“ şi are sediul în strada Alexandru Constantinescu nr.51, etaj 1, sector 1 Bucureşti, iar ca obiect de activitate „cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobiliare proprii“; administratorul societă- ţii este un anume Corneliu Mircea Dumitrescu.

CT Popescu şi Bogdan Chirieac sunt tovarăşi de afaceri
Şeful de la „Gândul“ al lui Bogdan Chirieac, Cristian Tudor Popescu, este asociat în două dintre afacerile lui

Bogdan Chirieac, alături de alţi ziarişti productivi, sub aspectul afacerilor, din fosta redacţie de la „Adevărul“. Banii câştigaţi de pe urma presei au fost bine investiţi de productivii ziarişti în firmele „Theodora Consulting“ SRL şi „Crucişătorul“ SA (editorul ziarului „Gândul“). Astfel, în prima dintre firme, Bogdan Chiriac este asociat cu Adrian Ursu (19,5%), Cristian Tudor Popescu (19,5%), Lelia Munteanu (19,5%) şi Marius Niţu (2%). În „Crucişătorul“, Chirieac îi are ca tovarăşi pe Adrian Ursu (6%), Lelia Munteanu (6%), Cristian Tudor Popescu (14%), precum şi pe Adrian Sârbu, prin Publimedia Internaţional (68%). În paralel, acelaşi Chirieac a mai înfiinţat şi societatea „Media Consult“ SRL, în care deţine 50% din acţiuni, restul aparţinând lui Eugeniu Cristescu, nume ce aminteşte izbitor de cel al şefului Serviciului Special de Informaţii din anii ’40. Conform unei estimări a averii lui Chirieac, făcute de „Săptămâna Financiară“, acesta deţinea, anul trecut, dincolo de acţiunile din firme, o vilă în Mogoşoaia, estimată la maximum 700.000 de euro, un apartament în strada Popa Savu, din Bucureşti, în valoare de 300.000 de euro, un autoturism de teren Toyota RAV4 şi conturi în bănci de 200.000 de euro. Având în vedere numai profitul obţinut anul trecut de firma CSR, lui Chirieac i-au intrat în buzunar exact 1,734 mlioane de euro. Şi asta e doar profitul din afacerea cu STS.

Chirieac şi senatorul „slănină“

Numele lui Bogdan Chirieac a mai fost implicat şi în alte afaceri dubioase semnalate, la vremea lor, de presă. Astfel, dacă acum şi-a trimis la înaintare mama de 68 de ani, în urmă cu câţiva ani el şi-a plasat soţia într-o afacere pe relaţia cu senatorul PSD, Aristide Roibu (foto stânga). Colegul Ovidiu Zară dezvăluia, atunci, o reţea de interese financiare construită pe fondurile primite de Roibu, prin societatea Omega Prodinvest. Firma avea ca acţionari societatea elveţiană Wellinvest, pe Aristide Roibu, soţia şi fiul, iar ca administrator pe senatorul PSD. Conform sursei citate, Aristide Roibu ar fi cheltuit sume imense de bani, din conturile acţionarului elveţian, pentru deplasări externe personale sau ale unora dintre apropiaţii săi politici şi din presă. Printre fericiţii „excursionişi“ au fost soţia lui Roibu, fiul său (n.r. - director financiar la firmele Omega), Dan Ovidiu Marţian (baiatul lui Dan Martian), Leontina Ilie (soţia ministrului de atunci al Apelor si Mediului), „precum şi soţia unui celebru editorialist (angajată de Roibu la una din firmele Omega - e vorba despre soţia lui Cristian Tudor Popescu)“. De asemenea, conform materialului apărut în ziarul „Evenimentul zilei“, „prin Omega Imobiliara, Roibu a dat firmei MOTTO TGV SRL, lucrări valorând 2,7 miliarde lei“. Întrebat dacă nu cumva la acea firmă este asociată şi soţia unui cunoscut şi telegenic ziarist (Bogdan Chiriac, naşul de cununie al băiatului lui Aristide Roibu) de la acelaşi cotidian central «Adevărul» ca şi editorialistul de mai sus (Cristian Tudor Popescu), iar familia respectivă i-a cununat fiul, Roibu a răspuns: „Nu, domnule, nu-i neam cu mine de niciun fel. Ce naşi, fini? Naşi, fini, ce? Hai, dom’e, asta-i băşcălie!“. La capitolul „cadouri“ poate figura vânzarea de la Omega a unui Espero GLX cu... 10,7 milioane lei (inclusiv TVA), către Leontina Ilie. Maşina, neachitată la Omega, a „păpat“ înainte de vânzare îmbunătăţiri de 20 milioane lei“.

STS recidivează
Cum spuneam, STS nu se află însă la prima „abatere“ în preferinţele pentru intermediarii aflaţi, ce coincidenţă!, exact acolo unde se acordă contractele fără licitaţie. Şi, tot coincidenţă!, intermediarii sunt nume sonore din viaţa publică românească. Astfel, tot în 2006, STS a mai încheiat un astfel de contract cu o firmă controlată de consilierul prezidenţial şi şeful Comunităţii Naţionale de Informaţii, Daniel Moldoveanu. Firma se numeşte „Total Systems Communications“ SRL (TSC), iar Daniel Moldoveanu deţinea aici 98% din capitalul social. În iulie 2006, STS a atribuit acestei societăţi un contract de livrare echipamente electrice în valoare de un milion de euro (aproximativ 33 miliarde lei vechi). Şi în acest caz, modul de atribuire a fost prin negociere cu o singură sursă. Afacerea dintre STS şi Moldoveanu este şi ea dubioasă câtă vreme firma agreată de serviciul (STS), aflat sub controlul CSAT, aparţine ea însăşi unui demnitar cu atribuţii în securitatea naţională, Moldoveanu fiind secretar de stat şi şef al Oficiului de Informaţii Integrate din cadrul Comunităţii Naţionale de Informaţii. Cazul a reprezentat, cu siguranţă, un flagrant conflict de interese, trecut însă cu vederea de şeful STS sau de alte instituţii cu atribuţii de control. Justificarea celor implicaţi atunci în afacere a fost asemănătoare celei a lui Chirieac. Firma TSC era unic distribuitor în România al echipamentelor de care STS avea nevoie (sisteme de multiplexoare/demultiplexoare semnal optic), acestea fiind produse de compania canadiană Evertz. Când am publicat datele acestei afaceri, într-un alt cotidian central, şi am cerut poziţia STS, am fost convins de bunacredinţă a generalului Marcel Opriş, care a încercat să-mi demonstreze că licitaţia a fost perfect legală, cu atât mai mult cu cât relaţia cu firma lui Moldoveanu era mai veche, încă de pe vremea în care acesta nu era consilier prezidenţial. Daniel Moldoveanu a afirmat şi el, în urmă cu câteva luni, că nu s-a implicat în administrarea firmei, el fiind doar acţionar. Mai mult, pentru a îndepărta conflictul flagrant de interese ce decurge din această relaţie contractuală, Moldoveanu a cesionat acţiunile firmei către administratorul societăţ ii, Vergil Ghiţă. Afacerea dintre STS şi firma „Total Systems Communications“ SRL a mai dezvăluit atunci şi o altă incompatibilitate. Asociatul lui Moldoveanu în firma TSC, Daniel Gruia, era şi el un nume sonor al politicii de partid şi de stat, el fiind consilier personal al ministrului Comunicaţ iilor şi Tehnologiei Informaţiilor, Nagy Zsolt. Cum se ştie, şeful lui Gruia avea să intre ulterior în atenţia DNA fiind cercetat penal pentru implicare în scandalul spionilor. Cum se poate constata, cele două afaceri ce poartă marca STS (şi milioanele de euro de la bugetul de stat), seamănă ca două picături de apă: ambele sunt atribuite, fără licitaţie, unor persoane influente. Prin urmare, coincidenţa este extrem de ţipătoare şi, cum spuneam, atrage mari semne de întrebare cu privire la interesele aflate în joc, fie din partea STS, fie a persoanelor direct implicate şi aflate pe buza traficului de influenţă.


Prin firma Medist SA, Sebastian Vlădescu a periat dinţii STS 


O a treia afacere cu cântec a STS a fost încheiată în 2005 cu firma unei alte persoane suficient de vizibile în plan guvernamental, Sebastian Vlădescu. Este vorba despre celebra firmă „Medist“ SA, controlată atunci de Vlădescu, prin soţia sa, Carmen. Firma a avut, de-a lungul anilor, contracte privilegiate cu instituţiile statului, afaceri care i-au adus profituri uriaşe celui care avea să devină ministrul Finanţelor în Guvernul Tăriceanu. Referitor la relaţia cu STS, ea a constat în încheierea unui contract, este drept, în valoare de doar 6,5 miliarde lei, pentru furnizarea de aparatură medicală destinată dotării cabinetelor stomatologice. Pentru ca incompatibilitatea să nu fie flagrantă, contractul a fost atribuit însă în urma unei licitaţii cu trei ofertanţi, câştigătorul fiind cel firesc, adică „firma soţiei“ ministrului Vlădescu.

Afacerile suspecte ale ziaristului Bogdan Chirieac cu Serviciul de Telecomunicaţ ii Speciale ridică mari semne de întrebare cu privire la adevăratele interese ale acestuia. Cum se răsfrâng aceste interese private în activitatea cotidiană din presă a afaceristului, este o chestiune ce ţine de interpretarea posibilelor acţiuni de lobby făcute de-a lungul ultimilor ani de către ziaristul în cauză. Dacă au existat sau nu astfel de „influenţe“, asta este o întrebare la care, deocamdată, nu poate răspunde nimeni. Preşedintele Clubului Român de Presă este Cristian Tudor Popescu, asociat în presă şi afaceri cu Chirieac, deci prea ocupat pentru a putea da un răspuns obiectiv.
(Dan Badea, 09 Noiembrie 2007, Interesul Public)


2. PENIŢELE MOTOROLA



Jurnalistul Bogdan Chirieac, de la „Gândul“, s-a folosit de presă pentru prosperitatea în afaceri
Ziaristul Bogdan Chirieac a încurcat atât de grosier presa cu afacerile încât o să-i fie destul de greu să-şi mai recupereze credibilitatea necesară pentru a-şi promova afacerile. Pentru că, în cazul său, aceasta a fost cheia de la casa cu bani: poziţia influentă din presă a fost abil folosită pentru accesul la contracte de zeci de milioane de euro cu statul român.


Vom demonstra, astăzi, pe baza unei scurte analize a activităţii publicistice a lui Chirieac, faptul că el a încercat din greu să influenţeze opinia publică, prin vârful peniţei, vizavi de unul dintre rivalii „Motorola“, compania care încredinţase firmei acestuia exclusivitatea distribuţiei în România a echipamentelor sale de radiocomunicaţii. Concurentul Motorola, pus la index de ziaristul Chirieac, în tandem cu unii dintre colegii săi de la „Gândul“ ,dar şi de la alte publicaţii centrale, este concernul european EADS.


Cum ziaristul de la „Gândul“ se afla într-un flagrant conflict de interese între statutul de ziarist şi cel de om de afaceri, ne vom ocupa doar de cazul său, ceilalţi confraţi care au abordat subiectul fiind, până la proba contrarie, ziarişti interesaţi de informarea corectă a opiniei publice. Particularitatea „cazului Chirieac“ este dată de dubla sa calitate - ziarist şi om de afaceri - dovedită recent de „Evenimentul zilei“ prin dezvăluirea implică rii sale în preluarea de la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, fără licitaţie, a unor contracte în valoare de peste 20 de milioane de euro, alte milioane de euro adăugându-se ulterior pe principiul bulgărelui de zăpadă.


Cum am prezentat deja, în numărul de ieri, al cotidianului „Interesul Public“, profiturile pe anul trecut ale firmei în care este implicat Bogdan Chirieac, Centrul pentru Servicii de Radiocomunicaţii SRL (CSR), i-au adus acestuia aproape două milioane de euro. Şi asta doar pentru că s-a interpus, ca intermediar, între compania Motorola şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, pentru livrarea unor echipamente de radiocomunicaţii produse de firma americană. Statutul de intermediar obţinut nu era posibil, Chirieac nefiind specialist în radiocomunicaţii, decât datorită poziţiei deţinute de el în presa centrală.

Aşadar, compania Motorola a considerat util să folosească numele Bogdan Chirieac pentru a-şi promova mai bine produsele în România. Până aici, nu este nimic ilegal. Fiecare face ce vrea, cu numele său. Conflictul de interese apare însă în momentul în care ziaristul Chirieac începe să mâzgălească hârtia de ziar, sau să zgârie urechea telespectatorilor, cu opiniile sale referitoare la firma pe care o reprezintă, sau la concurenţii acesteia. Adică în momentul în care foloseş te presa pentru a-şi promova afacerea. Ceea ce, cum vom demonstra mai jos, s-a şi produs.


Am ales, ca exemplu de studiu, cazul conflictului EADS - Motorola. Faptul că Motorola şi EADS sunt concurenţi pe piaţa echipamentelor de radiocomunicaţii nu mai trebuie demonstrat. Mai mult, presa a arătat deja că echipamentele contractate de STS prin firma lui Chirieac, necesare dezvoltării sistemului de radiocomunicaţii TETRA, erau produse şi de EADS numai că nu corespundeau, probabil, cerinţelor părţii române.

Subiectul a fost abordat frontal chiar de Bogdan Chirieac, deşi asta nu făcea parte din atribuţiile sale de serviciu de la ziarul „Gândul“. Pare aberant să-i ceri, unui comentator de politică externă, să scrie despre echipamente de radiocomunicaţii sau sisteme digitale de comunicaţii radio mobile şi de date. Numai că analistul Bogdan Chirieac a parcurs rapid tema radiocomunicaţiilor, după ce a devenit acţionar la CSR şi a început să scrie. Aşa a produs, după ce a parafat contractul cu Motorola, mai multe texte în care concernul EADS devenea simbolul corupţiei europene, răul relelor, bau-baul imperialist.

La operaţiunea împotriva concurentului Motorola a pus umărul, cu vârf şi îndesat, cum vom vedea mai jos, inclusiv Cristian Tudor Popescu, şeful Clubului Român de Presă. Ziarist de birou, CTP nu a avut vreme să investigheze personal adevărul celor scrise de Chirieac şi a pră- vălit mormane de epitete, în stilul cunoscut, peste cocoaşa EADS.


„EADS a vrut să ne integreze în Africa“ - se tânguia Bogdan Chirieac
Revenind la ziaristul-afacerist Chirieac, prezentăm mai jos un fragment dintr-unul din textele în care personajul execută public firma concurentă celei de la care-şi încasa profiturile. Referindu-se la contractul de securizare a frontierei de stat a României, în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, Chirieac radiografiază la sânge această afacere făcută de Guvernul Năstase cu EADS.

Iată ce spune el, în articolul apărut în cotidianul „Gândul“, pe 15 noiembrie 2005: „Din nefericire, în contact cu Bucureştiul, EADS s-a comportat ca si cum ar fi trebuit să securizeze nu frontiera Europei cu fostul spaţiu sovietic, ci pe cea dintre Ghana şi Togo. Preţul contractului a fost stabilit rotund, pentru început, la 1 miliard de euro. În schimbul lor, românii urmau să primească mărgele colorate. Tehnologia de comunicaţii propusă - Tetrapol - este nestandardizată de autoritaţile de resort din Europa - ETSI. Preţul era însă absurd de mare. Ar fi fost ca şi cum, în ziua de astăzi, s-ar fi livrat românilor televizoare alb-negru cu lămpi, dar la preţul plasmelor color ultramoderne. EADS ştia bine ce face. Compania era singurul producător de Tetrapol. Dacă România nu ar fi preluat sistemul, fabrica s-ar fi închis. (Fapt care, astăzi, s-a şi întĺmplat). În acelaşi timp, EADS fiind unic producător, Guvernul Năstase a avut un bun motiv pentru a adopta formal încredinţarea directă în dauna licitaţiei. Nu doar tehnologic existau hibe. Algoritmii de criptare sau codurile de acces la sateliţi se aflau la EADS şi nu la autorităţile române. Apoi, cu tot miliardul care se cerea, era securizată doar o mică parte a frontierei. Pentru restul, trebuiau alte miliarde. Când noul ministru de Interne, Vasile Blaga, s-a dus la Bruxelles la începutul acestui an, a constatat că Europa nu se suprapune cu EADS-ul. Astfel, datorită faptului că s-a ales tehnologia Tetrapol şi că nu fusese o licitaţie, 450 milioane euro, bani Phare pregătiţi special pentru ţara noastră de UE, nu mai puteau fi acordaţi“.

Critica dură adusă EADS, din textul de mai sus, făcută de afaceristul ascuns în haina ziaristului Chirieac, este un exemplu concret de influenţare a opiniei publice în sensul dorit de sforar. Autorul articolului băgă însă şi fitile, de genul celor din revistele de scandal, reamintind de anumite acuzaţii făcute de presă, dar nedovedite vreodată, cu privire la comisioanele plătite de EADS: „Presa franceză şi cea germană au relatat că un prim comision de 20 milioane de euro ar fi fost achitat de EADS în contractul de securizare a frontierei. Fireşte, nu s-a putut dovedi nimic. Unii vorbesc că ar fi fost bani pentru campania electorală a lui Gerhard Schroeder, cu care Guvernul Năstase avea relaţii preferenţ iale. Nu se va investiga niciodată. Astăzi, pe cale să devină cancelar al Germaniei este dna Angela Merkel, elevă a legendarului Helmut Kohl, Unificatorul. Nici el nu a fost anchetat de Guvernul Schroeder pentru finanţări ilegale de campanii electorale“.

„Integrarea europeană a corupţiei româneşti“
Pe 20 iunie 2006, în plin proces de îmbogăţire de pe urma relaţiei speciale cu Motorola, dar şi cu STS, Bogdan Chirieac găseşte oportun să mai tragă o copită peste botul concernului EADS, pornind de la scandalul listelor din afacerea Clearstream. Iată un fragment din forma scrisă a gândurilor lui Bogdan Chirieac, apărută în ziarul „Gândul“ din 20 iunie 2006: „Scandalul EADS a dezvăluit şpaga din afacerea Clearstream, dar şi afacerile de la bursă cu acţiunile companiei. Anul trecut, publicaţia «Le Point» dezvăluia plata de catre EADS a unui comision de 25 de milioane de euro pentru contractul atribuit fără licitaţie pentru securizarea frontierei de stat a României. Atunci, afacerea s-a îngropat, dar cutremurul actual din EADS poate redeschide şi acest capitol.

În Franţa, însuşi preşedintele Chirac, altminteri un mare prieten al României, aşteaptă cu emoţie terminarea mandatului prezidenţial, când justiţia îşi va relua cursul, el trebuind să facă faţă acuzaţiilor de mare corupţie din perioada când era primar al Parisului“. Se poate observa, din scurtul fragment de mai sus, îngrijorarea care l-a cuprins pe reprezentantul Motorola cu privire la posibilitatea ca intermediarii din afacerea securizării frontierei României să scape nepedepsiţi. Evident, se observă din nou preluarea unor zvonuri, referitoare la dimensiunea „comisionului“ plătit de EADS, zvonuri apărute într-un cotidian de limbă franceză.

Cu două săptămâni înainte de apariţia atacului de mai sus, Bogdan Chirieac mai plasase, într-un alt material („America - o ţară din Lumea a treia“), o scurtă înjurătură la adresa EADS. Iată forma acelei scurte, dar concludente „informaţii“, plasate în fruntea unui şir de cazuri de şpagă din Europa: „Concernul EADS a plătit şpagă ce pare să fi ajuns până la preşedintele ţării (...)“ - decreta, sigur pe el, Chirieac. Se poate observa totuşi faptul că termenul „şpagă“ este folosit suspect de des în textele lui Chirieac, semn că analiştii de politică externă sunt şi ei conectaţi la terminologia infracţională, cum, la fel, se poate observa că ziaristul îşi argumentează destul de des afirmaţiile prin intermediul zvonurilor.

C.T. Popescu ridică mingea la fileul lui Chirieac
Directorul ziarului „Gândul“, deci şeful editorial al lui Bogdan Chirieac, a atacat şi el, cu mânie proletară specifică, afacerea EADS, chiar înaintea lui Bogdan Chirieac. Astfel, pe 1 noiembrie 2005, deci cu două săptămâni înaintea materialului „EADS a vrut să ne integreze în Africa“, Cristian Tudor Popescu, deranjat că ambasadorul britanic Quinton Quayle a mutat ţinta anticorupţie de pe „rechini“ pe „crocodili“, a publicat editorialul „Integrarea în boala comună“. Şi voi sunteţi şpăgari, e noua revelaţie a lui CTP.

Unul dintre exemplele date de şeful lui Chirieac este chiar EADS, fapt care i-a ridicat nepermis de elegant mingea la fileu lui Bogdan Chirieac, afaceristul acoperit din redacţia „Gândul“. Iată ce spunea atunci şeful Clubului Român de Presă: „Profund mişcată de ancheta amărâţilor de la organizaţia falimentară ONU, Daimler Chrysler zice că e o firmă prea mare ca să ţină socoteală la peanuts money - şpăgi de câteva mii de dolari.

În schimb, în cazul contractului României cu EADS pentru securizarea frontierelor, încheiat sub guvernarea Năstase, e vorba de 400 de milioane euro potrivit preşedintelui Băsescu, confirmat de ministrul de Interne, Blaga, bani din buzunarul contribuabilului român care urmau să intre în conturile concernului franco-german pe daiboj, întrucât se suprapuneau cu un ajutor de 450 milioane euro care venea oricum de la UE. Dacă lucrurile stau aşa, nu pot decât să constat că o asemenea megaşpagă depăşeşte până şi nivelul marelui EADS: ea nu putea fi dată decât cu aprobarea responsabililor politici la cel mai înalt nivel din Germania şi România şi era cu siguranţă cunoscută de serviciile secrete din cele două ţări.

Chestia asta cine o anchetează, Procuratura Generală sub conducerea lui Ilie Botoş căruia îi dă telefon premierul Tăriceanu şi îi spune să aplice legea, cum a dat atunci cĺnd a fost băgat la subsemnatul miliardarul velin Patriciu? Iar la nemţi o exista vreun procuror Morar fără girofar care să ancheteze guvernul Schroeder?“ - se întreabă C.T. Popescu. Fragmentul de mai sus justifică, desigur, una dintre afirmaţiile pe care directorul de la „Gândul“ le-a făcut după ce a aflat din presă că Bogdan Chirieac a câştigat milioane de euro din contracte primite fără licitaţie de la statul român, via STS. Astfel, el a declarat, pentru cotidianul care a dezvă luit panamaua lui Chirieac, următoarele: „Eu nu am observat nicio debalansare a vreunui material într-o direcţie sau alta, mai ales că Chirieac e comentator pe politica externă“. Păi cum să observe C.T. Popescu o „debalansare“, câtă vreme el însuşi i-a pus pe tavă, analistului de la Externe, posibilitatea de a-şi rezolva, prin presă, interesele!

Ziarişti specializaţi în EADS
O simplă căutare pe site-ul ziarului „Gândul“ arată că termenul „EADS“, coşmarul afaceristului Bogdan Chirieac, apare în 77 de articole de presă. Ceea ce ne-a atras în mod deosebit atenţia a fost numărul mare de articole, care înfierează concernul european, semnate de ziarista Eliza Frâncu. Din lipsă de spaţiu şi pentru a nu fi acuzaţi că facem noi înşine publicitate cotidianului amintit, ne rezumăm doar la a semnala titlurile articolelor semnate de jurnalista Frâncu. Iată câteva dintre acestea: „Birourile ministrului francez al apărării şi sediile serviciilor de informaţii - percheziţionate de magistraţi“ (22 aprilie 2006), „Preşedintele şi premierul francez au încercat să manipuleze afacerea Clearstream pentru a scăpa de Nicolas Sarkozy“ (29 aprilie 2006), „Preşedintele Franţei, mânjit şi el de afacerea Clearstream“ (12 mai 2006), „Celebrul «corb» din afacerea Clearstream îşi arată faţa (19 mai 2006), „Fostul vicepreşedinte EADS - în custodia poliţiei“ (31 mai 2006), „Certuri franco-germane la EADS (20 iunie 2006), „Conducerea EADS, înlocuită cu directori din companii controlate de statul francez (4 iulie 2006), „La Dresda, Vladimir Putin a pus bazele axei energetice Moscova- Berlin“ (12 octombrie 2006), „Frontierele romane si bulgare - veriga slaba a securităţii europene“ (20 decembrie 2006), „Rusia a cumparat 5 la suta din EADS, mamutul industriei de aparare europene“ (25 septembrie 2006), „Fostul premier francez anchetat pentru că l-a implicat pe Sarkozy în scandalul Clearstream“ (6 iulie 2007), „Conducere unică la EADS prin rotaţie“ (17 iulie 2007), „Jacques Chirac, adus în faţa Justiţiei pentru fapte de corupţie“ (21 iulie 2007), „Proiectul Galileo scindează Europa“(22 septembrie 2007), „Corupţie la EADS cu voia statului francez“ (4 octombrie 2007), „Mogulul mediatic Arnaud Lagardere - implicat în scandalul EADS“ (5 octombrie 2007).

Exemplele de mai sus sunt doar câteva dintre articolele ce au legătură directă cu EADS, semnate de Eliza Frâncu, un ziarist specializat, evident, în acelaşi domeniu cu Bogdan Chirieac. Care ar putea fi miza afacerilor EADS, pentru proprietarul ziarului „Gândul“, sau pentru directorul editorial, nu ştim. Observăm doar atenţia deosebită care se acordă acestui subiect atât de sensibil pentru unul dintre afaceriştii acoperiţi în haină de ziarist, de acolo, Bogdan Chirieac.

C.T. Popescu are afaceri cu Chirieac
Pe de altă parte, nu putem fi de acord cu o altă declaraţie a aceluiaşi C.T. Popescu făcută tot în „Evenimentul Zilei“ de ieri: „Mai intâi vreau să repet ceea ce am declarat ziarului dumneavoastră ieri (miercuri n.r.): nu cunosc şi nu am nici o tangenţă cu afacerile domnului Bogdan Chirieac. Mai departe, societatea Crucişătorul, cea care editează ziarul «Gândul» şi în care acţionar majoritar este Publimedia, care aparţine grupului Mediapro, cu acţionar majoritar Adrian Sarbu, nu are nici un fel de legatură cu afacerile domnului Chirieac. Punct. Eu, personal, nu am avut, nu am şi noi avea afaceri câtă vreme sunt ziarist“. Declaraţia de mai sus cuprinde o „inexactitate repetată“, ca să nu-i spunem minciună: este negarea vreunei relaţii de afaceri cu Bogdan Chirieac şi, în general, negarea derulării oricărei afaceri de către C.T. Popescu. Ultima dintre afirmaţii este contrazisă chiar de CTP, prin menţionarea faptului că este acţionar la „Crucişătorul“ SA, o firmă care derulează activităţi comerciale, deci o afacere în adevăratul sens al cuvântului. Ba chiar, am putea spune, o afacere bună.

Mai mult, în afacerea „Crucişătorul“, Popescu (14%) este asociat chiar cu Bogdan Chirieac, persoană ce deţine 6% din acţiuni. O altă afacere în care sunt implicaţi cei doi este, cum am mai precizat, societatea „Theodora Consulting SRL, firmă în care CTP deţine 19,5%, iar Chirieac 39,5%. În aceste condiţii, când cei doi figurează ca parteneri în firme, indiferent de domeniul lor de activitate, a spune că nu faci afaceri este echivalent cu a arunca undiţa în balta plină de peşte, şi a spune că nu pescuieşti.

Publicitate editorială pentru FORD şi Toyota
Răsfoind paginile „Gândul“ am mai descoperit şi alte derapaje interesante ale lui Bogdan Chirieac. Unul dintre acestea se referă la compania americană Ford, iar celălalt la autoturismul Toyota RAV4. Articolele ce vizează cele două subiecte sunt exemple grosolane de publicitate mascată. Primul dintre materiale, denumit sugestiv „Big Mac cu praz“ şi publicat pe 13 septembrie 2007, prezintă beneficiile pătrunderii pe piaţa românească a companiei auto Ford. Iată câteva mostre de text: „Cu adevărat însă, americanii vin în Româ- nia prin instalarea Ford la Craiova. Este un eveniment care va ajuta la transformarea României. S-a scris că fosta uzină Daewoo s-a vândut prea ieftin, cu 57 milioane euro. Craiova nu este, însă, o afacere imobiliară, aşa cum au fost, de exemplu, fabricile din interiorul Bucureştiului, desfiinţate toate, pe locul lor fiind construite mall-uri şi birouri. (...) Deja Renault are o problemă cu transportul Loganurilor. Fordul pregă- teşte, din capul locului, Calafatul ca port la Dunăre pe care să îmbarce maşinile spre inima Europei. Până la urmă însă, cu o asemenea producţie de automobile şi cu Bruxellesul pe cap, Băsescu şi ceilalţi politicieni vor face şi autostrăzi, nu doar scandal. Nu în ultimul rând, impactul cultural va fi important“ - filozofează analistul.

Şi dacă fragmentul de analiză tocmai prezentat nu convinge cititorul, prezentăm un alt fragment, de data asta din materialul „Toyota RAV4 - maşina fără piese de schimb“, publicat în „Gândul“ din 12 septembrie 2006. Iată ce reclamă minunată face analistul de politică externă aflat în pauză pentru şofat: „Acum trei ani, m-am bucurat mult să achiziţionez o Toyota RAV4 în rate. (...) RAV-ul meu îşi asumă gropile cu multă responsabilitate. De asemenea, nici bordurile proaspăt schimbate nu sunt un obstacol atunci când e vorba de a găsi un loc de parcare în supraaglomeratul Bucureşti. În privinţa maşinii, o japoneză fabricată în Japonia, prietenii mi-au vorbit înainte de achiziţie numai de bine. Rafinament şi tehnologie niponă. (...) Într-adevăr, Toyota, numărul doi mondial, şi cu tendinţă clară de a depăşi General Motors, aflat încă pe locul întâi, s-a întrecut pe sine în RAV4. Motorul Diesel consumă în medie 8 litri la sută. Maşina e silenţioasă în interior, frânează bine, accelerează bine, e confortabilă şi spaţioasă. În clasamentul mondial, Toyota se află tot pe locul doi, după Mazda, în ceea ce priveşte numărul de defecţiuni pe autovehicul-kilometru“ - pledează analistul cu înflăcărare. Nu ştim cum a fost posibilă apariţia acestui text de „politică externă“, fără semnul „P“ de la publicitate. Este adevărat, mai jos, în text, Chirieac spune că maşina tocmai descrisă a avut un defect de fabricaţie, la ambreiaj, reparat însă de dealer, dar se grăbeşte să adauge, pentru a nu strica frumuseţe de afiş publicitar, că astfel de defecte sunt rare la producătorul japonez.

„Astfel, RAV-ul meu a avut neşansa să fie printre cele foarte puţine vehicule japoneze cu defecţiuni tehnice din fabricaţie“ - zice Chirieac înainte de a-şi îndrepta atenţia lui de analist „pe externe“ asupra reprezentanţelor din România care nu au suficiente piese de schimb. „Altminteri, încheie analistul la volan, maşina Toyota RAV4 este minunată până când trebuie să ajungi cu ea în service, iar în România asta se întâmplă des“.
Orice alte comentarii sunt de prisos.
(Dan Badea, 10 Noiembrie 2007, Interesul Public)

marți, 10 noiembrie 2009

Traian Băsescu ne-a lăudat pe cei care ne-am refugiat pe bloguri din instinct de supravieţuire a jurnalismului de calitate


Conform unei ştiri difuzate de agenţia NewsIn a mogulului Vîntu, Traian Băsescu a vorbit, în sfârşit, şi despre comunitatea puternică dar extrem de restrânsă numeric a jurnaliştilor care, la fel ca partizanii din anii 50, într-o ţară ocupată mediatic de mafia PSD-PNL, s-au refugiat pe bloguri de unde continuă, cu mijloace modeste, să informeze opinia publică.
"În România putem găsi foarte mulţi ziarişti care s-au refugiat din presa scrisă în comunicarea pe Internet, fiindu-le mai scumpă libertatea decât preţul pe care-l aveau lucrând la ziare, care nu mai făceau deja o politică a publicului, ci făceau o politică a patronului" - a afirmat şeful statului, prezent la World Blogging Forum
Ca orice membru al acestei mici comunităţi, lipsit de orice modestie, pot să afirm că sunt mândru că mă numesc Dan Badea!


Ce m-aş fi făcut dacă mă chema Nistorescu, CTP, Chirieac, Roşca Stănescu, Mircea Badea, Radu Tudor, Emil Hurezeanu, Adrian Ursu, Mihai Gâdea, Andrei Bădin, Mircea Dinescu, Victor Ciutacu (foto dreapta, lângă tonomatul cu care se confundă), Corina Drăgotescu, Răzvan Dumitrescu, Mugur Ciuvică?!

După doi ani de înjurături din partea mafioţilor, iată că vine şi o laudă. Regală.

Dan Badea


Iată, mai jos ştirea completă transmisă de agenţia NewsIn:

"Preşedintele Traian Băsescu a afirmat că blogurile cu temă politică oferă o analiză politică de calitate superioară celei din presa scrisă, TV, sau radio, arătând că mulţi ziarişti de calitate s-au "refugiat" în lumea Internetului, o lume "mai puţin dependentă" de interese economice sau politice.
"Aici (pe blogurile cu teme politice – n.r.) găsim o calitate a analizei politice mult mai bună decât în presa scrisă, în presa audio sau în televiziuni. Aceasta pentru că cel puţin deocamdată lumea internetului a rămas mai puţin dependentă de interese economice sau de interese politice. În România putem găsi foarte mulţi ziarişti care s-au refugiat din presa scrisă în comunicarea pe Internet, fiindu-le mai scumpă libertatea decât preţul pe care-l aveau lucrând la ziare, care nu mai făceau deja o politică a publicului, ci făceau o politică a patronului", a afirmat şeful statului, prezent la "World Blogging Forum".

Cu această ocazie, preşedintele a reiterat faptul că trusturile private de presă au fost fondate de anumite persoane, nu din "dorinţa de a face presă". "Marile trusturi de presă din România sunt trusturi de presă care au fost create de oameni de afaceri din cu totul alte domenii decât presă şi trusturile de presă au început de mult deja să fie utilizate ca instrumente de influenţă a deciziei politice sau ca instrumente de obţinere a unor favoruri economice", a mai spus şeful statului.

Totuşi, Băsescu consideră că şi internetul tinde să intre în "jocurile" "marilor trusturi de presă", deoarece unele "mici" informaţii "se lansează" pe internet, sunt preluate în presa scrisă, apoi aduse "la vârf de dezbatere" în emisiunile televizate.

Din această cauză, el a făcut apel la comunitatea blogger-ilor să ţină cont de faptul că, odată cu libertatea de exprimare, trebuie să vină şi o doză de responsabilitate, el însuşi, declarându-se un utilizator "civilizat" al internetului. "Este esenţial ca un utilizator de internet să aibă responsabilitatea informaţiei pe care o pune în circulaţie (...). Sunt un utilizator civilizat de internet şi adesea mă deranjează violenţa pe internet. Se observă deja un început de lipsă de responsabilitate", a mai spus Traian Băsescu.

El a vorbit şi despre rolul statului în organizarea comunicării online şi consideră că acesta trebuie să fie minimal, adăugând că utilizatorii de Internet sunt capabili de "autoreglementare".

În acest context, el a dat exemple de ţări în care accesul la informaţiile de pe Internet, sau capacitatea de a posta informaţii pe Internet sunt limitate, acestea devenind "incomode" pentru stat". (NewsIn)