În numele Coaliţiei GRIVCO, Vrabie şi Alistar vor să controleze aripa civică din CNI şi CSM

ONG-urile pot trimite la Senat, până vineri, proprii candidaţi pentru Consiliul Naţional de Integritate

Duetul Vrabie-Alistar

Doi executanţi fideli ai ordinelor coaliţiei Grivco, anchetaţi deja pentru diverse fapte penale, vor să preia toate atribuţiile societăţii civile pe linie de justiţie şi integritate în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice. Este vorba despre celebrii „siamezi“ Codru Vrabie şi Victor Alistar, şefuleţi ai organizaţiei anti-româneşti Transparency International Romania. Primul, cel cu nume de păsărică, doreşte să controleze din nou Agenţia Naţională de Integritate (ANI), via Consiliul Naţional de Integritate (CNI), iar celălalt trage sforile pentru a prinde un loc în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Penalul Vrabie pare a fi, deocamdată, tot ceea ce are mai bun societatea civilă românească, aripa PSD-PNL, care l-a desemnat pe individ să o reprezinte, pentru încă un mandat de trei ani, în conducerea CNI.

Deoarece pe 9 octombrie expiră mandatul prelungit al membrilor CNI, instituţiile vizate au înaintat deja Comisiei juridice a Senatului, spre analiză, dosarele reprezentanţilor conveniţi. Aşa se face că, marţi, singurul specimen „civil“ era păsăroiul Grivco, Vrabie. Societatea civilă mai are însă, până vineri, data-limită până la care mai pot fi depuse dosare, şansa de a desemna un om integru şi suficient de serios care s-o reprezinte în instituţia care monitorizează ANI. Asta cu atât mai mult cu cât funcţia este generos retribuită cu aproximativ 2.000 de lei pe şedinţă. Altfel, pentru încă trei ani, mafia PSD-PNL va continua să deţină încă un fotoliu, peste cele deja alocate, în CNI, prelungind conflictul deschis dintre argaţii tripletei Ponta-Antonescu-Voiculescu şi conducerea ANI.

Pe de altă parte, dosarul penal care-i vizează pe Vrabie şi Alistar, referitor la falsul în declaraţii, a fost declinat la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului General şi s-ar putea să producă surprize. La fel, în urmă cu câteva luni, Comisia juridică a Senatului a avizat favorabil solicitarea ANI, din iunie 2009, de revocare din funcţie a lui Codru Vrabie. Lui i s-a reproşat atunci solicitarea de informaţii din interiorul ANI despre verificările Agenţiei cu privire la declaraţiile de avere şi interese ale siamezului Alistar.

Pericolul pentru democraţie reprezentat de cuplul Vrabie-Alistar este deja o certitudine. Amândoi reprezintă interesele mafioţilor din PSD şi PNL, alături de alţi „civili“ mai mult sau mai puţin coloraţi politic, precum Mircea Toma, Cristian Pârvulescu sau Valerian Stan, stăpâni peste ONG-uri care sunt asmuţite periodic împotriva democraţiei. În ultimii ani, au fost cel puţin trei situaţii în care „civilii“ amintiţi, oameni de curte ai PSD-PNL, s-au coalizat împotriva unor iniţiative democratice. Este vorba despre operaţiunile „Opriţi codurile“, „Anulaţi referendumul“ şi „Salvaţi-i pe şantajiştii Roşca Stănescu - Bogdan Chirieac“. Scandalul care l-a scos din anonimat pe vrăbioiul din CNI a fost declanşat în urma apariţiei în cotidianul nostru a stenogramelor discuţiilor dintre şeful ANI, Cătălin Macovei, şi şantajiştii Stănescu-Chirieac.

Deşi era pentru prima dată când doi derbedei de presă erau surprinşi în flagrant, şantajând un înalt funcţionar al statului, derbedeii din fruntea ONG-urilor controlate de mafie s-au coalizat împotriva celui care a făcut posibilă acea dezvăluire, dar şi a jurnalistului de la „Curentul“ care a dat-o publicităţii, Dana Iliescu. Ei au constituit atunci Alianţa pentru Statul de Drept - formată din Active Watch-Agenţia de Monitorizare a Presei (Mircea Toma), Asociaţia Pro Democraţia (liberalul Cristian Pârvulescu), Centrul de Resurse Juridice  (înfiinţat de Soros şi condus de Valerian Stan) şi Transparency International Romania (Victor Alistar, penalul dat afară de la Primăria Capitalei după venirea lui Traian Băsescu), la care a aderat şi Alianţa Civică.

Cartelul lui Alistar, astfel constituit, a cerut apoi, zgomotos, convocarea de urgenţă a CNI şi demiterea şefului ANI. Tot atunci a apărut un document în care Vrabie solicita şi sancţionarea colegei Dana Iliescu, după ce, afirma el, dezvăluirea şantajului la adresa lui Macovei nu reprezenta un act de „jurnalism“. Surprinzător, verificând cine este individul, am descoperit legăturile trainice dintre cei doi soldaţi politici ai mafiei PSD-PNL, atât între ei, cât şi cu alţii de aceeaşi teapă.

Consi(g)lierul lui Bogdan Olteanu, infiltrat în CNI

Astfel, am descoperit că Răzvan Codru Vrabie (foto stânga) a fost, în 2007, după numirea în CNI, consilier la cabinetul şefului Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, iar ulterior relaţiile lui cu acest partid au devenit extrem de strânse. El era şi membru în consiliul director al Transparency International Romania (TI-Ro), organizaţie al cărei director executiv era şi este oportunistul Victor Alistar, un navetist pe ruta PSD-PNL. Aceeaşi organizaţie îl are în frunte pe un anume Marian Popa, zis „Mike“, fost preşedinte al departamentului de relaţii externe al Camerei de Comerţ şi Industrie a RSR, în perioada 1976-1983, iar apoi şef Rank Xerox Romania.

Dosare penale fără număr, fără număr

Numele lui Codru Vrabie a apărut deja în cel puţin două dosare penale deschise ca urmare a unor plângeri făcute de conducerea ANI. În primul dintre ele, Victor Alistar este acuzat, alături de Codru Vrabie şi Raluca

Uniforme cu caschetă în vârf

Update 2(orele 18.00) Noul ministru de interne este Constantin Traian Igaş, fostul lider al grupului PD-L din Senat.

Update 1 (orele 11.00): Ministrul Vasile Blaga şi-a înaintat demisia de onoare. Urmează fătălăii ierarhic inferiori.  

Vineri, 24 septembrie, am văzut în ce hal de degradare a ajuns poliţia română. Dincolo de faptul că este una dintre cele mai corupte instituţii din România, că toţi şefii caschetelor au, fără excepţie, averi imposibil de justificat, vile, limuzine de lux şi conturi în bănci care nu pot fi obţinute din salariul de bugetar, ci doar din şpăgi, poliţia română este o instituţie al cărei unic scop este de a apăra şi de a  impune legea, nicicum de o încălca.

Vineri am văzut însă o turmă de derbedei în uniformă cu caschetă în vârf mărşăluind pe străzi şi înjurându-i pe premierul şi pe preşedintele României, cu gesturi şi comportament de aurolaci. Poliţişti cu cefe şi guşi pătrate, pregătiţi la şcoala profesională de la Câmpina, sau luaţi direct din producţie şi gradaţi la locul de muncă, grohăiau nemulţumiţi că li s-a micşorat leafa lor de bugetari de lux.

Aveau, cu sporuri cu tot, minimum 20 milioane lei lunar, cam cât câştigă un profesor cu 20 de ani vechime. Acum au rămas la minimum 15 milioane. Cum să apere ei legea doar pe atâţia bani?! Li s-a tăiat 25% din salariu, la fel ca profesorilor, medicilor, militarilor, funcţionarilor publici şi celorlalţi bugetari, iar asta i-a scos din sărite şi primul lor gest a fost să încalce legea. Să dea cu cascheta de pământ. Să înjure. Să zbiere. Să latre şi să grohăie pe străzi. Poliţişti-derbedei cu mentalitate de infractor mărunt, care e capabil să scoată şişul ca să te buzunărească. I-am văzut pe stradă şi abia acum am înţeles de ce miliţienii de pe strada mea -şi sunt destui! - au toţi, fără excepţie, limuzine de lux.

poliţist cu guşă şi ceafă pătrată

Funcţionari publici civili, dar cu statut special, poliţiştii-derbedei au ieşit la miting în uniformă şi cu pistolul agăţat la şold ca să-şi demonstreze bărbăţia, să-şi impresioneze muierile, sau amantele mâncătoare de seminţe şi proţăpite în faţa televizorului, ca vitele, ca să-şi vadă masculul cum râgâie dezarticulat "jos Băsescu!". Sau să răspundă la telefon şi să ridice cascheta rânjind de-a'mboulea atunci când sunt sunaţi să li se spună că sunt filmaţi şi apar la teveu.

Nu ştiu cine i-a selectat şi le-a dat aviz să intre în poliţie. Personal, cu astfel de jigodii în uniformă eu unul mă simt în pericol. Dealtfel, cred că pot să-i număr pe degete pe poliţiştii în ochii cărora am observat, până acum, în peste 45 de ani, un licăr de inteligenţă.

Poliţiştii care au ieşit pe străzi nu ştiu ce înseamnă să fii şomer. Nu ştiu ce înseamnă să lucrezi la patron. Nu ştiu ce e aia piaţă liberă, concurs, performanţă profesională, ca să nu mai vorbesc de conceptul de profesionalism. Poliţiştii-derbedei de pe străzi au fost obişnuiţi să-şi primească lunar salariul de profesor universitar, în paralel cu şpaga din parcare, din piaţă, sau din spatele blocului.

Toader Paraschiv, o javră cu mustaţă

Poliţiştii-derbedei sunt cei fără de care poliţia română ar fi performantă. Dacă 6000 de poliţişti ne despart de instaurarea şi respectarea legii în ţara asta, atunci cei 6000 de indivizi ar trebui daţi afară din poliţie. Cu şefi cu tot. Concediaţi. Sunt sute de mii de şomeri care ar concura să le ia locul. Cu ce e mai bun un poliţist-derbedeu decât un profesor sau un inginer şomer?

Dacă aş fi ministru de interne, i-aş concedia pe toţi cei care, încălcând legea, au mărşăluit vineri, până la Cotroceni şi i-au strigat şefului statului român, ales democratic, "Ieşi afară, javră ordinară!". Iar pe cei care şi-au aruncat caschetele dincolo de gard, i-aş da pe mâna Parchetului Militar. Pentru ofensă adusă însemnelor României. I-aş concedia pe şeful Jandarmeriei, generalul locotenent Olimpiodor Antonescu (ce nume de mâncător de seminţe!), cu adjuncţi cu tot, dar şi pe şeful IGPR, Petre Tobă. Aş institui reguli stricte de admitere în poliţie şi aş stopa, "la sursă", pătrunderea derbedeilor în această structură. I-aş testa pe toţi şi n-aş permite ca greutatea unui poliţist să depăşească înălţimea lui. Aş ascunde toţi guşaţii în birouri şi nu le-aş permite să poarte uniformă. Le-aş verifica periodic loialitatea faţă de instituţie, de cetăţean, de ordine şi legalitate...

Vineri, derbedeii din poliţie au executat ordinele unor mafioţi. Dacă ăştia ar fi fost militari, în cazul unui război ar fi trecut de partea inamicului, pentru că au mentalitate de trădător. De jigodie. De "javră ordinară", cum zic ei.

Un derbedeu infiltrat cu faţă de trapez şi un tablagiu

Care şi câte sunt drepturile derbedeilor în uniformă cu caschetă în vârf, prevăzute în statutul poliţistului? Dacă citeşti legea, îţi faci cruce. Jigodiile au cu mult mai multe drepturi decât clase absolvite. Astfel, conform legii, derbedeul-poliţist care-şi permite să-l numească "javră ordinară" pe şeful statului român are mai multe drepturi decât oricare dintre noi. Iată-le: 

(1) Politistul are dreptul la:
a) salariu lunar, compus din salariul de baza, indemnizatii, sporuri, premii si prime, ale caror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de baza cuprinde salariul corespunzator functiei indeplinite, gradului profesional detinut, gradatiile, sporurile pentru misiune permanenta si, dupa caz, indemnizatia de conducere si salariul de merit;
b) ajutoare si alte drepturi banesti, ale caror cuantumuri se stabilesc prin lege;
c) uniforma, echipament specific, alocatii pentru hrana, asistenta medicala si psihologica, proteze, precum si medicamente gratuite, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului;
d) locuinta de interventie, de serviciu, sociala sau de protocol, dupa caz, in conditiile legii;
e) concedii de odihna, concedii de studii si invoiri platite, concediu fara plata, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului;
f) concedii medicale pentru: caz de boala, prevenirea imbolnavirilor, refacerea si intarirea sanatatii, accidente produse in timpul si din cauza serviciului; concedii de maternitate, pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 3 ani, ingrijirea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani, precum si in alte situatii, in conditiile stabilite prin lege;
g) bilete de odihna, tratament si recuperare, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului;
h) pensii, in conditiile stabilite prin lege;
i) indemnizatii de instalare, de mutare, de delegare sau de detasare, precum si decontarea cheltuielilor de cazare, in conditiile stabilite prin lege;
j) decontarea cheltuielilor de transport in cazul mutarii in alte localitati si o data pe an pentru efectuarea concediului de odihna, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului;
k) incadrarea activitatii in conditii deosebite sau speciale de munca, potrivit legii;
l) portul permanent al armamentului din dotare sau achizitionat personal, in conditiile legii;
m) asigurare de viata, sanatate si bunuri, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului;
n) tratament medical in strainatate pentru afectiuni contractate in timpul exercitarii profesiei, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului;
o) asistenta juridica asigurata de catre unitate, la cerere, in cazul cercetarii sale pentru faptele comise in timpul sau in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu.
(2) Armamentul dobandit personal se detine dupa pensionare pe baza permisului obtinut, in conditiile legii. 

Şi dacă au atâtea drepturi, cum îşi permit să iasă în stradă şi să-şi înjure preşedintele?  Explicaţia este simplă: sunt proşti! Ce poţi să-i ceri unuia care a absolvit şcoala profesională? Cum să priceapă el că statul român e prea sărac pentru a mai susţine excesele şi că, pentru câteva luni, toţi bugetarii trebuie să strângă cureaua? Cum să înţeleagă ceafă-dublă, sau creier-înjumătăţit ce este aia criză? El e poliţist şi vrea bani...Dacă nu-i dai, te înjură de mamă sau pune mâna pe piatră.

Pe de altă parte, începând de vineri, mafia PSD-PNL a exploatat la maximum jigodismul derbedeilor cu caschetă, iar omologii din presă ai poliţiştilor, angajaţi pe moşia lui Vîntu, Voiculescu şi Patriciu, au aberat continuu pe tema conflictului dintre Băsescu şi Poliţie.

Două jigodii care se pişă pe români la ordinul lui SOV

Comparativ însă cu poliţiştii, jigodiile din presă au salarii de zeci de ori mai mari. Cea mai mare dintre ele, mai mare până  şi decât şantajistul Chirieac, este Cristian Tudor Popescu, un derbedeu adânc infiltrat în presă şi promovat de mafiotul Sorin Vîntu. Acest inginer şi scriitor ratat, pripăşit la cotidianul Gândul, este cu siguranţă bugetar de vreme ce reacţionează cu atâta mizerie în gât. "Nici nu ştiu ce e mai groaznic: poliţiştii care strigă la Cotroceni "ieşi afară, javră ordinară!" şi îşi aruncă cascheta pe asfalt sau preşedintele care se pişă pe autoritatea Poliţiei în statul român"- scrijeleşte CTP, pe gardul lui Sârbu.

Jigodia care a scris aceste rânduri a fost mulţi ani preşedintele Clubului Român de Presă şi premiantul mafiotului Vîntu la Gala lui Tatulici. Este un idol fals, creat special de Vîntu, pentru a lansa în presă astfel de diversiuni. După mintea acestui gândac, tot Băsescu este de vină! De ce? Pentru că dacă a renunţat la serviciile poliţiştilor-derbedei, a jigodiilor cu caschetă, subminează autoritatea poliţiei.

Care poliţie, măi, popescule? Huliganii scoşi în stradă de sclavii lui Vîntu, Voiculescu, Ponta şi Antonescu reprezintă poliţia română? Eu cred că, dimpotrivă, acelea sunt rebuturile din poliţie care trebuie identificate şi concediate cât mai rapid. Aştept concedierile în masă, care să includă şi capii jandarmeriei şi poliţiei, sau demisia ministrului Vasile Blaga. 

Dan Badea

Ministerul de Externe l-a favorizat pe Nicolae Popa în formă continuată

O informaţie rătăcită în motivarea deciziei de arestare preventivă a lui Sorin Ovidiu Vîntu confirmă ipoteza că Nicolae Popa a fost sprijinit în mod deliberat, de autorităţile romåne din Ministerul Afacerilor Externe, să se stabilească ilegal în Indonezia. Fuga lui Nicolae Popa a rămas, pånă zilele trecute, un mister greu de elucidat datorită lipsei totale de transparenţă a instituţiilor statului care se dovedesc astăzi a fi fost complice cu infractorul condamnat deja definitiv la 15 ani închisoare.

Deşi nimeni nu ştie cu exactitate data la care interpusul lui Vîntu a părăsit Romånia, ştim cu aproximaţie că el a dispărut în iunie 2000, după ce a dat o declaraţie în faţa anchetatorilor pe 3 iunie. Ulterior, datorită dovezilor privind implicarea sa în dosarul FNI, Parchetul a emis un mandat de arestare preventivă pe numele lui Nicolae Popa, mandat rămas neexecutat datorită fugii acestuia din ţară. Informaţia privind existenţa unui mandat emis încă din 2000 pe numele lui Nicolae Popa a fost dezvăluită, pe 9 septembrie a.c., de judecătorul Ana Maria Trancă, în motivarea deciziei de arestare preventivă a lui SOV şi a celor doi complici ai săi din dosarul de favorizare a condamnatului Nicolae Popa: „La data de 24.02.2002 Inspectoratul General al Poliţiei Romåne a dispus măsura urmăririi cu privire la numitul Popa Nicolae, deoarece se sustrăgea mandatului de arestare preventivă emis în anul 2000 în dosarul SC SOV INVEST SA - Fondul Naţional de Investiţii“. Coroborånd această informaţie cu celelalte deja cunoscute, căpătăm în sfårşit dovada complicităţii autorităţilor cu Nicolae Popa, deci cu SOV.

Astfel, ştim că pe 13 februarie 2001, Nicolae Popa s-a prezentat la Ambasada romånă din Jakarta şi a solicitat prelungirea valabilităţii paşaportului de călătorie. Deşi existau cel puţin două motive datorită cărora diplomaţii romåni trebuiau să respingă cererea lui Popa, ei n-au ţinut cont de ele şi, sfidånd legea, au prelungit valabilitatea paşaportului acestuia pånă pe 16 iulie 2004, deci cu trei ani, cinci luni şi trei zile. Motivele pentru care paşaportul trebuia reţinut, cu posesor cu tot, sunt destul de solide.

Primul este dat de existenţa mandatului de arestare preventivă emis în anul 2000 la Bucureşti pe numele lui Nicolae Popa, de care funcţionarii Ambasadei din Jakarta puteau afla dacă solicitau în ţară date despre posesorul paşaportului. Au cerut ei aceste date centralei de la Bucureşti? Dacă da, ce răspuns au primit? Dacă nu, de ce n-au făcut-o? Responsabilitatea este exclusiv a lor, a colegilor din MAE condus, atunci, de Mircea Geoană sau a fost o complicitate ambasador-ministru?

Conform unui comunicat emis anul trecut de MAE, funcţionarii ambasadei n-ar fi avut cunoştinţă de existenţa vreunui mandat de arestare pe numele lui Nicolae Popa. „Avånd în vedere că mandatul de arestare a fost emis în ianuarie 2002, la momentul prelungirii paşaportului simplu de către Ambasada Romåniei la Jakarta, Nicolae Popa nu figura cu vreo interdicţie în baza căreia acest serviciu consular să îi fie refuzat“, spune comunicatul MAE. Cum se poate observa, diplomaţii fac trimitere la mandatul de arestare emis în 2002, nu şi la cel din 2000, despre care abia acum aflăm. Cum „termenul de garanţie“ al mandatului din 2000 nu expirase, atunci explicaţia MAE e o abureală ieftină. Extinderea anchetei Parchetului şi asupra acestui aspect ar lămuri definitiv problema.

Paşaportul lui Nicolae Popa, prelungit la Jakarta, expirase de doi ani!

Al doilea motiv la fel de puternic pentru care diplomaţii romåni din capitala Indoneziei nu trebuiau să prelungească paşaportul lui Nicolae Popa era că, la acea dată, documentul expirase. Aceasta este concluzia la care ajungem punånd cap la cap informaţiile pe care le deţinem. Astfel, conform articolului 5 din Ordonanţa nr. 65 din 1997 privind regimul paşapoartelor, „paşaportul se eliberează cu o valabilitate iniţială de 5 ani, care poate fi prelungită o singură dată, fără a se putea depăşi 10 ani de la data emiterii“. Dacă în cazul lui Nicolae Popa prelungirea a fost făcută pånă în iulie 2004, rezultă că paşaportul fusese emis cu zece ani mai devreme, în iulie 1994, pentru a se respecta, cel puţin formal, legea. Or, dacă paşaportul lui Nicolae Popa a fost emis în iulie 1994, atunci el a expirat, conform legii, în iulie 1999! Prin urmare, în 2001, cånd s-a prezentat „la prelungire“ în Jakarta, paşaportul lui Popa era expirat de doi ani. Quot Erat Demonstrandum! Chiar şi în cazul în care, prin absurd, nu era expirat, asta se putea întâmpla doar dacă autorităţile romåne îi prelungiseră valabilitatea cu cinci ani în 1999, ceea ce înseamnă că în 2001 nu mai era nevoie de prelungirea solicitată, deci... contradicţie!

Vîntu era singurul interesat de mituirea lui Geoană

Aşadar, cum se poate explica prelungirea, de către ambasadorul romån din Indonezia, a paşaportului lui Nicolae Popa? Cunoscånd faptul că toate operaţiunile derulate de Nicolae Popa, după părăsirea ţării, au fost finanţate de Sorin Ovidiu Vîntu, preocupat (conform stenogramelor) inclusiv de mituirea celor care puteau „să zădărnicească“ trimiterea sa, după arestarea de către Interpol, la Bucureşti, rezultă că diplomaţii romåni au fost convinşi să emită un document fals chiar la ordinul lui SOV. Era singurul interesat ca Popa să primească rezidenţa în Indonezia, un stat care nu avea semnat un acord de extrădare cu Romånia, deci părea a fi un refugiu perfect pentru interpusul său din escrocheriile FNI şi FNA.
Ca să nu mai vorbim de faptul că în fruntea MAE, la data aceea, se afla chiar partenerul de SPA al lui Vîntu, „prostănacul“ Mircea Geoană, personaj interesant de protejarea intereselor prietenului său de relaxare.

MAE acoperă infractorii

Avånd în vedere informaţia apărută în motivarea arestării lui Vîntu, am solicitat lămuriri din partea MAE, prin cåteva întrebări concrete pe care le redăm mai jos:

„1. În momentul prelungirii valabilităţii paşaportului lui Nicolae Popa, în februarie 2001, Ambasada Romåniei în Indonezia a ţinut cont de faptul că în 2000 fusese dat un mandat de arestare preventivă pe numele său, aşa cum rezultă din motivarea Tribunalului Bucureşti la mandatul de arestare a lui Sorin Ovidiu Vîntu?
2. Ministrul de Externe de la acea vreme a fost informat în legătură cu această situaţie? A existat o aprobare a Ministerului de Externe pentru prelungirea paşaportului lui Nicolae Popa în februarie 2001?
3. În mometul prelungirii paşaportului s-a verificat dacă acesta era valabil?
4. De ce a fost prelungit doar pentru o perioadă de 3 ani şi 5 luni?
5. Cine era ambasador în Indonezia la momentul prelungirii paşaportului lui Nicolae Popa?“.

Mai bine de o jumătate de zi, responsabilii din Ministerul de Externe s-au chinuit să dea un copy-paste după comunicatul emis de aceeaşi instituţie în 4 decembrie 2009, cånd s-au străduit, de asemenea din răsputeri, să-l acopere atåt pe Popa, cåt şi pe cei ce i-au favorizat şederea în Indonezia.
Cu chiu - cu vai, cei de la MAE au reuşit să rezolve problema copy-paste-ului, iar ieri seară, în jurul orelor 19.30, la întrebările noastre concrete am primit răspunsul lor, pe långă subiect, după cum se poate observa cu ochiul liber:

„Urmare solicitării dumneavoastră, vă comunicăm următoarele:
Conform datelor existente în arhiva Ambasadei Romåniei în Indonezia, Nicolae Popa s-a prezentat în ziua de 13 februarie 2001 la sediul misiunii din Jakarta şi a solicitat prelungirea valabilităţii paşaportului său simplu.
În momentul în care s-a prezentat la Ambasadă nu exista nicio restricţie sau limitare a drepturilor, inclusiv de liberă circulaţie, ale lui Nicolae Popa. Mandatul de urmărire internaţională a fost emis la 26 ianuarie 2002. Rezultă că, la momentul prelungirii paşaportului de către Ambasada Romåniei la Jakarta, Nicolae Popa nu figura cu nicio interdicţie în baza căreia acest serviciu consular să îi fie refuzat.
Conform normelor legale în vigoare la acea dată, Ambasada Romåniei la Jakarta a prelungit paşaportul simplu pånă la data de 16 iulie 2004.
Precizăm că, în urma verificării arhivei Ambasadei Romåniei la Jakarta, Nicolae Popa nu a mai solicitat niciun fel de serviciu consular misiunii noastre după data de 13 februarie 2001.
Reamintim că legislaţia romånă avånd ca obiect libera circulaţie a cetăţenilor nu instituie nicio obligativitate de înregistrare la misiunile diplomatice şi oficiile consulare a cetăţenilor romåni care călătoresc sau se stabilesc în străinătate.       
Direcţia Comunicare
Ministerul Afacerilor Externe“


Dan Badea, articol scris pentru Curentul de miercuri, 22 septembrie 2010

Odiseea CRESCENT (2): Firma arabului Fouad Sanbar, proprietatea lui Dan Voiculescu

Aşa arată Dan Voiculescu acoperit (foto: Mediafax)

Nu-mi propun să reiau aici tema conturilor lui Ceauşescu, care a fost o temă falsă şi i-a permis lui Dan Voiculescu să câştige un proces împotriva lui PM Băcanu. Ceauşescu nu a avut conturi în străinătate, deci problema este închisă. Au existat însă conturi ale fostului DSS care, sper, au fost recuperate de statul român. Accidentele de genul celui provocat de ex-col. SIE Nădejde, cel care a încercat să recupereze personal, printr-un intermediar, bani din conturi deschise în afara Romaniei, au fost aspru sancţionate. Am scris deja, în volumul Averea Preşedintelui, despre acest aspect.

Dan Voiculescu este însă un caz special asupra căruia voi zăbovi ceva vreme, în măsura în care îmi va permite timpul. Personal, şi asta este o opinie pe care mi-am format-o după ce am citit sute de documente din arhivele fostului DSS, dar şi tot ce a apărut în România pe această temă, Voiculescu n-a fost doar un simplu turnător la Securitate. Este adevărat, el a fost deconspirat de CNSAS ca turnător ordinar al Securităţii, dar asta a fost o etapă nesemnificativă a relaţiei sale cu aparatul ceauşist de securitate. Faptul că şi-a turnat rudele la Securitate arată doar mizeria morală a individului, gradul de depravare pe care l-a putut atinge, dar nu dă un verdict definitiv asupra relaţiei sale cu Securitatea. A spune despre Voiculescu că a fost doar un simplu informator, când el colabora la un nivel superior cu Securitatea, ar fi un serviciu gratuit pe care i l-am face.

Sunt indicii clare că Voiculescu a avut un rol important în aparatul de securitate al lui Ceauşescu, iar urmele acestei relaţii este posibil să fi fost şterse de unul dintre angajaţii săi de la Intact, Constantin Rotaru, cel care avea să ajungă, după patru ani de de şefie la firma lui Voiculescu, prim adjunct al directorului SIE.

Constantin Rotaru a ieşit din SIE (93), a intrat in Intact (94) şi a revenit în SIE  (98)!

Relaţia cu fostul DSS a lui Dan Voiculescu avea să intre într-o etapă nouă după ce, în 1982, el a fost transferat la Oficiul ARGUS, un compartiment acoperit al Securităţii din cadrul Camerei de Comerţ a României, care se ocupa cu plasare de personal "ultra-verificat" pentru reprezentanţele firmelor străine din România.

File din Cartea de Muncă a lui Dan Voiculescu unde figurează transferul la Oficiul Argus şi funcţiile deţinute

Tehnic vorbind, spun lucrători din fostul DSS, "Argus" era o instituţie de acoperire a UM 0650 (contraspionaj

Ca să-l facă tonomat pe Turcescu, Vîntu l-a umflat de 17 ori

Robert Turcescu este, de departe, cel mai bine plătit jurnalist achiziţionat, la bucată, de Sorin Ovidiu Vîntu. Cum vom arăta mai încolo, preţul lui a crescut brusc, într-o zi, de 17 ori. Şi Turcescu a devenit, instantaneu, tonomat.

Deşi este printre primii oameni ai lui Vîntu din mass media care şi-au trădat stăpånul, el nu este mai puţin vinovat pentru jigodismul de presă practicat de grupul Realitatea-Caţavencu pe care l-a slujit aproape şapte ani. Oricåt se străduie unii să-l scoată din categoria tonomatelor, doar pentru că a avut, în comparaţie cu restul sclavilor lui SOV, şi tresăriri de luciditate, mă tem că este imposibil de făcut această separaţie.

Mai mult, dacă ar fi să-l compar pe Turcescu cu Buşcu, spre exemplu, sau cu Nistorescu, adică să compar un intelectual cu un om de grotă, sau un sculer-matriţer, responsabilitatea primului este mult mai mare decåt a celor din urmă. Jocurile făcute de Turcescu de-a lungul anilor, după cum i-a bătut Vîntu prin buzunare, sunt un fapt deja consumat. De altfel, fiecare dintre sclavii lui Vîntu a ocupat un loc bine determinat în cadrul grupului de presă şi a fost plătit corespunzător.

Tonomatele obişnuite, cei asmuţiţi zilnic asupra cetăţeanului telespectator dar şi a instituţiilor statului romån, ajungeau să primească salarii de pånă la 10.000 de euro lunar. Spre exemplu, omul de grotă Buşcu era plătit cu 120.000 de euro anual, diversionistul Răzvan Dumitrescu cu 100.000 de euro, vuvuzeaua Creţulescu cu 65.000, cealaltă vuvuzea, Drăgoteasca, cu 50.000 de euro, sculer-matriţerul Nistorescu cu 40.000 de euro şi tot aşa pånă la cel mai de jos tonomat. Deasupra lor erau, însă, tonomatele de lux, cele cu obrazul subţire, de tipul lui Turcescu sau Hurezeanu, indivizi care manipulau doar în momente-cheie, atunci cånd argaţii de rånd erau ineficienţi.

Adversar şi critic al lui SOV la începutul anilor 2000, pe când era şi redactor la „Evenimentul Zilei“, Robert Turcescu a întors armele în momentul în care Vîntu i-a pus un preţ de nerefuzat: 17.000 de dolari lunar, cu promisiunea dublării acestei sume după câteva luni.

Conform documentelor intrate în posesia noastră, la începutul lui 2004, Robert Turcescu, angajat în paralel la societatea Edi Romania SRL care deţinea Europa FM, a încheiat un contract de „cesiune exclusivă de drepturi de autor“ cu Realitatea Media SRL. Postul de televiziune era, la acea dată, controlat de Bluelink Communicazione SA (55%) şi Rosal Grup (45%). Acesta este motivul pentru care contractul dintre Robert Turcescu şi Realitatea Media SRL a fost semnat, pe 15 ianuarie 2004, de Dan Andronic, directorul general de la acea dată. Încheiat pe perioada 01.01.2004 - 31.01.2005, contractul viza realizarea de către Turcescu a emisiunii „100%“, salariul lunar pentru aceasta fiind fixat la 1.000 de dolari.

Ca bonus, realizatorului tv i se punea la dispoziţie, din partea firmei, un Volkswagen Passat. Deşi clauzele contractuale prevedeau plata unei despăgubiri de 25.000 de dolari în cazul denunţării unilaterale a contractului de către oricare dintre părţi, acesta era valabil doar în mandatul lui Dan Andronic. „În cazul în care din oricare motiv reprezentantul legal al S.C. REALITATEA MEDIA SRL, semnatar, în calitate de Director General, îşi încetează mandatul sau se află în imposibilitatea executării acestuia, prezentul contract se consideră desfiinţat de plin drept, fără a fi necesară notificarea prealabilă sau intevenţia vreunei instanţe judecătoreşti“.

Am făcut această menţiune deoarece în acelaşi an a apărut un nou contract încheiat între Realitatea Media şi Robert Turcescu pentru aceeaşi emisiune.

Umflat de Vîntu de 17 ori

În iunie 2004, după ce Vîntu intrase deja în posesia societăţii Bluelink Communicazione, el preia, prin Global Video Media SRL, pachetul de acţiuni şi devine, alături de Liviu Luca, stăpân peste Realitatea Media SRL. Stăpân din umbră, pentru că avea să recunoască preluarea abia doi ani mai târziu, în 2006. Deoarece ştia destul de bine care era poziţia lui Turcescu faţă de el şi de implicarea sa în escrocheria FNI, Sorin Vîntu a încercat şi a reuşit să-l atragă de partea sa pe Turcescu. Oferta făcută a fost imposibil de refuzat.

Astfel, conform contractului „de producţie programe de televiziune“ încheiat pe 13 octombrie 2004 între firma lui Robert Turcescu (RT Media Communications SRL) şi societatea Global Video Media SRL, cea care se ocupa de programele RTV, realizatorul emisiunii „100%“ primeşte o nouă ofertă financiară: 50.000 de dolari pentru două trei luni (01.10.2004 - 31.12.2004)

Adică de 25 17 de ori mai mult decât salariul pe care-l avusese până la acea dată. Cu toate acestea, salariul primit de Turcescu n-a fost suficient. O jumătate de an mai târziu el avea să ajungă la 30.000 de euro lunar doar pentru emisiunea „100%“, pentru că, per total, conform informaţiilor apărute în blogosferă (preluate si aici), câştigurile lui salariale, de la mogulul Sorin Vîntu, ajungeau la aproximativ 45.000 de euro lunar.

Tonomat 100%: un milion de euro pentru trei ani

După ce a părăsit Realitatea TV şi a semnat un contract cu B1TV, foştii lui şefi au lăsat să se scurgă în blogosferă o copie a contractului său încheiat pe o perioadă de trei ani, pe firmă (RT Media Communications SRL), cu Realitatea Media, în mai 2005. Conform documentului, valoarea contractului era de 1.080.000 de euro, adică de 30.000 de euro lunar. În paralel, cum am spus, el a mai încheiat şi alte contracte cu firmele lui Vîntu. Unul dintre ele, tot pentru cesiune drepturi de autor, încheiat ca persoană fizică la sfârşitul aceluiaşi an, cu firma Global Video Media (GVM) pentru luna decembrie, era în valoare de 8.200 de lei (2.000 de euro) brut. Contractul a fost semnat, din partea GVM, de Cătălin Blebea.

O verificare a bilanţurilor uneia dintre societăţile (RT Media Communications) folosite de Turcescu pentru realizarea emisiunii care l-a consacrat, arată că veniturile acesteia în perioada 2004-2009 au fost de 81.245.563.000 de lei vechi, adică de aproximativ două milioane de euro. Asta înseamnă o medie de aproximativ 30.000 de euro lunar. Ceea ce confirmă că acesta a fost preţul minim licitat pentru conştiinţa lui Turcescu.

Un preţ bun dacă ne gândim că, până să ajungă aici, conştiinţa cu care adormea liniştit valora doar 1.000 de dolari.


Dan Badea, articol scris pentru Curentul de luni, 20 septembrie 2010

Odiseea CRESCENT (1): Cum am fost condamnat de o judecătoare coruptă pentru că l-am numit AFACERIST pe TURNĂTORUL Dan Voiculescu

Aşa cum am promis, în urmă cu ceva timp, deschid dosarul CRESCENT. Scopul dezvăluirilor care vor urma este de a demonstra o afirmaţie făcută de mine, în urmă cu nouă ani, dar contrazisă public, sub jurământ, de general colonel (r) Mihai Caraman, medaliat de KGB pentru succesele lui, din anii '60, împotriva NATO, rectivat ca Director al Serviciului român de Informaţii Externe în perioada 1990-1992.

In 1970, Dan Voiculescu era sublocotenent

Afirmaţia mea a fost următoarea: "Imperiul creat de Voiculescu îşi are fundaţia infiltrată de fondurile Securităţii". Justificarea acestei afirmaţii este că toată averea lui Dan Voiculescu provine din relaţia firmei Crescent (pe care a condus-o, iar apoi a preluat-o temporar, zice el) cu Securitatea. 

Caraman a contestat ceea ce am spus, declarând că afirmaţia mea este "o pură fantezie". După deschiderea arhivei comerciale a ICE Dunărea, sunt în măsură să-l contrazic pe kgb-istul Mihai Caraman.

Dan Voiculescu este o creaţie a Securităţii ceauşiste, un partener în spirit dar şi în acte al acesteia. 
Un colaborator apropiat. Un om pe mâna căruia Securitatea a putut raporta îndeplinirea planului la contracte externe. Un om de bază al unei unităţi militare acoperite a fostului DSS, înfiinţate în 1982 printr-un decret clasificat cu Strict Secret de Importanţă Deosebită, UM 0107, adică ICE Dunărea.

Pentru a justifica acest demers sunt obligat să fac, însă, un nou  

Autodenunţ:

Aşadar, în urmă cu mulţi ani, am avut un proces cu Dan Voiculescu.

Eram publicist-comentator la Evenimentul Zilei şi pentru că Nistorescu, directorul ziarului, avea un război personal cu Dan Voiculescu, mi-a cerut să scriu un material despre patronul Intact. Mi-a dat nişte documente, mi-a spus să le "traduc" în limbaj accesibil opiniei publice şi să le public. Am scris atunci materialul "Dan Voiculescu, nabab în Epoca de Aur" (foto stânga - dreapta).

Documentele publicate erau nişte telexuri transmise de Voiculescu proprietarului de carton al Crescent, John Edgington, căruia îi cerea să rezerve, pe numele sotiei sale (Sofia), a fiicelor (Camelia şi Corina) şi a unei

In Romania nu exista Justitie decat pentru prosti! (Update)

Sorin Ovidiu Vintu si cei doi locotenenti ai sai au fost eliberati. Completul care a decis ca Vintu nu este un pericol social a fost compus din judecatoarele Viorica Costiniu, Luciana Mera şi Cristina Rotaru de la Curtea de Apel Bucuresti. Doua dintre cele trei judecatoare au votat pentru punerea in libertate a lui SOV si a ciracilor sai.

Cine sunt cele doua parasute penale cumparate de SOV?, iata o intrebare la care va trebui sa raspundem! Deocamdata stim doar ca doi din trei judecatori sunt corupti.

Update orele 21.00: Evenimentul Zilei dezvaluie ca Viorica Costiniu este autorul real al eliberarii lui Sorin Vintu, dupa ce a reusit s-o convinga pe judecatoarea Luciana Mera ca e suficienta, pentru SOV, masura interdicitiei de a parasi localitatea. „Viorica Costiniu a speculat indecizia Lucianei Mera şi a convins-o că, în cazul în care Vîntu este obligat să nu părăsească localiatea Corbeanca (Ilfov) nu va reprezenta un pericol pentru ordinea publică. Au avut pe această temă o discuţie destul de lungă şi a reuşit să o atragă de partea ei”, au explicat sursele citate cum a reuşit Viorica Costiniu să o convingă pe Luciana Mera să voteze pentru eliberarea lui Sorin Ovidiu Vîntu şi a apropiaţilor săi - scrie EvZ.

Daca lucrurile au stat intr-adevar asa, atunci parasuta penala Costiniu ar trebui exclusa din magistratura.

Update 18.00: Judecatoarele care l-au eliberat pe Vintu sunt Viorica Costiniu si  Luciana Mera. Despre Costiniu stim deja destule. Nevasta de judecator corupt si cercetat in dosarul mafiotului Catalin Voicu pentru complicitate la trafic de influenta si luare de mita, dusman declarat al presedintelui Traian Basescu, judecatoarea Costiniu este imaginea perfecta a coruptiei din justitie. Tot ea este cea care l-a pus in libertate pe Puiu Popoviciu.

Asa arata o parasuta penala care sta cu coruptia in pat si la masa.

Iata cateva date despre Costiniu, preluate de pe Mediafax:

"Viorica Costiniu, preşedintele de onoare al Asociaţiei Magistraţilor din România, este soţia fostului judecător Florin Costiniu, inculpat într-un proces pentru fapte de corupţie alături de senatorul PSD Cătălin Voicu.
Viorica Costiniu a avut de mai multe ori confruntări verbale cu preşedintele Traian Băsescu, atunci când acesta a prezidat şedinţele Consiliului Superior al Magistraturii.
O decizie mult comentată, dată de Viorica Costiniu, a fost cea din cazul omului de afaceri Puiu Popoviciu şi şefilor serviciilor de informaţii, DGIPI şi DGA, Ilie Şerban Cornel şi Petru Pitcovici, reţinuţi în martie 2009, de către Direcţia Naţională Anticorupţie.
Procurorii DNA îi acuza pe cei trei într-un dosar referitor la faptul că, în 2000, omul de afaceri Puiu Popoviciu ar fi luat, prin asociere, un teren de 230 de hectare de la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti (USAMVB), care ar fi fost subevaluat, la 82.000 de euro. Ilie Şerban Cornel, directorul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul MAI, este acuzat de favorizare a infractorului şi folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, în scopul obţinerii pentru sine de foloase, în timp ce Petru Pitcovici, şeful Diviziei Operaţiuni din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie din cadrul MAI, este cercetat pentru favorizarea infractorului.
Judecătoarea Viorica Costiniu a respins cererea DNA de arestare a celor trei, după dezbateri care au avut loc în noaptea de 26 spre 27 martie 2009. La dosarul DNA erau şi stenogramele unor interceptări, însă Costiniu a apreciat că "veridicitatea afirmaţiilor este greu de asumat" din economia dosarului.
"În opinia Curţii nu sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile legale excepţionale, care să justifice o astfel de măsură extremă, cum este privarea de libertate. Inculpaţii sunt fără antecedente penale, cu o comportare anterioară bună, nu există dovezi că acestia s-ar sustrage procedurilor judiciare in desfăşurare. Aducerea cu mandat a inculpaţilor pentru audiere din dispoziţia procurorului de caz nu a avut la bază vreun refuz anterior al vreunuia din inculpaţi de a se prezenta la Parchet (precizare făcută în concluziile orale de procurorul de caz). În altă ordine de idei, nu există nicio probă că lăsarea în libertate a vreunuia dintre inculpaţi ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică sau ar impieta normala desfăşurare a procesului penal. În declaraţiile date, inculpaţii au precizat că se pun la dispoziţia organelor judiciare şi au disponibilitatea sinceră pentru aflarea adevărului", argumenta Costiniu".

Inca nu stim nimic despre cea de-a doua parasuta penala, Luciana Mera, si despre motivele care au determinat-o sa lase un mafiot in libertate...

Dacă ar fi să luăm de bune probele din dosarul FNA, în 2003, deşi era fugit din ţară, Nicolae Popa dădea declaraţii la Poliţie

Un document fals apărut în dosarul FNA - Banca Agricolă, al cărui traseu, finalizat cu scoaterea de sub urmărirea penală a lui Sorin Ovidiu Vîntu, l-am prezentat într-unul din articolele anterioare, readuce în atenţie corectitudinea rezolvării acelui caz.

Documentul este o declaraţie olografă a lui Nicolae Popa (facsimil stânga - dreapta) dată la trei ani după fuga din ţară a acestuia şi la peste un an de când a fost dat în urmărire internaţională prin Interpol.

Cum se ştie deja, Popa a fugit din ţară imediat după ce a început să fie chemat să dea declaraţii la poliţie despre rolul său în afacerea FNI, dar şi despre cel care a ajutat-o pe Ioana Maria Vlas să părăsească ţara, Teodor Irimescu. Declaraţia lui Popa, datată 2 iunie 2000, a fost inclusă apoi ca mijloc de probă, de către procurorul Luminiţa Şega, în dosarul FNA (nr. 654/P/2003) trimis, pe 12 noiembrie 2003, în instanţă.

În întregul traseu al dosarului (întors la Parchet, după o disjungere pentru  Vîntu, ajuns apoi la DNA şi finalizat, cu scoaterea lui SOV de sub urmărire penală, după intervenţia unui expert controlat de acesta, Alexandru Bunea) nu se face vorbire decât despre declaraţia dată de Nicolae Popa în iunie 2000 (facsimil stânga-dreapta). Iată însă că, după ce a fost trimis în instanţă, deci după noiembrie 2003, în dosar apare o nouă declaraţie a lui Nicolae Popa datată 18 aprilie 2003. Întinsă pe 14 pagini, declaraţia atribuită lui Popa este o pledoarie despre nevinovăţia lui Sorin Ovidiu Vîntu în afacerea FNI. Dincolo de conţinutul ei, firesc pentru un sclav al lui Vîntu, ne interesează altceva: cine, cînd şi de ce a introdus-o în dosar?! La acea dată, adică pe 18 aprilie 2003, Popa era în Indonezia.

În februarie 2001, el se prezentase la Ambasada română din Jakarta pentru a-şi prelungi valabilitatea paşaportului, iar în ianuarie-februarie 2002 a fost dat în urmărire internaţională prin Interpol. Asta deoarece, pe 18 ianuarie 2002, pe numele său a fost emis un mandat de arestare preventivă.

Există chiar o , adresă emisă de IGPR, pe 23 septembrie 2002 către Biroul Naţional Interpol, prin care se solicită „data şi ordinul de dare în urmărire internaţională a inculpatului Nicolae Popa“.

Mai mult, din aceeaşi adresă rezultă şi că Ambasada română din Jakarta i-a prelungit valabilitatea paşaportului pînă în iulie 2004. Este exclus, prin urmare, ca Popa să fi fost în 2003, oficial, în România. În aceste condiţii, cum a dat el declaraţia descoperită de noi în dosarul FNA? Dacă presupunem că documentul este real şi că a fost scris chiar de Nicolae Popa în aprilie 2003, atunci el nu putea să fie ataşat dosarului decât dacă era dat în condiţiile legii, deci în faţa organului de urmărire penală.

Or, dacă declaraţia era dată în faţa anchetatorului, acesta ar fi trebuit să-l reţină de îndată pentru că se afla sub efectul unui mandat de arestare preventivă.

Cum Popa n-a fost arestat înseamnă că declaraţia lui nu a fost dată în faţa anchetatorului. Deci nu e valabilă, prin urmare nu se explică de ce a fost inclusă între filele dosarului.

Un fals grosolan pentru liniştea lui SOV

Altfel spus, documentul este un fals. Pe ultima pagină mai are însă un element care confirmă făcătura. „Aceasta este prima mea declaraţie pe care o dau, o susţin şi o semnez“ - scrie în document. Asta contrazice însă evidenţa: prima declaraţie a fost dată pe 2 iunie 2000, în faţa anchetatorilor.
Cui a servit însă această declaraţie? Evident, lui Sorin Ovidiu Vîntu. Tartorul FNI este, conform documentului, Ioana Maria Vlas. Aceasta este făcută responsabilă de toate mânăriile din SOV Invest şi FNI. Vîntu ar fi fost un simplu deponent la FNI, prin intermediul lui Popa, iar Vlas falsifica, evident, documentele. „Menţionez aici că de nenumărate ori, sumele înscrise pe carnetele de investitor la FNI pe care le deţineam nu corespundeau cu datele pe care ea le avea în baza informatică de date a SOV Invest“, motiv pentru care, spune Popa, „am discutat aspectele de mai sus cu Sorin Vîntu şi am ajuns amândoi la concluzia că este mai prudent să ne retragem investiţiile din FNI“.

Popa are explicaţii pentru orice, de la fuga lui Vlas, la administrarea banilor personali ai lui Sorin Vîntu, de care s-a ocupat. El confirmă că a fost interpusul lui SOV, luând asupra sa toate faptele acestuia. Nu ştim dacă a ţinut cineva cont de acest document, dar dacă el a fost luat în seamă, atunci cercetările ar trebui reluate şi se impune chiar o anchetă internă pentru a se stabili autorul falsului.

Dan Badea, articol scris pentru cotidianul Curentul din 16 septembrie 2010

SOV, ULTIMA DIVERSIUNE: Mâna lui Băsescu loveşte din nou! (Update)

SOV, în drum spre Curtea de Apel (Foto: Hotnews)

 Update: M-am inselat din nou. Iata ca exista judecatori prea corupti pentru a mai fi capabili sa-si faca meseria.

Cum nu cred în coincidenţe, trebuie să constat că Sorin Vîntu şi-a pregătit apararea în stilul care l-a consacrat. Diversionist.

Imediat ce a fost arestat, ordinul de serviciu pe trustul Realitatea a fost repetarea obsesivă a singurei "explicaţii" pe care, în prostia lor, strategii milionari ai lui Vîntu au găsit-o: MÂNA LUI BĂSESCU. Arestarea mogulului a fost o comandă politică, au sărit argaţii lui Vîntu să explice în mass media controlate.

Au uitat că pe "mâna lui Băsescu" au pierdut de fiecare dată.

Au pierdut când au invocat-o, la propriu, în plină campanie electorală, atunci când Patriciu a dat ordin să fie trucată caseta cu copilul din Ploieşti. Experţii au demonstrat că a fost o făcătură, iar repetarea obsesivă a imaginilor la RTV, apărute iniţial în fiţuica lui SOV (Gardianul ), a avut un efect contrar, oamenii înţelegând că sunt victima unei manipulări.

Manipularea Chitic.

Au pierdut apoi, când aceeaşi "mână a lui Băsescu" a fost invocată de un avocat beţiv, Chitic, cel despre care eu am dezvăluit, pe acest blog, că fusese asociat cu Sorin Roşca Stănescu. Vă amintiţi ce mai vuiet/ce mai vaiet s-a declanşat pe 23 august la Realitatea TV şi Antena 3, plus anexele din spaţiul virtual ale mogulilor, când a apărut Chitic cu povestea lui vîntoasă? Puţea de la o poştă a făcătură, dar tonomatele l-au făcut celebru pe derbedeu, pe ruta Cotidianul, Antena 3, Realitatea, Cotidianul. Cine mai ştie ce face "victima" de atunci a lui Băsescu? Cine a mai auzit de el? Nimeni. Tace chitic, precum şobolanul după ce a traversat strada în lumina farurilor unei limuzine de lux.

Au pierdut din nou apoi, forţând "mâna lui Băsescu", la începutul lui septembrie, atunci când o blondă, amica unui derbedeu din Constanţa, a inventat o scenă de groază petrecută pe un bulevard din centrul oraşului lui Mazăre. O oarecare Nicoleta a ieşit pe sticlă să declare că Băsescu, fratele Mircea de data asta, i-ar fi tras un dos de palmă, în plină zi, în urma unei altercaţii/neînţelegeri în trafic. Deşi povestea era dubioasă din start, ea a devenit inutilizabilă în momentul în care s-a aflat că şoferiţa blondă lucra la Consiliul Judeţean Constanţa, dar nu ştia, chipurile, cum arată Mircea Băsescu. Aşadar, era constănţeancă, lucra în Constanţa la Consiliul Judeţean şi a trebuit să caute pe internet poza lui Mircea Băsescu pentru a confirma că el era şoferul. Diversiune ieftină, dar necesară pentru cei care controlează mass media.

A urmat acum ultimul act. S-a muncit din greu pentru a ajunge aici, toate tonomatele ieşind de prin crăpăturile construcţiei şubrezite a lui Vîntu şi defilând voiniceşte la Realitatea TV şi Antena 3 să spună poezia cu "mâna lui Băsescu". Au spus-o papagaliceşte de joi până miercuri, când a ieşit la rampă însuşi Mogulul cu ea în guşă.

Băsssssssessssscuuu! a sâsâit Vîntu în faţa instanţei de la Curtea de Apel. Băsssessscu e autorul arestării mele! Şi toarnă, în stilul învăţat pe vremea în care îşi ispăşea anii de puşcărie o poveste îndelung pregătită. Iat-o:

"Este o problemă strict politică şi îmi pare rau să vă spun că o sumă de instituţii a acestui stat nu fac altceva decât să execute ordinele unui singur om (Traian Băsescu). Intru puţin in istorie. În 2007. Referendumul de suspendare a acestui om. Vine şi ma roagă să-l susţin. Convenim împreună o serie de principii privind modernizarea României. Nouă mai exact, pe le-aţi fi putut găsi pe site-ul prezidenţial. Constat după aceasta că domnul încalcă punct cu punct tot ceea ce convenisem împreună. Era vorba de puncte care priveau modernizarea României. Îi atrag atenţia o data, de doua ori. Mă trezesc cu emisari ai domniei sale care îmi solicită nici mai mult, nici mai puţin decât preluarea unei parti din grupul meu media. Evident că refuz. Din acel moment încep ameninţările. Si nu doar atât. Sunt ameninţat că vor fi făcute publice discuţiile dintre mine şi jurnaliştii acestui trust. E ceva normal. Zilnic discutam de zeci de ori cu oamenii mei.  Sunt în lumea asta... Este o investiţie făcută de mine. Mă preocupă.... Strategiile editoriale, partile economice. Sunt amenintat ca vor fi date publicitatii. Nu cedez. Sunt ameninţat că voi fi blocat financiar. Nu cedez. Urmeaza un control de 8 luni de zile de la ANAF. Culminează toată povestea cu arestarea mea".

Expusă sâsâit, dar coerent, declaraţia lui Vîntu e cântecul lui de lebădă ca mogul. E ultima diversiune care mai contează şi iată de ce.

În primul rând, el amestecă adevărul cu minciuna, aşa cum îi stă bine oricărui manipulator. Pentru a da credibilitate celor spuse şi a explica de ce trustul lui de presă a oscilat între Băsescu şi Geoană, invocă minciună cu înţelegerea dintre el şi Băsssessscu pentru "modernizarea României" în "nouă puncte", înţelegere încălcată, zice el, de preşdinte. Asta ar fi avut loc în 2007, spune. Este posibil să fi avut loc o astfel de discuţie, dar cu condiţia ca modernizarea de care vorbeşte să treacă prin strada Paris 34, sau prin conturile sale din paradisuri fiscale.

Un afacerist care îşi foloseşte toată forţa financiară şi mediatică pentru a schimba ordinea constituţională din ţara lui, pentru a instiga populaţia la nesupunere civică, pentru a manipula continuu opinia publică este un pericol real pentru democraţie. El este convins că dacă a cumpărat câteva sute, sau mii de oameni, i-a cumpărat pe toţi cei care contează. Este adevărat, a cumpărat jurnalişti, magistraţi, sindicalişti, politicieni influenţi, oameni din servicii secrete, poliţişti, finanţişti renumiţi etc etc. I-a transformat pe toţi în argaţi şi a crezut că va conduce România. Iată însă că nu i-a ieşit socoteala.

În al doilea rând, în încercarea mizerabilă de a-şi salva pielea, Vîntu îşi sacrifică argaţii. Îi toarnă pe toţi, fără să clipească. Sunt tonomate, zice el. Tonomatele mele, care îmi execută ordinele întocmai şi la timp! Cum altfel se poate traduce afirmaţia conform căreia înţelegerea cu Băsescu ar fi fost respectată de el, dar încălcată de partener? Asta înseamnă, concret, recunoaşterea faptului că şi-a folosit trustul de presă pentru a influenţa opinia publică. Pentru manipulare, adică. Mai recunoaşte, pentru prima oară!, şi că discuta zilnic cu argaţii lui din trust strategia editorială. Recunoaşte acum ceea ce a negat, constant, întotdeauna. "Nu eu stabilesc politica editorială" - afirma Vîntu într-un interviu pentru Hotnews, anul trecut. Acum invocă faptul că RTV "e o investiţie făcută de mine", deci "mă preocupă". E condusă şi dirijată de el prin zecile de discuţii zilnice cu "oamenii lui", cu argaţii, cu tonomatele.

După ce explică toate astea, în scopul de a-şi acoperi trecutul şi prezentul infracţional, SOV invocă aşadar "mâna lui Băsescu". El nu e infractor, ci deţinut politic! "Culminează toată povestea cu arestarea mea!" - zice el.

Pentru a confirma cele spuse de Vîntu, Ioana Maria Vlas se agită, tocmai la Târgşor, să ia apărarea mogulului.

"Vîntu o să iasă din puşcărie. Este inutilă această agăţare. Ăsta este într-adevăr un proces politic. Eu nu îl apăr pe Sorin. Dacă nu l-au agăţat când trebuia, acum este too late. Şi nu pentru porcăria asta".

"Porcăria" despre care vorbeşte Vlas este chiar favorizarea lui Nicolae Popa, un infractor care, ca şi ea, s-a refugiat peste hotare în urmă cu zece ani. Declaraţia, făcută de persoana care ar avea toate motivele să-l acuze pe Vîntu, nicicum să-i ia apărarea, arată stilul de lucru al lui Vîntu. Loveşte de unde nu te aştepţi. În cazul de faţă explicaţia este simplă: Vlas va ieşi în curând din arest, îi bate vîntu prin buzunare, deci are nevoie de bani. Iar Vîntu are nevoie de susţinere pentru influenţarea justiţiei. Nu este decât un business.

"Mâna lui Băsescu" se dovedeşte a fi însă la fel de păguboasă ca şi până acum, aşa încât invocarea ei nu mai impresionează. SOV a devenit un pericol atât de mare pentru România, pentru că el a ajuns să şantajeze chiar statul român, încât nu cred că poate exista un judecător, oricât ar fi el de corupt, care să nu mai ţină cont de implicaţiile lăsării în libertate a unui astfel de individ.

Dan Badea

100% tonomat: un milion de euro de la Vintu pentru Robert Turcescu

Tiberiu Lovin publica pe blogul sau file din contractul de prestari servicii incheiat intre firma lui Vintu, Realitatea Media, si firma lui Robert Turcescu, RT Media Communication. Valoarea contractului incheiat in 2005, pentru o perioada de trei ani, era de fix 1.080.000 de euro. Asadar, pretul lui Turcescu a fost destul de ridicat: 30.000 de euro lunar, pe firma, doar pentru emisiunea 100%.

Fragmente din contractul lui Turcescu (reportervirtual.ro)

Un calcul facut de Lovin in 2007 arata ca Turcescu primea de la Vintu, la acea data, aproximativ 45.000 de euro lunar defalcat astfel: "30.000 de euro pentru 100%, 10.000 de euro pentru emisiunea Arhitectonic,  2.000 de euro pentru o emisiune la Romantica" plus "leafa de la Cotidianul,  in jur de 3.000 de euro".

Cred ca este cel mai mare salariu incasat de un ziarist din Romania. In aceste conditii, dupa intrarea lui Sorin Vintu in "incapacitate de plata", este de inteles de ce Turcescu a schimbat macazul si a semnat cu Boby Paunescu un nou contract. Mercenarii au pretul lor cu care ajung sa se obisnuiasca atat de mult incat, probabil, le e greu sa se mai desparta de el. Nu-i mai platesti la fel, te parasesc si trec in tabara opusa.

Turcescu o fi aflat de unde provin banii cu care a fost platit de Vintu atata amar de ani? Tonomatele, in general, or fi interesate de sursa banilor care le intra in conturi? Intreb ca prostul, pentru ca, e la mintea cocosului, daca un tonomat si-ar pune o asemenea intrebare s-ar autodesfiinta. Adica n-ar mai fi tonomat.

Protectorul lui SOV din 2000 era chiar ministrul de interne, Constantin Dudu Ionescu.

Unul dintre protectorii lui SOV din 2000

Colonelul Dumitru Strava, fostul director al Poliţiei economico- financiare din IGPR (din anul 2000), cel care a instrumentat dosarul FNI, a declarat la emisiunea Naşul din seara asta că, după ce l-a dat în consemn la frontieră pe Sorin Ovidiu Vîntu, a fost muştruluit de ministrul de atunci al Internelor, Constantin Dudu Ionescu.

"Totul s-a deteriorat în momentul în care dl. Sorin Ovidiu Vîntu a fost dat în consemn la frontieră. Probele se îndreptau vertiginos împotriva sa şi urma să răspundă pentru megaescrocheria FNI si atunci, dupa dare ain consemn la frontiera, am primit o mustruluiala de nu m-am văzut de la un demnitar român: Constantin Dudu Ionescu, ministrul de interne. Mi-am dat seama că nu vom putea sa ne apropiem prea repede de acest domn".

Colonelul Stavra a detaliat această intervenţie a ministrului Dudu Ionescu într-un interviu dat pentru Evenimentul Zilei.

(Constantin Dudu Ionescu) mi-a strigat atunci: „Cine ţi-a ordonat să-l dai în consemn la frontieră?” Nu mi-a ordonat nimeni, m-a obligat legea! Legea spune: este vinovat, să vină să răspundă! (...) Am fost bălăcărit de ministrul ăla, aşa cum în viaţa mea de poliţist, de 40 de ani, nu am fost bălăcărit de nimeni. Şi îl interesa cine mi-a ordonat să-l dau în consemn la frontieră pe Vîntu. Şi încă o chestiune să nu uit... În momentul în care l-am reţinut pe Camenco Petrovici (fostul director al CEC), s-a întâmplat o scenă de-a dreptul penibilă la mine în birou. I-am cerut buletinul în momentul în care a fost adus şi mi-a răspuns că nu i-l dă decât colonelului Strava. Nu ştia cine sunt. Şi l-am întrebat: „De ce doar colonelului Strava?”. „Pentru că aşa mi-a spus dl ministru”, a venit răspunsul. „Care ministru domnule?”, l-am întrebat. Iar el l-a nominalizat pe cel pe care l-am aminitit mai devreme. „Când ţi-a spus domnule chestia asta?” „Aseară”. „Unde?” „La mine, la masă”. 

Vîntu sponsorizase atunci şi CDR, formaţiunea politică din care făcea parte Constantin Dudu Ionescu, dar şi PSD. Acum Dudu Ionescu este membru marcant al Partidului Conservator. Deci tot la mogul.PD-L, din partea căruia a candidat, în 2008, pentru alegerile europarlamentare.


Un al doilea individ implicat în afacerea FNI a fost Decebal Traian Remeş, cel despre care fostul anchetator spune că şi-a pus semnătura pe contractul de fidejusiune-cauţiune încheiat între SOV Invest şi CEC Valori Mobiliare.

Dacă ministrul de interne era protectorul lui Vîntu, atunci se explică de ce au putut părăsi România, în linişte, Iona Maria Vlas şi Nicolae Popa.

Un alt protector al lui Vîntu a fost, aşa cum am arătat într-o postare anterioară, procurorul Irinel Păun, cel care în 2005 a fost numit şeful Direcţiei Generale Anticorupţie.

Vîntu şi-a trimis locotenentul la Viena, pentru recurs

Avocaţii lui Sorin Ovidiu Vîntu au obţinut ieri, de la Viena, un document extrem de important pentru scoaterea din arest a lui Sorin Ovidiu Vîntu. Este vorba despre un certificat medical semnat, conform surselor noastre, de un renumit cardiolog care i-a ales lui SOV un diagnostic din afara listei celor care permit tratarea în reţeaua medicală a penitenciarelor din România.

Modul în care a fost obţinut acest document arată că SOV nu s-a aşteptat să fie arestat, pentru că dacă ar fi anticipat mutarea procurorilor ar fi fost deja pregătit s-o contracareze. Or, demersurile pentru obţinerea certificatului au fost declanşate imediat după ce instanţa a decis, vineri noaptea, arestarea sa preventivă pentru 29 de zile.

Astfel, câteva ore mai târziu, unul dintre oamenii de încredere ai lui Vîntu, Ion Eftime, a plecat la Viena cu misiunea de a obţine „scutirea medicală“ de la un medic din cadrul clinicii private Rudolfinerhaus. Eftime a părăsit ţara sâmbătă, 11 septembrie, în jurul prânzului, şi a revenit la Bucureşti, cu documentul original, duminică seara. Actul urmează a fi depus miercuri la instanţa Curţii de Apel.

Alegerea lui Eftime pentru îndeplinirea acestei sarcini nu este întâmplătoare deoarece el este cel care i-a intermediat lui SOV legătura cu medicii austrieci de la renumitul spital universitar din capitala austriacă, AKH (Allgemeines Krankenhaus), unde SOV a suferit, în urmă cu trei ani, o intervenţie chirurgicală de montare de stanturi.

Mai mult, Eftime l-a convins atunci pe Vîntu să renunţe la ideea de a se deplasa în China, unde intenţiona să combine tratamentul poliomielitei cu rezolvarea afecţiunii cardiace, şi să aleagă, în schimb, clinica vieneză. După operaţie, Vîntu era programat pentru controale periodice la clinica Rudolfinerhaus, la celebrul profesor dr. docent Gerold Porenta. Numai că Sorin Vîntu avea pretenţia ca medicul să se deplaseze personal la hotelul de lux unde era cazat, Bristol, fapt neacceptat de medic. Desigur, Eftime a găsit alţi medici dispuşi, pentru un onorariu suplimentar, să se deplaseze la apartamentul ocupat de SOV.


Toate plăţile pentru serviciile medicale şi de transport erau asigurate de Octavian Ţurcanu, administratorul offshorului cipriot Comac ltd, societatea prin care s-au făcut şi transferurile bancare către fugarul Nicolae Popa. De transport s-a ocupat Lucian Boronea de la Accent Travel&Events, acelaşi personaj care urma să asigure şi documentele de călătorie către Indonezia ale părinţilor lui Nicolae Popa, aşa cum rezultă din referatul de arestare al lui SOV.


Cum procurorii au mult mai multe posibilităţi de verificare a informaţiilor,  suntem convinşi că Marius Iacob va găsi o modalitate prin care să dovedească, până la data judecării recursului, că acest certificat a fost obţinut în mod fraudulos.

De la FNI la Realitatea Media

Prima referire la Ion Eftime în relaţia cu SOV apare, în mod nefericit pentru el, în expertiza FNI. Acolo se precizează că Vîntu a cumpărat acţiunile de la Alpha TV cu bani de la FNI.

„La data de 02.02.1999 (...), inc. Vîntu Sorin Ovidiu a încasat din răscumpărări de unităţi de fond F.N.I. suma de 2.061.444.938 lei (cu O.P. nr. 474/02.02.1999), din care a virat în contul S.C. IMOLA SA suma de 2.061.500.000 lei (cu O.P. nr. 1013/02.02.1999, reprezentând „finanţare firmă“).  S.C. IMOLA SA a virat suma de 2.061.500.000 lei în contul numitului Eftimie Ion (cu O.P. nr. 15/02.02.1999, reprezentând „Contract de cesiune părţi sociale la S.C. STUDIOUL TVC-SRL din Piteşti“, contract care a fost semnat de inc. Vîntu Sorin Ovidiu)“ - se afirmă în Raportul de expertiză contabilă din dosarul 108/P/2003, pag. 198.

Ulterior, Eftime avea să devină un apropiat al lui Vîntu, unul dintre numeroşii intermediari folosiţi în afaceri, inclusiv ca administrator la Realitatea Media SA, după ce a patronat postul de televiziune AlphaTv.

Problemele medicale ale lui SOV

Sorin Vîntu a mai încercat de câteva ori să scape de puşcărie pe motiv de boală. Prima dată, în 1981,

când a fost condamnat la cinci ani de puşcărie, invocarea poliomielitei nu i-a convins pe magistraţi. A doua oară însă procurorul Irinel Păun a fost impresionat de problemele de sănătate ale lui Vîntu, dar puţini au observat că el executa, de fapt, un plan de salvare a lui SOV. Acesta este motivul pentru care şi Irinel Păun poate fi considerat printre cei 150 de oameni pe care Vîntu se lăuda că-i are infiltraţi în instituţiile statului. Iată motivele pentru care facem această afirmaţie.

Prin rechizitoriul din dosarul FNI întocmit de procurorul DIICOT Irinel Păun în 7.12.2004, prin care au fost trimise în judecată 13 persoane, printre care Popa şi Vlas, acesta a disjuns - pe motive medicale - cauza referitoare la SOV. 

„În ceea ce priveşte pe inc. VÎNTU SORIN OVIDIU, avånd în vedere că, în prezent, acesta se află imobilizat în urma unei intervenţii chirurgicale, cercetările urmează să fie disjunse. Referitor la acest aspect, aratăm că inculpatul este cercetat şi în dosarul cu nr. 740/P/2004 al acestui parchet, dosar în care, din motivele arătate, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, în scopul de a se stabili durata îngrijirilor medicale necesare vindecării şi dacă starea sănătăţii inculpatului permite deplasarea acestuia, în vederea participării la efectuarea unor acte de urmărire penală. Avånd în vedere indivizibilitatea dintre infracţiunile pentru care este cercetat inc. VÎNTU SORIN OVIDIU şi unele infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor VLAS IOANA MARIA şi POPA NICOLAE, se va dispune disjungerea şi faţă de aceştia, pentru săvårşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. La art. 23  din Legea nr. 21/1999 şi art. 290 C.pen., urmånd ca toţi cei trei inculpaţi să fie cercetaţi într-o cauză separată“.

A doua zi însă (foto stanga), Irinel Păun se răzgåndeşte şi dispune printr-un nou rechizitoriu (cazul BID - foto dreapta) trimiterea în judecată a lui SOV pentru infracţiuni minore şi scoaterea lui de sub urmărire penală pentru infracţiuni pedepsite cu ani grei de puşcărie. Concret, procurorul Păun îl trimite în judecată pe Vîntu pentru infracţiunile de fals şi uz de fals, pedepsite cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă (cu prescriere specială de 7 ani şi jumătate de la comiterea faptei), una dintre ele fiind graţiată din 2002, şi scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunile de înşelăciune şi asociere în vederea săvårşirii acestei infracţiuni, pedepsite cu pånă la 15 ani de închisoare.

Aşadar, dacă Vîntu era bolnav pe 7 decembrie 2004, iar acesta era motiv de disjungere din dosarul FNI unde îl aşteptau pedepse grele, boala lui dispăruse complet a doua zi, cånd acelaşi procuror îl trimitea în instanţă pentru o poveste cu final cunoscut. Adică achitare sau prescripţie.

Chestorul Fătuloiu este protectorul lui Eftime
Unul dintre protectorii lui Ion Eftime este chestorul de poliţie Dan-Valentin Fătuloiu. Deşi, contactat de noi, acesta a negat că-l cunoaşte pe omul de afaceri piteştean Ion Eftime, relaţia dintre cei doi este de notorietate în Argeş, mai ales că Fătuloiu a fost vreme de cåţiva ani, în perioada afacerii FNI, şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Argeş. Mai mult, atåt Eftime, cåt şi fiul său, actualul patron al Alpha TV Piteşti, sunt la „per tu“ cu Fătuloiu şi îl caută frecvent, pentru diverse favoruri, pe secretarul de stat din MAI. Acest aspect poate fi verificat oricånd de către lucrătorii de la DGIPI, sau DGA, consultånd listingul convorbirilor telefonice ale chestorului. În aceste condiţii, de ce se teme Fătuloiu să recunoască o relaţie cu unul dintre intermediarii lui SOV?

Dan Badea, articol scris pentru Curentul din 14 septembrie 2010